Sectiunea precedenta se ocupa cu un aranjament cronologic ipotetic al domniilor celor doua regate in relatie unul cu altul. Dar chiar si dupa ce a fost construit un tipar cronologic complet pentru aceste doua linii, nici o data i.Hr. nu poate fi atribuita vreunei domnii, decat daca exista cel putin un sincronism direct pentru a agata seria intr-o aliniere fixata cu evenimente cunoscute din istoria antica. De aceea trebuie sa se ia in consideratie o tratare a bazei istorice pentru datarea i.Hr. in general acceptata.
Cartile Regilor se refera la mai multi domnitori ai Egiptului, Asiriei si Babilonului ca fiind contemporani cu anumiti regi evrei. Exista un sincronism indirect, dar concludent in rapoartele asiriene, desi nu in Biblie – intre domniile lui Ahab si Iehu si aceea a lui Salmanasar III. Dar cea mai clara, cea mai specifica si cea mai sigura dovada se gaseste intr-o serie de sincronisme, dintre care unele datate cu luna si ziua, dintre anumiti ani ai mai multora dintre ultimii regi ai lui Iuda si anii lui Nebucadnetar. Desi sunt usoare diferente de opinie cu privire la unele dintre sincronismele acestea, caderea Ierusalimului in al 19-lea an al lui Nebucadnetar fixeaza dincolo de orice indoiala sfarsitul seriei domniilor ebraice in anul 586 i.Hr. Deoarece domnia lui Nebucadnetar e fixata astronomic, nu numai de Canonul lui Ptolemeu, care Proverbeine dintr-un timp mai tarziu, dar si dintr-un text babilonian contemporan, care da o serie de date astronomice exacte. De aceea, explicatia dovezilor pentru datare i.Hr. va incepe cu anii ferm stabiliti ai lui Nebucadnetar si vor lucra prospectiv prin Canonul lui Ptolemeu si lista asiriana limmu
Tablita astronomica a anului al 37-lea al lui Nebucadnetar. – Printre miile de documente publice si particulare, scrise pe tablite de lut (vezi vol. I, p. 110), care au fost dezgropate de catre arheologi in Mesopotamia, doua texte astronomice sunt de o deosebita importanta pentru cronologie, deoarece fixeaza datarea i.Hr., a domniilor lui Nebucadnetar II si Cambyses, respectiv. Cel mai valoros pentru perioada tarzie a regilor evrei se ocupa cu anul al 37-lea al lui Nebucadnetar, contine o serie de date de observatie asupra pozitiilor diferitelor corpuri ceresti in tot cursul anului complet, mergand de la 1 Nisan anul 37 la 1 Nisan anul 38 al domniei. Astronomii moderni, care au verificat informatiile acestea prin calcul astronomic, spun ca combinatia de date pentru Soare, Luna si planete, care se misca toate in diferite cicluri, nu pot fi duplicate in nici un alt an. In felul acesta, anul al 37-lea de domnie al lui Nebucadnetar e fixat ca incepand la 22/23 aprilie (de la apusul soarelui la apusul soarelui),568 i.Hr., si sfarsind la 11/12 aprilie, 367 i.Hr. In consecinta, toti ceilalti ani din domnia aceea sunt la fel stabiliti; primul an a fost 604/603 i.Hr. si al 19-lea an, cel in care a cazut cetatea Ierusalim, a fost 586/585 i.Hr. Intrucat sunt mai multe sincronisme biblice cu domnia lui Nebucadnetar, sfarsitul regatului lui Iuda e ancorat de datarea aceasta i.Hr. (vezi p. 160), dar sincronismele dintre regii evrei si conducatorii asirieni trebuie sa fie amplasate cu ajutorul listelor cronologice asiriene, care sunt legate cu domnia lui Nebucadnetar prin lista de regi, cunoscuta sub numele de Canonul lui Ptolemeu.
Canonul lui Ptolemeu, fixat prin eclipse. – Astronomul greco-egiptean Claudius Ptolemeus sau Ptolemeu, care a trait in apropiere de Alexandria in secolul al II-lea al erei crestine, a scris o lucrare astronomica, intitulata Matematike Syntaxis ("Compozitia Matematica"). E insa mai bine cunoscuta sub titlul ei arab, Almagest – deoarece a fost pastrata posteritate de civilizatia araba care a inflorit in timpul evului mediu, cand Europa a fost afundata in ignoranta in ce priveste stiinta si literatura clasica. Lucrarea aceasta, care a fost tratatul cu autoritate asupra astronomiei si ca timp de 1400 de ani, pana a fost depasita de teoria expusa de Copernic, contine date cu privire la numeroase eclipse si alte fenomene ceresti, data cu an, ziua si ora in calendarul egiptean antic. Sunt 19 eclipse, intinzandu-se peste aproape 900 de ani, dintre care multe sunt datate in ani de domnie ai diferitilor regi.
