Cronologia perioadei judecatorilor prezinta probleme, daca incercam sa plasam toate evenimentele in ordine consecutiva. Nu e nevoie de a pune la indoiala cifrele, dar problema armonizarii lor cu evenimentele descrise la sfarsitul cartii lui Iosua si inceputul lui 1 Samuel a dat nastere la diferite opinii si solutii. Raportul este asa de abreviat, ca nu avem toate faptele cu privire la relatia dintre diferitii judecatori si perioadele de oprimare. Faptul ca istoria unui judecator e relatata fara nici o aluzie ca ar mai fi existat un alt judecator intr-o alta parte a tarii in acelasi timp nu desfiinteaza posibilitatea unor judecatori contemporani.
Data cartii judecatorilor – Scriitorul cartii Judecatori nu a expus toate amanuntele istoriei perioadei sale; scopul lui a fost de a arata cat de repede L-au parasit israelitii pe Dumnezeu si au cazut prada vrajmasilor lor, apoi au fost salvati si li s-a dat un nou prilej. Daca aceste evenimente s-au intamplat succesiv sau contemporan in diferite parti ale tarii nu afecteaza invatatura cartii si, in felul acesta, scriitorul nu a prezentat toate amanuntele cronometrarii, desi a pastrat cu grija numarul de ani ai fiecarui judecator si al perioadelor de oprimare. Ei sunt dati dupa cum urmeaza:
Iosua si batranii care i-au supravietuit x ani cap. 2,7
Oprimarea sub Cusan-Riseataim 8 3,8
Izbavirea prin Otniel; tara se odihneste 40 3,11
Oprimarea de catre Eglon din Moab 18 3,14
Izbavirea prin Ehud; tara se odihneste 80 3,30
Oprimarea de catre Iabin si Canaaniti 20 4,3
Izbavirea prin Debora; tara se odihneste 40 5,31
Oprimarea de catre madianiti 7 6,1
Izbavirea prin Ghedeon; tara se odihneste 40 8,28
Abimelec domneste peste Israel 3 9,22
Tola judeca pe Israel 23 10,2
Iair judeca pe Israel 22 10,3
Oprimarea de catre Amoniti (si Filisteni) 18 10,7.8
Izbavirea de Iefta 6 12,7
Ibtan judeca pe Israel 7 12,9
Elon judeca pe Israel 10 12,11
Abdon judeca pe Israel 8 12,14
Oprimarea de catre filisteni 40 13,1
Samson judeca pe Israel 20 15,20
410 plus x
Anii x reprezinta perioada necunoscuta, probabil, cateva decenii, in cursul careia "poporul a slujit pe Dumnezeu in tot timpul vietii lui Iosua si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua" (Jud 2,7) si apoi au cazut in apostazie. Chiar lasand la o parte anii x, care au precedat prima oprimare, avem un total de 319 ani pana la sfarsitul celor 18 ani ai invaziei amonite, pe care Iefta ii declara ca fiind 300 de ani. Acesti 319 ani plus x ar putea sa fie 350 de ani sau mai multi; si totalul de 410 plus x pentru intreaga suma a anilor judecatorilor si peioadelor de oprimare care intervin este probabil peste 450. Evident nu toate aceste perioade erau succesive.
Unele perioade se suprapun – Raportul arata clar o suprapunere a unora dintre aceste functii de judecatori si servituti. Cei 20 de ani ai lui Solomon au cazut in cuprinsul celor 40 de ani ai oprimarii filistene, deoarece el "a fost douazeci de ani in Israel, pe vremea filistenilor" (Judecatori 15,20). Mai departe, in legatura cu afirmatia ca filistenii l-au oprimat pe Israel 40 de ani (cap. 13,1), a fost prezis ca Samson doar va "incepe sa izbaveasca pe Israel din mana filistenilor" (vers. 5). Daca, deci, cei 20 de ani ai lui Samson fac parte dintre cei 40, totalul e redus de la 410 plus x la 390 plus x.
