Patriarhii de la Adam la potop. – Incepand cu A.M. 1 si considerand nasterea lui Set la A.M. 130, din raportul ebraic, se poate realiza o scala A.M. fara referire la datarea i.Hr. O aliniere a acesteia cu o scala i.Hr. trebuie sa depinda de alegerea pe care cineva o face intre diferitele teorii ale cronologiei exodului, deoarece aceasta este prima legatura posibila cu datarea i.Hr., si inca una indirecta. Cea mai timpurie legatura directa cu o cronologie fixata vine in timpul regilor lui Israel si ai lui Iuda – ea insasi o perioada supusa la diferente de opinii. Dar calcularea A.M. a patriarhilor poate sa decurga independent. Lista din Geneza 5 incepe dupa Adam, cu Set, nascut in A.M. 130, si continua cu Enos, nascut la 105 ani mai tarziu (sau A.M. 235), Cainan 90 de ani mai tarziu (sau A.M. 325), si asa mai departe: Mahalaleel (A.M. 395), Iared (A.M. 460), Enoh (A.M. 622), Metusala (A.M. 687), Lameh (A.M. 874), Noe (A.M. 1056). Pentru Sem (A.M. 1558) trebuie sa cautam in alt loc (vezi la Geneza 5,32), deoarece nu Sem, ci Iafet a fost acela care s-a nascut atunci cand Noe era de 500 de ani.
(Daca varsta de 500 de ani pare nerezonabila chiar si pentru un patriarh la nasterea primului sau fiu, se poate remarca faptul ca raportul nu spune ca el nu a avut copii pana la varsta aceasta. Se poate ca el sa fi avut alti copii care au murit, sau care au respins solia tatalui lor, dar nu putem specula asupra acestui lucru. In lipsa de informatii asupra contrariului (ca in cazul lui Set), admitem ca fiecare fiu amintit in lista era cel mai mare. Unii au cautat sa reconcilieze durata lunga a vietii cu situatii ulterioare, socotind luni sau alte unitati mai scurte de un an. Folosirea lunilor i-ar face pe patriarhi sa fie parinti la varsta frageda de noua, sapte si chiar cinci ani! Si ce fel de unitate de timp, intermediara intre "luna" si "an", a fost cunoscuta vreodata?)
Temeiul pentru importanta lui Sem nu este varsta lui, ci faptul ca prin el genealogia este purtata mai departe (cap. 11,10).
Cronologia potopului. – Potopul a durat un an si zece zile, de la 17 din luna a doua, in al 600-lea an al lui Noe – A.M. 1656 dupa lista patriarhilor – pana la 27 din luna a doua, in al 601-lea an, A.M. 1657 (vezi la Geneza 8,14). Parerile difera cu privire la felul de an care era acesta. Cele 150 de zile de inaltare si ramanere ridicata a apelor, terminandu-se in ziua a saptesprezecea a lunii a saptea, constituie exact cinci luni. De aceea, fiecare luna a avut 30 de zile. Intrucat aceasta nu se putea daca lunile erau marcate prin astrul ceresc, luna, care alterneaza 29 si 30 de zile, unii ar trage concluzia ca raportul Genezei este bazat pe un calendar solar cu luni de 30 de zile, ca acelea ale egiptenilor. In cazul acesta, durata potopului a fost fie de 370 de zile sau, daca s-au socotit 5 zile in plus la sfarsitul anului, ca in Egipt, a fost de 375 de zile. Altii, totusi, cred ca se intentiona un an lunar si ca cele zece zile dincolo de un an deplin ar insemna diferenta dintre anul lunar de 354 sau 355 zile si un an solar de 365 de zile.
(In cazul acesta cele cinci luni a cate 30 de zile poate ca au rezultat din folosirea metodei comune de a determina lungimea lunilor prin observati: daca noul patrar era vizibil la asfintitul celei de-a douazeci si noua zi a lunii, ziua a doua era considerata ziua intai a lunii noi; daca nu, era socotita a treizecia, iar seara urmatoare devenea ziua intai a lunii, iar orice eroare era corectata la noul patrar vizibil. Argumentul acesta este bazat pe presupunerea ca luna era intunecata cea mai mare parte a timpului in decursul celor 150 de zile ale perioadei potopului, asa ca o serie de luni de 30 de zile se poate sa se fi acumulat inainte ca sa se poata rectifica socoteala. O schema diferita de luni guvernate de astrul Luna, plasand pe Sabat anumite date ale anului potopului, este improbabila.)
