Mai mult decat majoritatea scriitorilor din Noul Testament, Luca, in Faptele apostolilor este constient de cadrul cronologic al prezentarii sale. Prin urmare, pe langa evenimentele discutate mai sus, pe care el le sincronizeaza mai mult sau mai putin cu evenimentele din istoria seculara, Luca furnizeaza si alte elemente cu referire la timp in descrierea sa care sunt de folos in reconstruirea unei cronologii. In plus, Pavel insusi face mai multe afirmatii din cand in cand care aduc si alte informatii.
Pavel apare pentru prima data in cartea Faptelor la momentul omorarii cu pietre a lui Stefan. Nu exista o dovada istorica directa legata de data mortii lui Stefan. Totusi, anumite consideratii teologice sugereaza o anumita data. Cele 70 de saptamani din profetia lui Daniel au inceput la anul 457 i.Hr. (vezi comentariul la Daniel 9,25, si Vol. III, pag. 97-104), si s-au incheiat la anul 34 d.Hr. Aceasta perioada de timp, in conformitate cu cele spuse de inger lui Daniel, a fost "hotarata pentru poporul tau" (v. 24). A fost o perioada de timp speciala pusa deoparte iudeilor dupa care, este de la sine inteles a presupune ca iudeii nu aveau sa mai fie considerati poporul ales al lui Dumnezeu. Din evenimentele raportate in Faptele apostolilor, martirizarea lui Stefan de catre Sinedriu este poate cea mai clara si reprezentativa respingere oficiala de catre iudei a crestinismului. Desi apostolii au continuat dupa aceea sa caute si sa converteasca dintre iudei, si desi nu s-au dus imediat la neamuri cu evanghelia, la scurt timp tocmai dupa acest eveniment a fost botezat Pavel, apostolul proeminent pentru neamuri. Dupa cite se pare, cam la aceeasi data l-a botezat Petru pe sutasul roman, Corneliu (Faptele apostolilor 10,44-48). Toate acestea par a sugera ca uciderea cu pietre a lui Stefan constituie semnalul dramatic al sfarsitului celor 70 de saptamani (Vezi GC 328). Pe aceasta baza, anul 34 a fost considerat de catre acest comentariu ca data de referinta pentru uciderea cu pietre a lui Stefan. Convertirea lui Pavel trebuie sa fi avut loc la scurt timp dupa aceea.
Dupa convertirea sa, probabil in anul 35 d.Hr., Pavel a ramas in Damasc "multe zile" (cap. 9,23). Intrucat urmatoarea sa calatorie raportata in Faptele apostolilor a fost la Ierusalim dupa ce a reusit sa scape din Damasc printr-un cos (Faptele apostolilor 9,25,26; cf. 2 Corinteni 11,32), retragerea sa in Arabia (vezi Galateni 1,17) trebuie sa fi avut loc inainte de acest eveniment deoarece in acel moment el nu vizitase inca Ierusalimul dupa convertirea sa. Prima sa vizita la Ierusalim a fost "la trei ani" de la convertirea sa (Galateni 1,18), si astfel poate fi datata cam la anul 38 d.Hr. Probabil in acel timp a avut loc viziunea raportata in Faptele apostolilor 22,17-21. Dupa vizita sa la Ierusalim, Pavel s-a dus la Tars (vezi cap. 9,30). Aici l-a gasit Barnaba cativa ani mai tarziu si l-a invitat sa il ajute in lucrarea din Antiohia. Pavel a ramas in Antiohia "un an intreg" (vezi cap. 11,25.26). "In acele zile" profetul Agab a proorocit foametea din Iudeea iar biserica din Antiohia i-au trimis pe Pavel si Barnaba la Ierusalim cu daruri (vezi vers. 27-30). "Cam in acel timp" (vezi cap. 12,1; probabil in timp ce Pavel se afla in Antiohia si nu dupa vizita sa la Ierusalim cu Barnaba; vezi Note suplimentare la Fapte 12, nota 2) Irod l-a ucis pe Iacov si l-a intemnitat pe Petru (vezi vers. 1-3), si a murit curand dupa aceea, in anul 44 (vezi pag. 98).
La sfarsitul acelui an al sau de sedere in Antiohia, cam pe la anul 44-45, Pavel si Barnaba au pornit in prima calatorie misionara. Cat de mult a durat acest tur nu se stie, insa la intoarcerea lor Pavel a ramas in Antiohia "mult timp" (Vezi Faptele apostolilor 14,28). Cand s-au iscat disensiuni cu privire la acceptarea nemaurilor in biserica fara circumciziune, Pavel, Barnaba si altii au mers la Ierusalim, unde problema a fost rezolvata intr-un consiliu cu apostolii (cap. 15). Aceasta vizita la Ierusalim pare probabil a fi cea pe care Pavel o mentioneaza in Galateni 2,1 ca avand loc "la patrusprezece ani dupa aceea" intrucat problema in discutie in ambele cazuri era circumciziunea (Vezi Nota Aditionala la Faptele apostolilor 15). Totusi, contextul nu indica clar evenimentul de la care trebuie socotiti acesti patrusprezece ani. Ei pot fi intelesi ca incepand fie cu convertirea lui Pavel (Galateni 1,15,16) fie cu prima sa vizita la Ierusalim ce a avut loc trei ani mai tarziu (v. 18). Prin urmare, trebuie ingaduita larghete in datarea consiliului de la Ierusalim, insa acesta poate fi asezat cam la anul 49 d.Hr.