Dar cei 40 de ani ai oprimarii filistene par sa fi fost partial contemporani cu cei 18 ani de servitudine fata de amoniti, deoarece sta spus ca "Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel si i-a vandut in mainile filistenior si in mainile fiilor lui Amon" (cap 10,7). Urmeaza apoi descrierea oprimarii amonite si izbavirea prin Iefta (cap. 10,6 la 12,7) si, dupa aceasta, enumerarea celor trei judecatori care i-au urmat, evident personaje lipsite de importanta despre care nu se mai raporteaza nimic, in afara de durata functiei lor de judecatori, totalizand 25 de ani (cap. 12,8-15); apoi capitolul 13 revine la cei 40 de ani de oprimare filisteana pentru a repovesti viata lui Samson si cum a "inceput" el sa elibereze pe Israel de filisteni. In felul acesta, Scriptura arata ca oprimarea filistenilor si oprimarea amonita au fost contemporane. Amoritii, locuind pe platoul Transiordan catre marginile pustiului, s-au intins peste triburile rasaritene ale lui Israel (deoarece Gad, Ruben si jumatate din tribul lui Manase au locuit la est de Iordan) si au continuat jefuirea timp de 18 ani. In cele din urma, ei au invadat teritoriul lui Iuda, Beniamin si Efraim la vest de Iordan (cap. 10,8.9; cf. PP.557). Israelitii, hartuiti astfel din est, nu aveau posibilitatea de a folosi puterea lor unita pentru a apara vestul, unde filistenii de pe partea sudica a litoralului au invadat Iuda si Dan si au amenintat triburile vestice.
Este evident ca, daca unele dintre perioadele acestea din cartea Judecatorilor au fost contemporane, asa cum pare sa arate raportul, este verosimil ca si altele au fost simultane, aparand in diferite parti ale tarii, desi nu putem spune care perioade se suprapun si pentru cat timp. Aceasta pare cu atat mai verosimil cand observam ca judecatorii acestia erau larg raspanditi din punct de vedere geografic. Otniel era din Iuda; Debora, din Efraim; Barac; din Neftali; Ehud, din Beaniamin; Ghedeon, din Manase; Tola, din Isahar; Iair si Iefta, din Galaad, la est de Iordan; Ibtan si Elon, din Zabulon; Abdon, din Efraim si Samson, din Dan. In cursul acestei perioade, triburile locuiau in teritorii risipite la mare departare, mai ales in teren muntos, separate prin arii detinute de canaaniti, pe care nu izbutisera sa-i alunge pe deplin din tara si ale caror fortarete exercitau stapanire asupra cailor de comunicatii din campii. E indoielnic daca vreunul dintre judecatorii acestia a stapanit peste vreo parte mare a israelitilor. Rapoartele scot la iveala ca si in timp de criza, cand un izbavitor se lupta sa-i respinga pe opresori, nu toate triburile se alaturau pentru a-i alunga pe invadatori. Motivul poate fi ca nu toate triburile erau oprimate in acelasi timp si, prin urmare, izbavitorii erau mai mult sau mai putin, localnici.
Cei trei sute de ani lui Iefta. Mai departe, daca aprecierea de 300 de ani a lui Iefta despre timpul ocuparii cetatilor amoritilor de catre evrei e cumva aproape exacta, era necesara o suprapunere a perioadelor pana la data aceasta, deoarece totalul, excluzand vremea lui Iosua si a batranilor care au supravietuit, e de 319 ani.
E necesar sa se presupuna ca afirmatia de 300 de ani a lui Iefta era exacta, deoarece pe vremea aceea se lupta cu invadatorii amoniti, si in focul controversei, fara indoiala, nu s-a oprit ca sa cerceteze rapoartele sau sa consulte un "memento" tribal pentru a obtine cifra exacta, dar a folosit un numar rotund. Numarul acesta a fost, probabil, rotunjit la o suta deasupra totalului real si nu la mai putin decat intervalul exact. Dar, de asemenea, este posibil ca timpul scurs sa fi fost exact 350 de ani cand Iefta a vorbit. Daca era – avem data exacta – in legatura cu Exodul, atunci orasele Hesbonului au fost luate de la Sihon, regele amoritilor, in al 40-lea an al Exodului (1406/05 i.Hr., in acord cu datarea Exodului utilizata pentru comentariul acesta). Apoi, 350 de ani, inclusiv, de la achizitionarea acelui teritoriu ar fi 1107/06 i.Hr.
Judecatorii tarzii. Daca cei 40 de ani de oprimare filisteana s-au terminat cu batalia de la Ebenezer (1 Samuel 7,5-14), evenimentul cel mai probabil cu care s-a terminat perioada aceasta, atunci functiile de judecatori de dupa Iefta trebuie, de asemenea, sa se fi suprapus, probabil mai mult decat acelea de dinainte de el. Samson ar putea fi un contemporan al lui Iefta, si Eli, care a murit dupa 40 de ani ca judecator (vezi cap. 4,4.11.18), cu 20 de ani inainte de batalia de la Ebenezer (vezi cap. 6,1; 7,1.2.11-14), trebuie sa fi fost mai batran decat Iefta si Samson. Daca chivotul a fost in Silo cam 300 de ani (PP, p. 514), calculat de la un punct cu 6 sau 7 ani mai tarziu decat inceputul celor 300 de ani ai lui Iefta, si a fost luat de la Silo in batalia in care a fost capturat de catre filisteni, apoi moartea lui Eli, la sfarsitul acestei batalii, a lasat loc timpului lui Iefta. Chivotul, restituit de catre filisteni, a fost plasat la Kiriat Iearim, unde fusese 20 de ani la data cand israelitii au castigat victoria lor decisiva asupra filistenilor la Ebenezer.
