Legaturi intre regii evrei si faraonii egipteni. Mentionarea cea mai timpurie a unui rege strain in legaturi cu un carmuitor al lui Israel sau al lui Iuda e aceea a lui Sisak (egiptean Sesonk), care a navalit in Iuda in anul al 5-lea al lui Roboam din Iuda (1 Regi 14,25.26; 2 Cronici 12,2-9). Dar informatia aceasta nu ajuta sa se amplaseze anul al 5-lea al lui Roboam, deoarece cronologia Dinastiei a XXII-a nu e cunoscuta exact. Se crede ca Sesonk si-a inceput domnia pe la 950 i.Hr. Contactul urmator mentionat este acela al lui "So, imparatul Egiptului", cu Osea din Israel (2 Regi 17,4), dar iarasi nu sunt informatii pentru a stabili vreo data exacta. Cu privire la acesti doi faraoni, vezi la p. 50,52. Un al treilea contact este acela al lui "Tirhaca, imparatul Etiopiei", si Ezechia (vezi p. 53,64,160).
Sincronisme intre regii evrei si asirieni. Sincronismele cele mai timpurii dintre regii israeliti si asirieni nu Proverbein din Biblie, ci din analele lui Salmansar III, in anii al 6-lea si al 18-lea al domniei lui. Cel dintai dintre acestea a fost anul atribuit in lista de limmu lui Daian-Ashsur in anul al 6-lea, dupa cel in care Salmanasar a notat ca luandu-si locul pe tron, dar de asemenea unele forme de anale dateaza campania aceasta in al 6-lea an al domniei. "Inscriptia pe Monolit" a lui Salmanasar raporteaza ca, in anul lui Daian-Ashsur, fortele asiriene au mers intr-o campanie in apus si ca la Qarqar in Siria a dat piept cu o coalitie defensiva, care cuprindea pe Benhadad din Damasc si pe Ahabbu mat Sir’ila sau "Ahab din tara lui Israel". Doisprezece ani mai tarziu, o alta expeditie, in apus, in al 18-lea an al lui, s-a luptat cu Hazael din Damasc si a primit tribut de la Iana mar Humri ("Iehu, fiul lui Omri, adica din tara lui Omri sau Israel). Obeliscul negru al lui Salmanasar prezinta un relief al lui Iehu, plecandu-se inaintea lui, prezentand tribut. Acesti doi ani sunt plasati acum in anii 853 si respectiv 841 i.Hr. (Datele 854 si 842, bazate pe autori mai vechi pe o singura lista de limmu, sunt contrazise de toate celelalte liste.)
Acesti doi ani au fost: ultimul al lui Ahab si intaiul al lui Iehu, intrucat sunt doua domnii intermediare (Ahazia, 2 ani si Ioram, 12 ani), totalizand 12 ani de domnie prin calcularea fara an de urcare la tron cu suprapunerea ei de un an pentru fiecare domnie:
Intrucat datarea in ani i.Hr. a lui Salmanasar III pare sa fie stabilita prin lista de limmu, domniile lui Ahab, Ahazia, Ioram si Iehu din Israel sunt la fel stabilite, de asemenea, a contemporanului Ahazia din Iuda, a carui scurta domnie de un an s-a sfarsit in al 12-lea an lui Ioram din Israel, adica al 18-lea an al lui Salmanasar. In masura in care datele noastre sunt corecte, intregul tipar al celor doua linii ale regilor evrei, pot fi datate in scala anilor i.Hr. Din sincronismul acesta al lui Salmanasar e plasata data i.Hr. a anului al 4-lea al lui Solomon, anul al 480-lea de la Exod, la 967/66 i.Hr. si anul sau al 40-lea, in care a avut loc despartirea in 931/930.
