Data creatiunii necunoscuta. – Cei care incearca sa traseze cronologia biblica de la creatiune la exod prin lista patriarhilor, a naratiunilor Genezei si cei 430 de ani ca intervalul exact de la chemarea lui Avraam la plecarea lui Israel din Egipt, trebuie sa presupuna ca lista patriarhilor este completa. Daca la lista ebraica este adaugat un al doilea Cainan (Luca 3,16), daca este permisa posibilitatea unor goluri intre generatii, sau daca este folosita genealogia din Septuaginta, perioada patriarhilor trebuie sa fie mai lunga decat cea din textul ebraic (si ca urmare, creatiunea trebuie sa fi fost mai timpurie). Orice datare i.Hr. a patriarhilor, indiferent de metoda de calcul, va depinde de datarea i.Hr. a exodului.
In volumul acesta, datarea exodului i.Hr. s-a facut pe temeiul a doua premise, ambele urmand a fi tratate in volumul II: (1) perioada de 480 de ani de la Exod la al patrulea an al lui Solomon ca incluzand al patrulea an al lui Solomon (1 Regi 6,1), si (2) determinarea celui de-al patrulea an al lui Solomon printr-o calculare a domniilor regilor evrei pana in timpul lui Nebucadnetar. Acest calcul are ca rezultat un exod la 1445 i.Hr.
Totusi, acest volum nu atribuie date pentru perioada dinainte de Avraam. Deoarece nu se poate ajunge la concluzii definitive, chiar si printr-o calculare consecventa a datelor biblice, din cauza variatiilor posibile nedeterminate, acest comentariu nu incearca sa stabileasca o cronologie completa. Nesiguranta este mai buna decat o acceptare oarba a unei scheme teoretice, asa cum este cea a lui Ussher. El a plasat in mod arbitrar creatiunea, si si-a inceput calculul A.M.1 in anul 4000 i.Hr., in seara de dinaintea lui 23 octombrie (duminica cea mai apropiata de echinoctiul de toamna), adica la 4000 de ani inainte de nasterea lui Hristos, pe care a datat-o in anul 4 i.Hr. Aceasta datare era in armonie cu teoria care spune ca pamantul avea 6000 de ani, din care 4000 de ani au fost inainte de Hristos si 2000 de ani dupa Hristos.
Pentru evitarea confuziei, aceasta teorie cu privire la 6000 de ani trebuie sa nu fie definita. Ea nu trebuie sa fie echivalata cu expresia "6000 de ani", folosita de multi scriitori religiosi ca o estimare orientativa a timpului care a trecut de la Adam. Aceasta teorie este mai degraba o teorie profetica, si anume, conceptia ca declaratia cu privire la cele sase zile ale creatiunii, urmate de Sabat, asociata cu afirmatia ca la Dumnezeu o zi este o mie de ani si o mie de ani, o zi, (2 Petru 3,8), constituie o prezicere ca lumea va dura 6000 de ani, iar a saptea este Sabatul milenial de odihna. In Biblie nu exista nicio perioada profetica de 6000 de ani. Ea isi are originea in mitologia antica (de exemplu, persana sau etrusca) si intr-o analogie iudaica legata de zilele creatiunii. Ea a fost adoptata de catre parintii bisericesti si a continuat multa vreme dupa Ussher.
A spune ca cele sase zile ale saptamanii creatiunii nu ofera nici o cheie cu privire la durata acestei lumi nu inseamna a nega realitatea lor, si nici a permite interpretarea lor ca fiind lungi ere. Acceptarea creatiunii literale nu necesita stabilirea unei date precise pentru aceasta. Data creatiunii nu este cunoscuta, deoarece datele cronologice din Biblie nu sunt continue si complete. Ea nu poate fi calculata nici prin ciclurile astronomice.
Vezi comentariul pentru Geneza 1,1, conform PP 51,3SG 93, din acest volum.