Ca un fel de apendice la Almagest – este Canonul lui Ptolemeu, sau lista de regi, enumerand carmuitori consecutivi babilonieni, persani, macedoneni si romani, cu lungimile de domnii si totalurile, furnizand astfel o scala de ani, prin care sa se socoteasca intervalurile dintre observatiile mentionate in Almagest (in ce priveste canonul, vezi p. 154). Intrucat scopul ei nu era de a da un raport complet al tuturor domniilor, ci de a atribui un numar de ani de domnie fiecarui an din scala, nu cuprindea nici o domnie care a durat mai putin de un an, iar domniile erau calculate prin ani intregi, trecand cu vederea data exacta a urcarii la tron. Anii prin care era calculat nu erau nici anii lunari si nici anii solari adevarati, ci vechiul an calendaristic egiptean de 365 de zile, care circula inapoi prin sezoane, cate o zi la fiecare patru ani iuliani (vezi vol I. Pag. 176). Punctul de plecare al canonului este inceputul primului an de domnie al regelui babilonian Nabonassar, un punct care poate fi plasat, cu ajutorul intervalelor exacte date in Almagest intre punctul acela si diferite eclipse, la amiaza 24 februarie 747 i.Hr. Aceasta a fost 1 Toth, Ziua de Anul Nou Egipteana, (desi pe vremea lui Nebucadnetar, 1 Toth se mutase in ianuarie, iar pe vremea cand traia Ptolemeu insusi, se mutase inapoi, trecand prin toamna si apoi in iulie).
Din Canonul lui Ptolemeu este deci posibil sa se atribuie datele i.Hr. la orice an de domnie ai oricaror regi din lista, adica, anii sunt calculati dupa calendarul egiptean. In perioada babiloniana timpurie a Canonului lui Ptolemeu, fiecare an egiptean incepe cam cu una pana la patru luni mai devreme decat luna corespunzatoare a anului lunar care incepea cu Nisan. Lucrul acesta e aratat de felul in care anii egipteni, asa cum erau fixati de datele de eclipsare ale Almagest-ei lui Ptolemeu, sunt aliniati cu anii babiloniei, asa cum sunt fixati in tablita anului al 37-lea al lui Nebucadnetar si tablita similara din anul al 7-lea al lui Cambises (care chiar relateaza una dintre acele eclipse mentionate in Almagest).
Ptolemeu a scris multe secole mai tarziu dupa timpurile primare pe care el le relateaza si depindea de copiile documentelor astronomice din care au fost derivate in mod originar informatiile sale. Totusi canonul e coroborat ori de cate ori poate fi controlat prin documente antice babiloniene, persane si egiptene, aratand ca numerotarea anilor de domnie a lui Ptolemeu corespundea cu calcularea contemporana.
Datarea din canon armonizeaza cu anul al 37-lea al lui Nebucadnetar, fixat pe cale astronomica, desi Almagest nu mentioneaza anul acela. EL concorda, de asemenea, cu o alta eclipsa din domnia precedenta si cu alte trei in timpul domniei Mardokempad (Marduk-apal-iddir sau biblicul Merodac-Balodan), cea mai timpurie eclipsa fiind la numai 26 de ani de la punctul de plecare al canonului. Si intrucat numarul anilor de la acest punct inapoi la primul an al lui Nabonasar concorda cu Cronica babiloniana si lista A de regi babiloniei (ambele gasite pe tablite de lut), poate fi considerat lucrul stabilit ca acest Canon al lui Ptolemeu ne da datele exacte pana in anul 747 i.Hr. Mai departe, atat listele de regi asirieni, cat si lista limmu asiriana, uneori numit Canonul Eponimic, sunt in armonie cu calcularea lui Ptolemeu a lungimilor domniilor, oriunde listele acestea pentru sfarsitul Imperiului Asirian se suprapun partii mai timpurii a datarii canonului bazat pe eclipse. Intrucat canonul complet nu e usor de gasit in publicatiile din limba engleza, e introdusa o traducere pe pagina urmatoare, pentru referire.
Anii regilor inainte de moartea lui Alexandru si anii lui Alexandru
CANONUL DE REGI AL LUI PTOLEMEU
Ai asirienilor si mezilor Anii Totaluri Date aditionale
Anul I al fiecarei domnii dupa
calendarul Egiptean
E.N. Anul incepe
Nabonassar 14 14 1, 26 februarie 747 i.Hr.