Se pare ca Septuaginta vrea sa lase sa se inteleaga ca totalul original reprezenta un an lunar plus zece zile, deoarece aceasta schimba durata la exact un an calendaristic, traducand data sfarsitului ca fiind ziua a saptesprezecea a lunii a doua, aceeasi zi ca si cea a inceputului, in loc de ziua a douazeci si saptea. Aceasta pare ca ar inlocui un an lunar si zece zile cu un an solar, ca fiind mai pe inteles in Egipt. Totusi este o baza insuficienta pentru a se inchipui un calendar antediluvian din datele acestea, sau pentru a specula asupra faptului ca "luna a doua" era numarata de toamna, sau de primavara. Asemenea consideratii referitoare la sezonul ploios sau sezonul de semanare in tarile biblice nu sunt explicative, intrucat starile de mai tarziu nu pot fi comparate cu starile climaterice care precedau, sau care au urmat imediat dupa potop. Calcularea prin luni ar fi probabil a lui Moise si nu a lui Noe insusi, si anul care incepe primavara ca un nou calcul introdus cu prilejul exodului ar putea sau nu sa fi fost folosit de Moise cand a scris Geneza.
Patriarhii de la potop la exod. – Patriarhii de dupa potop sunt pusi pe lista din Geneza 11. Arpacsad s-a nascut la doi ani dupa potop, adica A.M. 1658, Selah – A.M. 1693, Serug – A.M. 1819, Nahor – A.M. 1849, Terah – A.M. 1878, Avraam – A.M. 2008 (cu privire la anul nasterii lui Avraam, vezi la Geneza 11,26, acesta este similar cu cazul lui Sem, deoarece Avraam nu era cel mai varstnic. Apoi Isaac s-a nascut in A.M. 2108 (Geneza 21,5); Iacov, A.M. 2168 (Geneza 25,26). Pana aici, Biblia furnizeaza date pentru data nasterii fiecarui patriarh.
Nasterea lui Iosif poate fi socotita la A.M. 2259 (vezi la Geneza 27,1), dar nu ajuta spre a duce linia mai departe, deoarece timpul de la Iosif la Moise nu este raportat. Data nasterii lui Moise poate fi considerata doar din faptul ca el era de 80 de ani cand a intalnit pe Faraon inainte de exod (Exod 7,7). Daca socotim cei 430 de ani (Exod 12,40.41; Galateni 3,17) pana la exod, de la chemarea lui Avraam, cand era in varsta de 75 de ani, in A.M. 2083, putem ajunge la datarea A.M. a exodului. Adica, putem proceda astfel, daca se admite ca raportul ebraic este complet. O asemenea sustinere urmeaza sa fie tratata, dar mai intai trebuie explicata aceasta socotire a celor 430 de ani de la Avraam, deoarece de ea depinde orice datare A.M. a Exodului.
Cei patru sute si cei patru sute treizeci de ani. – "Samanta" lui Avraam urma sa fie "straina intr-o tara care nu va fi a ei", sa slujeasca unei natiuni straine si sa fie oprimata, iar perioada aceasta avea sa dureze 400 de ani (Geneza 15,13). Faptul ca intreaga durata a locuirii vremelnice, a robiei si oprimarii, era cuprinsa in cei 400 de ani nu este clar in traducerea noastra, dar este indicat de paralelismul inversat al propozitiei ebraice (vezi la Geneza 15,13). Isaac, samanta randuita de Dumnezeu, ai carui urmasi urmau sa vada implinirea deplina a acestei profetii, a fost un locuitor vremelnic si a inceput de timpuriu sa fie "apasat" de rivalul sau, Ismael (Geneza 21,8-12; vezi la Geneza 15,13 in ce priveste cei 400 de ani). Prin urmare, terminandu-se la exod este o perioada de 430 de ani, cuprinzand "locuirea vremelnica" (Exod 12,40) nu numai fazele robiei si apasarii. Lucrul acesta este explicat de o referire a Noului Testament la cei 430 de ani, intre legamantul cu Avraam si darea Legii la Muntele Sinai, la scurt timp dupa exod (vezi la Exod 12,40 si Galateni 3,17).