Pe vremea aceea, Samuel a fost facut judecator (cap. 7,6,15-17). Nu ni se spune cat a durat functia de judecator a lui Samuel, dar stim ca ea a incheiat intreaga perioada a judecatorilor. Unii considera ca aceasta s-a terminat o data cu incoronarea lui Saul, cand monarhia a inlocuit guvernul teocratic cu cel al judecatorilor, dar unii o extind pana la moartea lui Samuel, intrucat el a continuat sa functioneze ca judecator (cap. 7,15), desi judecatorul nu mai era magistratul principal dupa instalarea monarhiei. Nu se relateaza nimic despre varsta lui Samuel, decat ca s-a nascut atunci cand Eli nu mai era tanar, ca a primit prima lui solie de la Dumnezeu pe cand era inca baiat; ca era destul de mare pentru a fi cunoscut ca profet inainte de a moartea lui Eli (cap. 3), desi era aparent destul de tanar ca sa fie trecut cu vederea ca judecator pana la 20 de ani mai tarziu (cap. 7). Un manuscris fragmentar dintr-o pestera de la Marea Moarta, continand parti din 1 si 2 Samuel, ii da varsta lui Eli, ca 90 de ani, nu la moartea lui (ca in LXX), ci la catva timp dupa ce Samuel a fost pus sub ingrijirea lui (vezi la cap. 2,22). Daca era de vreo trei ani cand a fost adus la Eli (vezi 1 Samuel 1,24; cf. EGW, RH; 8 sept, 1904), Samuel avea cel putin 11 ani cand Eli a murit la varsta de 98 de ani. Fragmentul acesta se poate sa fi pastrat o cifra originara, mai tarziu pierduta, dar nu putem construi pe presupunerea aceasta. Samuel a fost judecator destul de mult timp pentru a fi un om batran care deja renuntase la o parte din lucrarea sa in favoarea fiilor sai, inainte ca israelitii sa fi cerut un rege (cap. 8,1-5). Daca a trait in timpul celei mai mari parti a domniei lui Saul, asa cum arata relatarile, trebuie sa fi fost foarte batran cand a murit. Samuel e veriga de legatura dintre perioada judecatorilor si cea a monarhiei. Astfel se pare ca prima parte a cartii 1 Samuel cuprinde o perioada contemporana cu ultima parte a cartii Judecatorilor, probabil capitolele 10-16.
Judecatorii si cei 480 de ani. Cu suprapuneri de felul celor indicate aici, e cu totul posibil ca cei 40 de ani de ratacire prin pustie, cucerirea Canaanului, perioada batranilor care au trait mai mult decat Iosua, apostazia urmatoare, diferitele functii de judecatori, dintre care unele contemporane, inclusiv functia de judecator a lui Samuel si domniile lui Saul si a lui David, ar fi putut avea loc in spatiul de 480 de ani, cum e indicat in 1 Regi 6,1. Nu exista cale de a calcula exact lungimea perioadei judecatorilor sau suprapunerile specifice, ci s-a introdus o schema ipotetica a perioadei care corespunde acestei cronologii in articolul despre istorie la pagina 36 (orig.). Schema aceasta e intentionata numai ca o aproximatie a ceea ce s-ar fi putut intampla, dar demonstreaza ca cifrele din cartea Judecatorilor pot fi interpretate logic cu ajutorul suprapunerilor care sunt in acord cu situatia istorica si cu interpretarea celor 480 de ani, ca lungime exacta a perioadei de la Exod la o includere a celui de-al 4-lea an a lui Solomon.