Ioas din Israel este probabil Ia’asu mentionat de catre Adad-nirari III al Asiriei. Cu privire la Pul sau Tiglat-pileser, vezi p. 156, nota ++. Folosirea pronumelui personal "el" e calculata de unii ca aratand ca Pul si Tiglat-pileser din 1 Cronici 5,26 sunt o singura persoana, si ca traducerea poate citi Pul, si chiar Tiglat-pileser. Pecah si Ahaz sunt contemporani cu Tiglat-pileser (2 Regi 16,5.10; 2 Cronici 28,19-21). Analele acestuia din urma mentioneaza pe Menihimme, Pagaha si Ausi (tradusi Menahem, Pecah si Osea) si e probabil, desi disputat, ca, al sau "Azriam din Iauda" e Azaria din Iuda.
Salmanasar V a asediat Samaria, care a cazut "dupa trei ani" (inclusiv, vezi p. 136) anul al 9-lea al lui Osea si al 6-lea al lui Ezechia (2 Regi 17,3.4; 18,9.10). Intrucat Sargon II in ultimii sai ani pretinde ca a cucerit Samaria pe la inceputul domniei sale, unii au considerat ca cetatea a cazut dupa moartea lui Salmanasar, sau ca Sargon era generalul care faptic a cucerit cetatea chiar inainte de urcarea sa la tron. Dar pretentiile faloase ale unui rege asirian exprimate in editii tarzii ale analelor sale intampina suspiciune. Singurul eveniment raportat de catre Salmaneser V in Cronica Babiloniana este cucerirea unei cetati; daca numele se citeste Shamara’in (nu Shabara’in), aceasta ar indica faptul ca Samaria a cazut a cazut chiar inainte de sfarsitul domniei lui Salmanasar, in 723/22 i.Hr.
Ultima referire biblica la contactul dintre Asiria si Iuda este aceea dintre Ezechia si Sanherib (desi analele mai tarzii ale lui Esarladon il mentioneaza pe Manase ca Menasi si Asubanipal in acelasi fel se refera la el ca "Minsie" din "Iaudi"). Sanherib a invadat vestul in al 14-lea an al lui Ezechia (2 Regi 18,13), dar nu a luat Ierusalimul. Aceasta este evident "a treia campanie" a lui Sanherib, mentionata in analele asiriene. Cele doua afirmatii ca Salmanasar (V) a venit impotriva Samariei in al 14-lea an al lui Ezechia si ca Sanherib a invadat Iuda in al 14-lea an al aceluiasi rege (2 Regi 18,9.13) nu sunt, asa cum ar parea la prima vedere, in disarmonie cu rapoartele asiriene a domniei de 17 ani intermediare a lui Sargon II. Intervalul acesta este o indicatie puternica a unei coregente pentru Ezechia; inseamna evident ca invazia lui Salmanasar a avut loc in anul al 4-lea al coregentei lui Ezechia si aceea a lui Sanherib in al 14-lea an al domnie sale singur (pusa la anul 701 i.Hr.). [Nu e absolut deloc necesar de a gasit o inconsistenta aici.]
Desi unii comentatori iau in consideratie numai un singur atac asupra lui Iuda de catre Sanherib, naratiunea biblica se preteaza si la interpretarea care permite o a doua invadare tarziu in timpul domniei lui Ezechia (vezi p. 64,67). Comentatorii care cred in a doua companie difera in ce priveste locul unde naratiunea biblica face tranzitia. Totusi mentionarea lui "Tirhaka (Egiptean Taharka), imparatul Etiopiei" (2 Regi 19,9), ca amenintandu-l pe Sanherib la data aceasta, pare sa se refere la sfarsitul domniei lui Ezechia, deoarece Taharka, un rege al Dinastiei a XXV-a a Egiptului, care era Nubiana sau "Etiopiana", a inceput sa domneasca aproximativ pe la 690 i.Hr., la varsta de 20 de ani (vezi p. 53), in acord cu dovezi actuale care au fost publicate in 1949. Lucrul acesta ar fi cuprinsul a foarte putini ani de la sfarsitul domniei de 29 de ani ai lui Ezechia ca domnitor unic (vezi PK 339). In felul acesta, data cunoscuta a lui Salmanasar V si datarea aproximativa a lui Taharka din Egipt se combina pentru a favoriza vederea celor 29 de ani, plus o coregenta pentru Ezechia.