Nadius 2 16 15, 23 februarie 733 i.Hr.
Chinzer si Porus 5 21 17, 22 februarie 731 i.Hr
Iloulaius 5 26 22, 21 februarie 726 i.Hr
Mardokempad 12 38 27, 20 februarie 721 i.Hr
Arkean 5 43 39, 17 februarie, 709 i.Hr
Intaiul interregn 2 45 44, 15 februarie 704 i.Hr
Bilib 3 48 46, 15 februarie 702 i.Hr
Aparanad 6 54 49, 14 februarie 699 i.Hr
Regebel 1 55 55, 13 februarie 693 i.Hr.
Mesesimordak 4 59 56, 12 februarie 692 i.Hr.
Al doilea interregn 8 67 60, 11 februarie 688 i.Hr.
Asaridin 13 80 68, 9 februarie 680 i.Hr.
Saosdouchin 20 100 81, 6 februarie 667 i.Hr.
Kinelanadan 22 122 101, 1 februarie 647 i.Hr.
Nabopolassar 21 143 123, 27 ianuarie 625 i.Hr.
Nabokolassar (Nebucadnetar) 43 186 144, 21 ianuarie 604 i.Hr.
Iloaroudam (Evil-Merodac) 2 188 187, 11 ianuarie 561 i.Hr.
Nerigasolassar (Neriglisar) 4 192 189, 10 ianuarie 559 i.Hr.
Nabonadius (Nabonidus) 17 209 193, 9 ianuarie 555 i.Hr.
Al regilor persi
Cirus 9 218 210, 5 ianuarie 538 i.Hr.
Cambyses 8 226 219, 3 ianuarie 529 i.Hr.
Darius I 36 262 227, 1 ianuarie 521 i.Hr.
Xerxes 21 283 263, 23 decembrie 486 i.Hr.
Artaxerxes I 41 324 284, 17 decembrie 465 i.Hr
Darius II 19 343 325, 7 decembrie 424 i.Hr.
Artaxerxes II 46 389 344, 2 decembrie 405 i.Hr.
Ochus 21 410 390, 21 noiembrie 359 i.Hr.
Arogus 2 412 411, 16 noiembrie 338 i.Hr.
Darius III 4 416 413, 15 noiembrie 336 i.Hr.
Alexandru Macedon 8 424 417, 14 noiembrie 332 i.Hr.
Anii regilor macedoneni dupa moartea regelui Alexandru
Ai regilor macedoneni Ani Totaluri Date Aditionale
AN I al fiecarei domnii dupa
calendarul Egiptean
E.N. Anul incepe
Philip 7 7 425, 12 noiembrie 324 i.Hr.
Alexandru II 12 19 432, 10 noiembrie 317 i.Hr.
Ptolemeu Lagus 20 39 444, 7 noiembrie 305 i.Hr.
Philadelphus 38 77 464, 2 noiembrie 285 i.Hr.
Euergetes I 25 102 502, 24 octombrie 247 i.Hr
Philopator 17 119 527, 18 octombrie 222 i.Hr.
Epiphanes 24 143 544, 13 octombrie 205 i.Hr.
Philometor 35 178 568, 7 octombrie 181 i.Hr
Euergetes II 29 207 603, 29 septembrie 146 i.Hr.
Soter 36 243 632, 21 septembrie 117 i.Hr
Dionysius cel Tanar 29 272 668, 12 septembrie 81 i.Hr.
Cleopatran 22 294 697, 5 septembrie 52 i.Hr.
Ai regilor romani
Augustus 43 337 719, 31 august 30 i.Hr.
Tiberius 22 359 762, 20 august 14 d.Hr.
Gaius 4 363 784, 14 august 36 d.Hr.
Claudius 14 377 788, 13 august 40 d.Hr.
Nero 14 391 802, 10 august 54 d.Hr.
Vespasian 10 401 816, 6 august 68 d.Hr.
Titus 3 404 826, 4 august 78 d.Hr.
Domitian 15 419 829, 3 august 81 d.Hr.
Nerva 1 420 844, 30 iulie 96 d.Hr.
Traian 19 439 845, 30 iulie 97 d.Hr.
Adrian 21 460 864, 25 iulie 116, d.Hr.
Aelius-Antonine 23 483 885, 20 iulie 137 d.Hr.