(Din nefericire, unii care au cautat confirmarea biblica au citat asa zise cicluri astronomice spre a cauta dovada unei date precise a creatiunii si a primului Sabat, trecand cu vederea ca aceste cicluri, asemenea cercurilor, nu au inceput si sfarsit, asa incat nimeni nu poate sa stabileasca un inceput real. Una dintre asemenea incercari cu privire la dovezile astronomice, citata ocazional pana in jurul anului 1950, a fost sistemul unui asa zis astronom, J.B. Dimbleby (1879), care a stabilit "A.M. 0" in data de 20 septembrie, 4000 i.Hr., pe temeiul unei asa zise determinari a ciclurilor miscarilor planetare. (Desi necitata, dar implicata in aceasta schema, a fost teoria celor 6000 de ani care prezicea venirea lui Hristos si mileniul in 1928 ? !) Nu ar fi de folos sa enumeram erorile faptice si de rationament ale acestui "astronom".)
Este adevarat ca prin ciclurile astronomice suntem in stare sa datam anumite evenimente din trecut (inclusiv unele din Biblie), daca acele evenimente pot fi asociate cu rapoarte astronomice contemporane lor, indeosebi cu eclipsele.
Prima legatura intre cronologia biblica si scala i.Hr. apare aproape de sfarsitul imparatiei lui Iuda, prin anul 600 i.Hr., in timpul domniei lui Nebucadnetar, ai carui ani regali sunt stabiliti prin intermediul astronomiei. Unii citeaza o data anterioara, 853 i.Hr., ca fiind data mortii lui Ahab al lui Israel, dar data astronomiei nu este in acel an. Sincronizarea depinde de identificarea unei eclipse care a avut loc aproape cu un secol mai tarziu. In orice caz, de la imparatii lui Israel si Iuda si pana la creatiune calea trece prin prea multe zone cu privire la care exista deosebiri de opinie.
Datele timpurii aproximative suficiente. – Intrucat avem o cronologie precisa pentru timpurile mai tarzii ale Vechiului Testament, indeosebi de la data marilor perioade profetice, ar trebui sa fim multumiti cu date aproximative pentru epocile mai timpurii, in care nu exista cronologie fixata care sa precizeze evenimente biblice. Aprecierile in jurul timpului exodului si mai departe probabil ca nu sunt prea mult gresite. Chiar si diferitele datari ale exodului nu sunt mai departe de doua secole in ambele directii de la datarea adoptata pentru acest volum. Mai timpuriu decat aceasta o recuperare a datelor ar fi insuficienta. Putem urmari cu interes schimbarile in cronologia istoriei cu privire la perioadele mai vechi, totusi se pare ca nu prea sunt sanse pana acum de a armoniza dinastiile timpurii ale Egiptului si Babilonului, de exemplu, cu cronologia biblica – daca luam in considerare potopul.
Toata Scriptura este data prin inspiratie de Dumnezeu, chiar daca Scriptura nu sustine ca inregistreaza intreaga istorie. Este incurajator sa vedem cum, oridecateori sunt aduse probe valide, raportul Scripturii este indreptatit ca istorie vrednica de incredere. Cronologia, cadrul istoriei, ne este data in Vechiul Testament intr-o forma care trebuie sa fie transpusa in modul nostru de calcul, inainte de a putea intelege sensul ei. Concizia si, uneori, obscuritatea declaratiilor cu privire la ea ne opresc de la a pretinde ca avem o cunoastere deplina, insa este destul de sigura in perioadele de mai tarziu – indeosebi pe vremea lui Daniel si a lui Ezra – pentru a ne asigura ca dificultatile aparente sunt datorate lipsei noastre de intelegere.
Cercetarile facute pe baza arheologiei au rezolvat multe probleme de cronologie. Noi putem anticipa cu speranta rezolvarea celor mai multe din restul problemelor pe masura ce cercetarile continua.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