"La cateva zile" (Fapte 15,36) dupa intoarcerea lui Pavel in Antiohia, acesta i-a propus a doua calatorie misionara lui Barnaba, iar cand intre cei doi s-au ivit discutii, Pavel a pornit impreuna cu Sila. Dupa ce au predicat in Frigia, Galatia si Misia, ei au ajuns in Troa. De aici au mers cu corabia in Macedonia si au predicat in Filipi, Tesalonic si Berea. Apoi Pavel s-a dus la Atena si dupa experienta sa de la colina lui Marte, el s-a oprit in Corint unde a ramas "un an si sase luni" (cap. 18,11). Dupa cate se pare, in ultima parte a acestei perioade, sau posibil la sfarsitul ei, a avut loc infatisarea inaintea proconsulului Galion, care a fost stabilita mai sus ca avand loc candva intre vara lui 51 d.Hr. si 53 d.Hr. "Pavel a mai ramas destul de multa vreme acolo" (v. 18) si apoi a pornit spre Palestina. In armonie cu aceasta dovada, reintoarcerea lui Pavel din a doua calatorie misionara poate fi stabilita cam la anul 52 d.Hr.
Inainte de a incepe cea de-a treia sa calatorie misionara, care a durat probabil de la anul 53 la 58 d.Hr., Pavel a petrecut din nou "ceva timp" in Antiohia (cap. 18,23). Apoi a calatorit prin Galatia si Frigia apoi mai departe spre Efes, unde a petrecut "trei ani" (cap. 20,31). Apoi s-a dus prin Macedonia in Grecia, petrecand trei luni acolo (vers. 3) si s-a intors iarasi prin Macedonia cam pe la vremea Pastelor (primavara) in Troa, Asia Mica, de unde a mers cu corabia la Milet si apoi in Palestina, sosind acolo primavara tarziu sau la inceputul verii cam de rusalii, probabil in anul 58. In Ierusalim Pavel a fost atacat de o gloata, a fost intemnitat si curand dupa aceea a fost luat in Cezareea, unde a ramas timp de "doi ani" (cap. 24,27) pana ce Festus, curand dupa venirea sa, (anul 60 d.Hr., vezi pag. 99), l-a trimis la Roma ca sa se prezinte in fata Cezarului. Pavel si tovarasii lui au calatorit cu corabia toamna, dar nu au reusit sa-si incheie calatoria din cauza unui naufragiu si au fost obligati sa ierneze pe insula Malta (vezi cap. 27,12,14-44; 28,1). "Dupa trei luni" (cap. 28,11) ei au putut sa-si continue calatoria si au sosit la Roma probabil devreme in primavara urmatoare, anul 61 d.Hr. Aici Pavel a fost prizonier cam doi ani. Avand in vedere ca Luca raporteaza despre aceasta perioada ca fiind "doi ani intregi" (cap. 28,30), au fost probabil mai mult de doi ani si probabil intre anii 61-63 d.Hr.
In acest punct se incheie relatarea din Faptele apostolilor si in continuare cronologia poate fi construita doar ipotetic, pe baza dovezilor circumstantiale gasite in epistolele de mai tarziu ale lui Pavel. Cele doua epistole, 1 Timotei si Tit ofera un tablou al calatoriilor lui Pavel si tovarasilor lui de calatorie care nu intra in cadrul relatarii din Fapte (vezi vol. V, pag. 183-185). De aceea, este drept a concluziona ca Pavel a fost eliberat dupa "doi ani intregi" de temnita la Roma si ca aceste calatorii despre care relateaza el au avut loc dupa aceasta eliberare. Nu putem sti cat timp a fost el in libertate. Daca a fost eliberat in anul 63 d.Hr. este posibil sa nu fi fost in cetate in timpul persecutiei lui Nero care a urmat dupa marele incendiu din acea cetate din iulie, anul 64 d.Hr. Calatoriile sale din aceasta perioada l-au purtat cel putin la Creta (Tit 1,5), si la Efes (1 Tim. 1,3), probabil in Macedonia (1 Tim. 1,3) si Grecia (2 Tim. 4,20), si poate in Spania (Romani 15,24,28; cf. traditiei relatate de Clement din Roma, ca Pavel a ajuns la "marginea de vest" [The First Epistle of Clement to the Corinthians 5 ANF, vol. 1, p. 6]). Dupa cate se pare, cindva in timpul acestor calatorii a mai fost arestat o data, probabil la Troa (vezi 2 Tim. 4,13), si a fost dus la Roma. In 2 Tim. el este prozonier acolo, si de data aceasta el se astepta sa moara curand (cap. 4,6). Avand in vedere ca osandirea sa nu a avut loc inainte de o alta audiere in fata lui Nero, si cum Nero a plecat din Roma in septembrie anul 66 d.Hr., judecarea lui Pavel trebuie sa fi avut loc cam in acel timp. Apoi moartea sa trebuie sa fi avut loc la scurt timp dupa aceea, probabil in anul 67. d.Hr.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