Sincronisme intre regii lui Iuda si ai Babilonului. Domniile finale ale lui Iuda se sincronizeaza cu domnia lui Nebucadnetar (anul lui al 37-lea este fixat pe cale astronomica) si astfel poate fi datata i.Hr.
Acestea pot fi totalizate astfel:
Vezi tabel cu aceste sincronisme
Anii babilonieni ai Anii regilor lui Iuda. Notatie Textul
lui Nebucadnetar, i.Hr. (din toamna-in-toamna) i.Hr
1-a 604/603 Al 4-lea an al lui Ioachim 605/04 Al 23-lea de la al Ieremia 25,1.3
13-lea al lui Iosia
8-lea 597/96 Exilarea lui Ioiachin 597 Domnia 598/97 2 Regi 24,8.12
18-lea 587/86 Al zecelea an al lui Zedechia 588/87 Ieremia 32,1
19-lea 586/585 Al 11-lea al lui Zedechia 587/86 Cetatea cade, 586 2 Regi 25,2-8;
Ieremia 52,5.12
Aceste date sunt de acord cu cele mai recente gasiri, cand al 4-lea an al luiIoiachim este aliniat cu primul an al lui Nebucadnetar, exilarea lui Ioiachin "in anul urmator" ("cand anul a trecut" – trd.engl.) cu al optulea an al lui Nebucadnetar si caderea si caderea Ierusalimului cu cel de-al 19- lea, si ultimul, al sau, daca este luat in socoteala anul iudaic din toamna-in-toamna.
Ezechiel, care a fost luat captiv la Babilon cu Ioachin, adesea dateaza evenimentele prin anii acestei captivitati, de exemplu:
Viziunea lui Ezechiel despre asediu, al 9-lea an al captivitatii – Ezechiel 24,1.2 (vezi aceeasi data pentru inceputul asediului – 2 Regi 25,1.Ieremia 52,4).
Vesti despre caderea cetatii ajung la Ezechiel in luna a-10, anul al 12-lea – Ezechiel 33,21 (vezi caderea cetatii in luna a 4-a a anului al 11-lea al lui Zedechia si anul al 19-lea al lui Nebucadnetar – Ieremia 39,2; 52,6-14).
Viziunea lui Ezechiel in anul al 25-lea al captivitatii, anul al 14-lea dupa ce cetatea fusese lovita, Ezechiel 40,1.
Datele acestea nu determina metoda lui Ezechiel de calculare a anilor captivitatii lui Ioiachim, deoarece ei pot sa armonizeze cu folosirea unui inceput de an din primavara sau din toamna, sau o calculare aniversara de la data capturarii. Aceste alternative, impreuna cu parerile diferite cu privire la relatia dintre anul al 4-lea al lui Ioiachim si anul I al lui Nebucadnetar, au ca rezultat concluzii diferite in ce priveste data exacta, cand Ezechiel a avut viziunea cu privire la asediu si cand a sosit solul.
Calculul lui Ezechiel, insa, nu se aplica in mod necesar la o alta formula de data oferita in termeni ai captivitatii lui Ioiachim, eliberarea regelui captiv in luna a 12-a a anului al 37-lea. Amel-Marduk, succesorul lui Nebucadnetar, l-a scos din inchisoarea din Babilon "in cel dintai an al domniei lui" (2 Regi 25,27) sau "in anul intai al domniei lui" (Ieremia 52,31; intai fiind un cuvant de adaos). Aceste doua texte, fiecare in parte, spun literal: "in anul cand el a fost (sau a devenit) rege (2 Regi 25,27) si "in anul imparatiei lui" (Ieremia 52,31). Unii au considerat "anul" lui Amel-Marduk a fi pe temeiul analogiei cu limba araba, anul I al lui, intrucat era anul – intr-adevar, unicul an calendaristic intreg – al domniei lui, deoarece el a murit in anul II al lui. Altii spun ca inseamna anul lui de urcare la tron, deoarece in anul cand el a domnit, poate fi luat ca implicandu-l pe acela in care el a inceput sa domneasca. Daca in Regi si Ieremia, anii lui Ioiachin sunt calculati inclusiv ca ani din toamna-in-toamna, in care a fost luat prizonier, luna a 12-a a anului al 37-lea cade in anul Babilonian de urcare la tron al lui Amel-Marduk, in primavara lui 561 i.Hr., care ar fi in anul 1, asa cum e calculat in anul iudaic, din toamna-in-toamna. Nu e necesar de a presupune ca socoteala lui Ezechiel in Babilon era aceeasi cu aceea folosita in Iuda in anii de sfarsit ai monarhiei. Ar putea sa fie un exemplu de calculari diferite. Punctul acesta insa, nu are efect asupra datei sfarsitului regatului lui Iuda.
