Acum a ajuns imparat fiul adoptiv al lui Tiberiu, Gaius, in general cunoscut sub numele de Caligula, sau "Ciubotele". In tineretea sa, el fusese prieten cu Irod Agripa, nepot al lui Irod cel Mare. (Pentru relatia Romei cu Irozii vezi Vol. 5, pag. 39-41,63-66,69). Acest print palestinian fusese educat la Roma impreuna cu alti fii ai unor regi marunti, ai caror teritorii trecusera sub conducerea romana. In cetatea capitala el s-a imprietenit cu Claudiu si nepotul mai tânar al acestuia, Caligula, ambii fiind sortiti a ajunge imparati. Caligula era un tânar slab, usuratic si nervos, care acceptase mult prea repede tutela lui Agripa in procedurile despotice fata de est, si prin aceasta a pus o nefericita temelie pentru viitoarea exercitare a puterii imperiale.
Cu toate acestea, si-a inceput bine domnia. A declarat amnistie generala, a eliberat toti prizonierii si a adus acasa exilatii politic. Noii membri ai Senatului erau recrutati din membrii bogati ai clasei ecvestre. Multi locuitori ai comunitatilor din provincii au primit cetatenia romana. A fost o perioada de o remarcabila prosperitate si evident ca era placut poporului.
Insa dupa primul an Caligula s-a dedat dezmatului. Nu numai ca oferea poporului tot mai multe distractii, fortând chiar pe senatori sa participe la jocuri, dar chiar el insusi cobora in arena pentru a juca rolul unui gladiator.
In primul an al sau Caligula l-a desemnat pe Irod Agripa I conducator al Palestinei, insa l-a tinut la Roma ca sa-l aiba aproape de el. Curând dupa inaltarea lui Irod in etnarhie, unchiul sau Filip a murit iar Gaius i-a dat lui provincia care fusese guvernata de tatrarhul Filip, plus Abilen si Coele-Siria. Vezi Palestina sub irodieni.
Curând Caligula a pretins a fi zeu. A cerut ca toti sa i se inchine si existau statui ale lui ridicate in diferite locuri, unul din acestea fiind Alexandria din Egip, unde locuiau atât de multi iudei. Iudeii au desemnat o delegatie, condusa de Filo filozoful, spre a merge la Roma si a cere imparatului sa nu oblige pe poporul lor sa se inchine lui, deoarece acest lucru ar fi cu totul impotriva constiintei lor religioase. Delegatia s-a intâlnit cu Caligula in zadar. Nici una din rugamintile lui Filo nu a fost de folos. Imparatul a poruncit sa fie expus chipul sau iar iudeii sa i se inchine. Era chiar pe punctul de a insista ca un chip al sau sa fie instalat in templul de la Ierusalim, iudeii de acolo fiind gata a se razvrati, când a murit el in anul 41 d.Hr.
Caligula a incercat sa conduca. El a cautat sa imite pe cezarii ce i-au precedat si sa acorde atentie deosebita datoriei. Insa el nu a avut interesul de a conduce prin intermediul formelor republicane asa cum facusera Augustus si Tiberiu inainte de el. El manifesta dispret fata de Senat si dorea sa conduca, nu ca imparat sau consul, ci ca rege. El a dorit sa fie un constructor. A darâmat cladiri si le-a inlocuit cu altele. A construit uriasul apeduct, ale carui ruine inca atrag ochii celui ce calatoreste prin cetatea Romei. El a reconstruit palatul cezarilor, in toata extravaganta orientala. A inceput constructii portuare pentru Roma la gura Tigrului, care ar fi putut fi eficiente, dar la moartea lui erau inca neterminate. Insa a fost un mare cheltuitor, impovarând vistieria, pe care Tiberiu, prin cumpatarea lui, o mentinuse plina. Era impetuos, imprevizibil si fara indoiala dezechilibrat mintal. Având tendinta spre gluma, el a manifestat o cruzime care l-a facut o data sa afirme ca ar fi vrut ca poporul roman sa aiba un singur gât, astfel ca sa-i poata reteza capul.
Caligula a domnit doar patru ani. A murit fiind asasinat de un ofiter al cohortei pretoriene pe care el il insultase. A fost cu totul parasit de prieteni, lui Irod Agripa revenindu-i a se ocupa de ingroparea lui.
Când a ajuns la Senat vestea ca Caligula a murit, a inceput de indata o dezbatere cu privire la ce trebuia facut legat de succesiune. S-au tinut discursuri in care s-a insistat ca Roma sa revina la conducerea senatoriala iar vechile proceduri ale republicii sa fie restaurate. Aceasta ar fi indepartat cu totul problema succesiunii imperiale. Totusi au fost altii care au sustinut ca Roma a prosperat sub conducerea unui singur om, fie acela si rau cum au fost unii dintre cezari, si ca trebuie numit un succesor pentru Caligula.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
Gaius Caligula ( 37 – 41 d.Hr. )
4. Gaius Caligula (37 – 41 d.Hr.)