Ambele perioade se armonizeaza, daca cei 430 de ani sunt calculati de la chemarea lui Avraam, cand el era de 75 de ani, si daca cei 400 de ani sunt calculati ca incepand cu 30 de ani mai tarziu, adica de pe timpul cand Isaac, copil fiind, a inceput sa fie persecutat de Ismael, dupa ce a fost confirmat ca "samanta" (Geneza 21,8-12). Evreii se numeau atat "samanta lui Avraam", cat si "copiii lui Israel", iar Pavel in mod evident interpreta a doua expresie folosita in Exod 12,40 ca avand aceeasi semnificatie cu prima.
Cei doua sute cincisprezece ani din Egipt. – Neintelegerea profana si culta a acestor perioade, cuprinzand locuirea vremelnica si oprimarea descendentilor lui Avraam, a pricinuit confuzie cronologica cu privire la timpul petrecut de izraeliti in Egipt. Intrucat intervalul de la chemarea lui Avraam (A.M. 2083), pana la migrarea lui Iacov in Egipt la varsta de 130 de ani (A.M. 2298) a fost de 215 ani, restul din cei 430 de ani este lasat pentru faza egipteana, inca 215 ani. Daca aceasta durata pare oarecum un timp scurt in Egipt, trebuie sa se considere ca Moise era nepot (si chiar stranepot) al lui Levi (Numeri 26,57-59), care a mers in Egipt ca adult. Faptul acesta nu s-ar incadra intr-un interval de 400 de ani, dar ar fi destul de probabil pentru 215 ani, potrivit cu lungimea vietii lui Levi (vezi la Exod 6,16.20).
Au fost 430 de ani de la chemarea lui Avraam la exod, sau 429 ani intregi – 430 calculati inclusiv, prin modalitatea folosita in timpurile biblice? Cea de a doua cifra ar fi mai corespunzatoare, daca nu ar fi precizarea textului: "dupa patru sute treizeci de ani, tocmai in ziua aceea au iesit" (Exod 12:41). Acest lucru ar parea sa arate 430 de ani trecuti, sfarsindu-se in ziua exodului; daca lucrurile stau asa, calculul ar fi exact si nu inclusiv.
Datarea A.M. nu este concludenta. – Din cauza ca intervalului de 430 de ani dintre timpul lui Avraam si exod pare sa fie atasat mai tarziu genealogiei patriarhilor, unii au concluzionat ca perioada A.M. de la creatiune poate fi legata de datarea i.Hr. O data A.M. pentru exod, bazata pe lista patriarhilor este intru totul neconcludenta. Trebuie sa retinem ca aceste genealogii nu reprezinta o acoperire completa din punct de vedere al succesiunii anilor. S-au dat motive pentru care se accepta varsta patriarhilor asa cum este data in textul ebraic, iar nu in versiunea Septuaginta, dar acceptand aceste cifre nu putem exclude posibilitatea ca unele generatii sa nu fi fost incluse. Trebuie sa ne amintim ca Luca pune in lista un al doilea Cainan (Luca 3,36). Corectitudinea varstei persoanelor in parte nu implica o lista completa, deoarece nu se da nici un total.
