Spre deosebire de multe parti ale Vechiului Testament care contin in mod frecvent un cadru de material genealogic si referinte cu privire la anumite evenimente datate, Noul Testament nu este construit pe o structura cronologica exacta. Elementele sale cu privire la timp trebuie determinate in cea mai mare parte din referinte accidentale despre evenimente cunoscute in istoria seculara si din mentionarea ocazionala a unor perioade de timp. Urmatorul studiu al dovezilor disponibile este mai degraba scurt decat exhaustiv.
Exista mai multe evenimente istorice mentionate in Faptele apostolilor si in epistolele pauline care sunt de folos in stabilirea unei cronologii. Totusi, deoarece aproape toate acestea nu au o datare exacta, orice schema cronologica construita pe ele trebuie sa ramana doar aproximativa. Aceste evenimente sunt urmatoarele: domnia lui Areta in Damasc, moartea lui Irod Agripa I, foametea din Palestina din timpul domniei lui Claudiu, exercitarea functiei de proconsul a lui Galion in Ahaia si ajungerea lui Festus in functia de procurator al Palestinei. Pe langa acestea, care sunt toate mentionate in Noul Testament, mai sunt si anumite intamplari din timpul domniei lui Nero care, esi nu sunt mentionate nici in Faptele apostolilor si nici in epistole, cu siguranta ca au avut o influenta asupra cronologiei Noului Testament.
Domnia lui Areta in Damasc.-In 2 Corinteni 11,32 Pavel da indicii ca in momentul in care el a scapat din Damasc (vezi Faptele apostolilor 9,25) Areta domnea in Damasc sau cel putin nabataenii, printr-un etnarh sau reprezentant. Areta IV a fost rege al nabataenilor cam de la anul 9 i.Hr. pana la aprox. 40 d.Hr. Totusi, dovezi de pe monezi indica faptul ca Damascul se afla sub stapanire romana in timpul domniilor lui August si Tiberiu, deci Areta poate sa fi avut autoritate acolo inainte de moartea lui Tiberiu in anul 37 d.Hr. Prin urmare, perioada domniei lui Areta in Damasc este intre anii 37 si 40 d.Hr. Astfel scaparea lui Pavel trebuie sa fi avut loc in acel timp.
Moartea lui Irod Agripa I.-Faptele apostolilor 12,1-23 asaza, dupa cate se pare, moartea lui Iacov, fiul lui Zebedei si intemnitarea lui Petru imediat inainte de moartea lui Irod Agripa I. Agripa a urmat la tron in teritoriile lui Filip tetrarhul la scurt timp dupa ce Caligula a ajuns imparat in anul 37 d.Hr. (Iosif Antiquities xviii. 6. 10; War ii. 9. 6 [18]). Cu putin timp inainte de moartea sa in ianuarie anul 41 d.Hr., Caligula a adaugat Galileia teritoriilor lui Agripa (Antiquities xviii. 7. 2), si curand dupa ajungerea la tron a urmatorului imparat, Claudiu, Agripa a primit si Iudea (idem xix. 5. 1; War ii. 11. 5 [215]). Iosif (Antiquities xix. 8. 2) declara ca Agripa a domnit asupra Iudeii timp de trei ani si a implinit sapte ani de domnie la data mortii sale. Astfel data mortii lui Agripa ar fi 44 d.Hr. Fapte 12,3.19 arata ca aceasta s-a petrecut la vremea Pastelui si astfel primavara. Vezi Palestina sub Irodieni.
Foamete in Palestina.-Faptele apostolilor 11,28 relateaza ca Ahab, un profet din Antiohia, a prezis o foamete in Palestina care a avut loc in timpul domniei lui Claudiu (41-54 d.Hr.). Ca raspuns la aceasta profetie, Saul si Balnaba au fost trimisi de catre biserica din Antiohia sa duca un ajutor crestinilor din Iudea (vers. 29,30). Iosif relateaza o foamete in Palestina in timpul stapanirii ca procurator a lui Fadus si Alexandru (Antiquities xx. 5. 2; cf. idem 2. 5) care, cel mai probabil, trebuie identificata cu foametea mentionata in Faptele apostolilor. Avand in vedere ca Fadus a fost numit in Iudea in locul lui Agripa I, care a murit in anul 44 d.Hr, este rezonabil a data inceputul domniei sale cu acest an. Data exacta a sfarsitul perioadei de procurator al lui Fadus si venirea succesorului sau, Alexandru, nu poate fi stabilita. Totusi Iosif, (idem 5. 2), relatand despre moartea lui Irod din Calcis ca petrecandu-se in anul al optulea al domniei lui Claudiu (probabil candva in perioada din toamna lui 47 d.Hr. pana in toamna lui 48 d.Hr.; conf. Mishnah Rosh Hashanah 1. 1; Soncino ed. Talmud, p. 1), indica de asemenea ca acest eveniment a avut loc in timp ce era procurator Cumanus, care a fost succesor al lui Alexandru. In consecinta, perioada lui Alexandru trebuie sa fi durat nu mai tarziu de anul 48 d.Hr. De aceea pare normal de concluzionat ca foametea mentionata in Fapte 11 a avut loc candva intre anii 44 si 48 d.Hr., si deoarece a cazut in perioada ambilor procuratori, pare mai mult ca probabil sa fi avut loc mai degraba mai devreme in cadrul acestei perioade decat mai tarziu.