Atribuirea de date i.Hr. liniilor ebraice. Presupunand deci ca avem o schema a domniilor regilor evrei, care e cel mai putin relativ de consistenta si experimental corecta putem suprapune pe tiparul acela scala datarii in ani i.Hr. pentru a face ca anii lui Nebucadnetar, ai carui echivalenti in Hristos sunt cunoscuti, sa sincronizeze cu ultimele domnii ale lui Iuda, si putem lucra inapoi de acolo. Daca sincronismele mai timpurii dintre regii evrei si conducatorii asirieni pot fi incadrate fara ca cifrele biblice sa sufere, in cursul timpului cand lista de limmu si Canonul lui Ptolemeu se suprapun, si daca perioada si anotimpurile lui Salmanasar al III-lea cu Ahab si Iehu poate si ea sa se armonizeze, va reiesi ca reconstructia cronologiei perioadei acesteia e rezonabil corecta.
Aceasta nu inseamna in mod necesar ca fiecare detaliu poate fi considerat fixat in mod absolut, deoarece acolo unde trebuie sa se admita atat de multe domnii suprapuse poate fi mai mult decat o singura cale posibila de a ajusta relatiile acestor domnii. Dar schema generala poate fi privita ca fiind bazata pe principii solide si de folosit ca o ipoteza de lucru pentru datarea evenimentelor biblice. Date absolut exacte pot fi date numai pentru acele evenimente care sunt legate direct si neambiguu cu vreun punct de referire fixat, ca sincronismele domniei lui Nebucadnetar. Chiar si in cazuri de acestea datele exprimate in termeni de luni lunare nu pot fi datate dogmatic pana la ziua precisa fara a permite loc de variatie de o zi, uneori o luna (vezi p. 119,120).
Desi cronologia exacta a tuturor domniilor ebraice nu e privita ca fixata, tiparul e suficient de complet pentru a permite insirarea de date i.Hr. cel putin ca aproximatii ipotetice (vezi tabelizarea de la pag. 77) pentru inlesnirea cititorului. Datele acestea nu sunt date de o expunere finala a unei cronologii exacte, desi ultimele cateva domnii din Iuda sunt aliniate cu anii babilonieni ai lui Nebucadnetar, datele i.Hr. ale regilor mai timpurii trebuie sa fie luate ca aproximative, desi posibile, si in cele mai multe cazuri foarte probabil corecte.
Alte date sunt relativ mai putin certe, intrucat sunt departate in timp de astfel de date fixate sau intrucat sunt necesare anumite ajustari, de exemplu coregente presupuse, facute numai pe temeiul de a face sincronismele sa se angreneze pe hartie – asa cum trebuie sa fie facut Proverbeizoriu daca e totusi sa se construiasca in cele din urma o scala.
Incertitudinea posibila de cateva zile, ba chiar de cativa ani, nu cantareste mai mult decat valoarea unei serii de date prezentate ca o ipoteza de lucru pentru avantajul cititorului, dar e bine sa pastram o minte deschisa pentru posibila revizuire a unora dintre amanuntele acestea cand ajung la indemana informatii noi.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