Biblia nu pretinde a fi un raport complet al intregii istorii a trecutului si genealogiile biblice nu intotdeauna cuprind fiecare veriga din lant. Limba ebraica adesea foloseste cuvantul "fiu" pentru nepot sau descendent. Lucrul acesta este evident in genealogia lui Ezra, care omite cateva verigi (Ezra 7,1-5; compara cu 1 Cronici 6,7-9; Ezra 3,2); Matei insira 14 generatii de la David la Hristos, lasand astfel afara 4, fara sa ne spuna pentru care motiv (Matei 1,8.11; compara cu 1 Cronici 3,10-12.15.16). Faptul ca uneori un scriitor biblic omite ceva ce altul include nu invalideaza autoritatea nici unuia, ci trebuie sa ne avertizeze contra dogmatismului cu privire la datarea creatiunii, a potopului sau exodului, sau la orice cronologie bazata numai pe tabele genealogice. Cronologia exacta este mai bine pastrata pentru secolele de mai tarziu, unde Biblia da numeroase date exacte cu privire la timp si sincronizari care ne fac in stare sa fixam cu exactitate data i.Hr. a multor evenimente cheie. Daca acceptam pe al doilea Cainan al lui Luca, indicand o veriga nementionata in lista din Geneza, trebuie sa admitem ca perioada de la creatiune la potop a fost mai lunga de 1656 ani – cu cat a fost mai lunga nu stim, deoarece Luca nu ne da date cu privire la Cainan, iar o omisiune implica posibilitatea altora. Nu este necesar sa presupune, ca asemenea goluri ar fi extensive sau importante, insa trebuie sa ne retinem de a fi dogmatici asupra numarului exact al anilor de la creatiune la exod si de a fixa vreun A.M. 2513 sau vreo alta data a creatiunii bazata pe acestea ca un standard la care oricine trebuie sa se conformeze.
Cu aceasta precautie, deci, cu privire la ce reprezinta A.M. 2513, putem trece la calculul biblic al anilor pribegiei in pustie, inainte de a ne ocupa de teoriile prin care sunt fixate diferite date i.Hr. pentru exod.
Calculul anilor de la Exod. – Unele dovezi arata o incercare calcula timpul incepand din perioada de 40 de ani de pribegie a lui Israel in pustie. Cu putina vreme inainte ca Israel sa fi parasit Egiptul, Domnul i-a dat instructiuni lui Moise ca "luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna, ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului" (Exod 12,2), iar apoi a continuat cu indrumari pentru tinerea Pastelui in ziua a paisprezecea. Izraelitii au parasit Egiptul imediat dupa Paste, pe data de 15 (Numeri 33,3) in luna de primavara numita pe atunci Abib (Exod 23,15; 34,18; Deuteronom 16,1), dar mai tarziu numita Nisan (Estera 3,7), inca numita astfel de iudei.
In anul acesta sunt mentionate si alte date, an care era considerat primul dintr-o serie, deoarece anul urmator este numit al doilea. Lista evenimentelor date arata aceasta in urmatorul tabel.
Observati ca "al doilea an", in prima zi a caruia a fost intocmit cortul, incepuse deja inainte de aniversarea exodului, deoarece izraelitii nu au parasit Egiptul decat la 15 ale lunii intai, dupa ce trecuse o jumatate de luna. Aceasta zi a intocmirii cortului sanctuarului era ziua intai a lunii intai randuita de Dumnezeu, deoarece este luna Pastelui. Este evident prima luna Abib de dupa plecarea din Egipt (vezi la Exod 40,2 si Numeri 9,1.2), deoarece nimeni nu ar aduce argumente in favoarea unei ramaneri de doi ani la Sinai (vezi la Numeri 10,11; compara cu PP 301, 302). Asa ca "anul al doilea dupa iesirea lor din tara Egiptului" (Numeri 9,1) insemna anul care a urmat imediat dupa acela in care a avut loc exodul (incepand de fapt de la 11 ? luni dupa data plecarii, dar al doilea an era socotit inclusiv). ca in calculul inclusiv, folosit de obicei, expresiile traduse "dupa" adesea inseamna "in cursul". Intr-adevar, propozitia folosita in expresia "dupa iesirea lor" – literal "ca ei sa iasa afara", sau "iesirea lor afara" – este redata in alta parte ca "in cuprinsul" unui timp dat, ca la Ezra 10,8.
Prin urmare, anii calculati de la Exod erau ani care incepeau primavara, iar cel dintai din serie a fost cel in care Evreii au parasit Egiptul. Daca seria aceasta de ani ar fi fost continuata pentru datarea evenimentelor ulterioare, ar fi simplificat foarte mult problema cronologiei Vechiului Testament. Din nefericire, ea nu a fost folosita in felul acesta, desi raportul ordinii trebuie sa fi fost tinut, deoarece pare sa gasim o referire in plus la el, in legatura cu data Templului lui Solomon.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
Linia genealogica a patriarhilor
7. Linia genealogica a patriarhilor