Expulzarea iudeilor din Roma.-Cand Pavel a ajuns in Corint in cea de-a doua sa calatorie misionara, el a gasit acolo pe Acuila si Psicila, un cuplu iudeu care plecase recent din Roma cand Claudiu ii expulzase pe iudei din cetate (vezi Fapte 18,1,2). Singurul scriitor antic care mentioneaza o data pentru acest eveniment este istoricul din secolul cinci Orosius (History vii. 6. 15). El da Iosif ca sursa a sa pentru plasarea expulzarii iudeilor de catre Claudiu anul al noualea al acelui imparat (48-49 d.Hr.). Desi nu exista un text al lui Iosif care sa relateze acest lucru, nu exista motiv a concluziona ca afirmatia lui Orosius este neaparat gresita.
Galion proconsul in Ahaia.-Candva in perioada sederii lui Pavel in Corint in cea de-a doua sa calatorie misionara, Galion era proconsul in Ahaia (vezi Faptele apostolilor 18,12). In contrast cu procuratorii, care detineau o functie dupa placerea imparatului, proconsulii, care erau desemnati de Senatul Roman, guvernau in mod normal numai un an, desi uneori puteau sta doi ani. Prin urmare, Galion nu a fost probabil prea mult timp in Ahaia. Un fragment de pe o inscriptie a lui Claudiu din Delfi, Ahaia, face referire la Galion ca proconsul; alte inscriptii din aceeasi domnie ajuta la fixarea datei ca fiind anul 51 sau 52 d.Hr. (vezi nota cronologica a lui Lake in The Beginnings of Christianity, Part I: The Acts of the Apostles editat de F. J. Foakes Jackson si Kirsopp Lake, vol. 5, pp. 460-464). Deoarece in mod normal proconsulii isi preluau slujba la inceputul verii, se pare ca Galion a fost proconsul in Ahaia fie de la mijlocul lui 51 d.Hr. pana la mijlocul lui 52 d.Hr, fie de la mijlocul lui 52 d.Hr. pana la mijlocul lui 53 d.Hr. Daca a fost proconsul doi ani, guvernarea sa trebuie sa fi cuprins toata aceasta perioada.
Guvernarea lui Festus.-Faptele apostolilor 24,27 pana la 25,12 indica faptul ca intemnitarea timp de doi ani a lui Pavel la Cezarea s-a sfarsit la scurt timp dupa ce Festus a urmat lui Felix ca procurator roman in Iudea. Sursele existente nu permit o datare exacta a acestui transfer de guvernare. Data cea mai timpurie poate fi determinata prin faptul ca, cu doi ani inainte (cap. 24,27), cand Pavel a fost arestat in Ierusalim, razvratitul egiptean cu care a fost confundat apostolul dupa cate se pare doar recent isi pusese la cale revolta si a fugit (vezi cap. 21,37. 38). Iosif afirma ca acest lucru a avut loc in timpul domniei lui Felix (Antiquities xx. 8. 6; War ii. 13. 5 [263]) si arata ca Nero era imparat la data aceea (Antiquities xx. 8. 4,5). Cum Nero a urmat la tron in octombrie anul 54 d.Hr., arestarea lui Pavel, care a avut loc de cincizecime, nu a putut avea loc mai devreme de inceputul verii anului 55 d.Hr. Arestarea lui spre a fi dus la Roma a putut avea loc, cel mai devreme, candva la mai mult de un an dupa aceea ("cei doi ani" ai lui Luca, Faptele apostolilor 24,27; vezi Vol. II, pag. 136,137), in toamna anului 56 d.Hr. Cum Festus de abia sosise la data aceea, anul 56 d.Hr. este, dupa cate se pare, data cea mai timpurie posibila pentru inceputul guvernarii sale.
Data cea mai tarzie posibila pentru sosirea lui Festus trebuie dedusa din faptul ca succesorul lui Festus, Albinus, era procurator in timpul sarbatorii corturilor in toamna anului 62 d.Hr., "cu patru ani inainte de razboi" (Josephus War vi. 5. 3 [300]; Loeb ed., vol. 2, p. 463). Deoarece este probabil ca Festus nu a domnit mai putin decat doi ani, data cea mai tirzie care poate fi desemnata in mod rezonabil pentru inceputul guvernarii sale este 60 d.Hr.
Intre cele doua extreme, anul 56 d.Hr. si 60 d.Hr., pentru transferul de putere de la Felix la Festus, mai plauzibila ar parea o data catre ultima parte a acestei perioade. Numirea lui Festus a avut loc, dupa cate se pare, cu ceva timp inainte de moartea lui Claudiu si a fost confirmata de catre Nero cand a urmat la tron ca imparat (54 d.Hr.; idem ii. 12. 8 [247]; 13. 2 [252,253]). Faptul ca Pavel, mai mult de un an inainte de venirea lui Festus, s-a referit la Festus ca "fiind de mai multi ani judecatorul acestui neam" (Faptele apostolilor 24,10) constituie o indicatie ca guvernarea sa cu greu s-ar fi putut incheia cu mult inainte de anul 60 d.Hr. De aceea pare sigur a data venirea lui Festus in Palestina cam la anul 60 d.Hr.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