Cei care urmeaza cronologia mai lunga a judecatorilor si fac toate perioadele consecutive de la un capat la celalalt interpreteaza cei 480 de ani ca suma functiilor de judecator reale, excluzand perioadele de oprimare sau uzurpare (vezi vol. I, p. 190) si iau perioada totala ca fiind mai mult de 500 de ani. Aceasta are ca rezultate o data mai timpurie pentru Exod. Un sistem de date formal, folosit de catre unii scriitorii "fundamentalisti", cu perioade succesive ale cartii Judecatorilor, au ajuns la un total de 549 de ani de la Exod la al 4-lea an al lui Solomon, interpretand cei 480 de ani ca numarul total al "anilor Teocratiei" in timpul carora Israel era cu adevarat sub carmuirea randuita de Dumnezeu, fara a socoti cele sase perioade de servitute si cei trei ani ai uzurparii lui Abimelec. Prin suprapunerea lui Eli cu severitatea filisteana si a lui Samuel cu Eli, el ajunge la anii succesorilor lui Iosua ca 13 ani prin scadere. Nu e nimic in Biblie care sa dovedeasca faptul ca aceasta cronologie mai lunga a judecatorilor este imposibila, iar schema cere presupuneri cu privire la care e loc de deosebire de opinie.
Datele marginale care au aparut in multe editii ale lui KJV de la 1701, derivate din cronologia arhiepiscopului Ussler, publicata pentru prima data in 1650 (vezi Vol. I, p. 179,175), plaseaza Exodul in 1491 i.Hr.; pe primul judecator, Otniel, in 1406; si inceputul domniei lui Saul in 1095. La datarea aceasta se ajunge prin plasarea anului al 4-lea al lui Solomon, ca anul al 480-lea de la Exod, in 1012 i.Hr. Aceasta data estre bazata pe intervalul dintre regi, tot din presupunerea lui Ussler ca terminarea templului (1004) a fost la 1500 de ani inainte de nasterea lui Hristos.
Multi carturari privesc cei 480 de ani ca insemnand doar 12 generatii apreciate la 40 de ani fiecare. Aceasta ar fi echivalenta cu scoaterea completa a numarului 480, deoarece o apreciere de 12 generatii nu poate fi o baza pentru o afirmare de timp specific al unui al "480-lea an" exact.
Daca "in anul al 480-lea" nu e intentionat sa se refere la un an specific, ci la o aproximare generala, cum urmeaza ca noi sa stim ca, "in al optsprezecelea an al lui Iosafat" sau "in al saptelea an al lui Astarxexe" sau "in al unsprezecelea al lui Zedechia", nu e altceva decat o aproximare. Cand Biblia da afirmatii exacte de timp, si pe afirmarile acestea poate fi constituita o cronologie detailata fara de nici o modificare, pare sa nu fie nici un motiv corespunzator pentru sustinerea ca ele nu sunt bazate pe date exacte. E admis ca scriitori Bibliei pot folosi uneori cifre rotunde, mai ales in cazul lui 40, dar o astfel de posibilitate n-ar trebui sa precumpaneasca in cazul cifrelor reale care armonizeaza cu alte cifre pentru a alcatui sincronisme exacte asa cum sunt ele, si nu e nici un motiv de a pune la indoiala ca, atunci cand pune un eveniment intr-un anumit el, scriitorul intentioneaza chiar anul acela.
E adevarat ca multi scriitori care nu accepta Biblia ca istorie exacta revizuiesc cifrele oriunde le place, pentru a corespunde teoriilor lor. Unii dintre ei reduc timpul judecatorilor la perioade si mai scurte, privind 1 Regi 6,1 ca o eroare; aceia care plaseaza Exodul in secolul al XII-lea si al XIII-lea trebuie din necesitate sa faca asa ceva. Dar aceasta nu inseamna a construi o cronologie bazata pe date biblice; ea este o revizuire a relatarilor biblice potrivit cu teoria fiecarei persoane. Deoarece acest comentariu e intentionat sa explice Biblia, nu sa o revizuiasca, orice cronologie incorporata in el trebuie sa fie bazata pe cifrele biblice; daca ele nu pot fi explicate consistent, trebuie sa fie admis ca nu avem o cronologie biblica completa. De aceea, cei 480 de ani trebuie sa fie introdusi in tablou.
Comentariul acesta foloseste interpretarea mai simpla a asa-numitilor 480 de ani, inclusiv (expresia nu este "480 de ani", ci "al 480-lea an"), ca literali si exacti, terminandu-se cu anul al 4-lea al lui Solomon ca anul al 480-lea. Suprapunerea judecatorilor, pe care o cere calcularea aceasta, este acceptata ca o interpretarea logica a datelor, dar nu se face nici o stradanie de a fi dogmatici asupra detaliilor functiilor de judecatori. Schema din articolul de istorie (vezi p. 36) arata ce se va fi putut intampla, dar nimeni nu stie ce s-a intamplat cu adevarat si nici nu micsoreaza acest fapt valoarea naratiunii pentru cititorii ei.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