Lista asiriana de Limmu, sau Canonul Eponimic. – Aceasta suprapunere a ultimei parti a cronologiei asiriene cu Canonul lui Ptolemeu face posibila fixarea de date i.Hr. pentru seria de nume prin care asirienii au desemnat anii succesivi, lista de limmu, sau Canonul Eponimic. Practica asiriana antica era de a desemna fiecare an, nu prin numar, ci prin numele unui slujbas onorific anual, numit limmu (greceste, "eponim"). Oficiul acesta era conferit pe rand regelui si anumitor inalti slujbasi, in general intr-o ordine prescrisa. Liste acestor ani numiti erau pastrate pentru uz oficial sau comercial in fiecare cetate. In anul in care Tiglat-pileser III a venit la tron, de exemplu, limmu pentru anul acela era Nabri-bel-usur; din care cauza toate documentele erau datate "in anul lui Nabri-bel-usur". Eponimul pentru anul urmator (primul an al domniei) a fost Bel-Dan, dar anul urmator (al doilea al domniei), regele insusi a detinut titlul, si asa anul a fost denumit ca "anul lui Tukulti-apil-Eskarra" (Tiglat-pileser). Regele de obicei, desi nu totdeauna, detinea oficiul de eponim in anul al doilea al domniei sale.
Lista limmu nu e completa pentru toata istoria asiriana. Partea existenta, compilata din diferite tablite, este consecutiva numai pentru perioada de la aproape 900 la 650 i.Hr.; ultima perioada (647-612) nu e certa. Din fericire se suprapune Canonului lui Ptolemeu si astfel este ancorata in datarea i.Hr. in jurul lui 700, cand unii dintre regii Asiriei erau si regi ai Babilonului. Intrucat lista de limmu este in felul acesta aliniata cu datarea i.Hr. in apropiere de sfarsitul ei, fiecare an din serie poate fi datat, daca lista asa cum o avem e completa. In trecut au fost diferente de opinie cu privire la lacunele posibile in lista, dar stiinta prezenta accepta ca ea e completa; de aceea evenimente raportate ca avand loc in anumite eponimii sunt cu incredere datate pe aceasta baza – de exemplu, lupta de la Qargar, la care a luat parte Ahab, e plasata in 853 i.Hr.
Listele de regi aliniate cu lista de limmu. Intrucat lista de limmu asiriana este o serie de nume, fara numerale, scala ei de ani poate fi folosita numai pentru o schema de cronologie pur relativa; ea trebuie sa fie aliniata cu alte datari cunoscute inainte de a putea fi folosita pentru a atribui date i.Hr. unor evenimente raportate. Dar unele copii ale unor parti din lista poarta notarea unui eveniment cheie pentru fiecare an si unele au linii orizontale intre domnii. O astfel de informatie face posibil de a alinia lista de limmu cu listele de regi asiriene existente ca si cu prima parte a Canonului lui Ptolemeu. Mai multe scale din acestea coincid (vezi p. 156), coroborand in felul acesta Canonul lui Ptolemeu pentru perioada care precede primul raport de eclipsa si legand lista eponimica si listele de regi in aliniere cu canonul, de aici si datarea i.Hr.
Cronica si lista de regi babilonieni concorda cu Canonul lui Ptolemeu in lungimile domniilor si in nume, cu exceptia ca ortografia greaca a lui Ptolemeu e cu totul diferita de cea babiloniana. Dupa cei 14 ani ai lui Nabonassar si cei 2 ai lui Nabu-nadin-zeri (Nadius al lui Ptolemeu), lista de regi babiloniana ii da lui Ukinzer 3 ani si lui Pulu (biblicul Pul) 2 ani (Ptolemeu: Chinzer si Porus, 5 ani), in timp ce cronica babiloniana relateaza ca Ukinzer in al 3-lea an al sau a fost biruit de Tiglat-pileser din Asiria, care a preluat Babilonul si si-a asumat titlul de rege al Babilonului pentru doi ani.
Astfel, la cativa ani dupa ce Tiglat-pileser III (Tukulti-apil-Esherra) si-a inceput domnia, potrivit cu lista de regi asiriana, notarea pentru anul limmu-lui numit Naphar-ilu zice: "Regele a luat mana lui Bel". Adica, regele asirian a trecut prin ceremonia de incoronare de Anul Nou la Babilon, ritualul pentru primirea functiei de rege de la dumnezeul Bel, asa cum faceau anual toti regii babilonieni; astfel inaintea supusilor babilonieni, el a devenit nu un domn suprem strain, ci un rege al Babilonului legal consacrat. Intrucat lista babiloniana de regi il numeste pe succesorul lui Ukinzer din Babilon "Pulu" si Cronica Babiloniana spune ca el era "Tukalti-apil-Esharea", si ca a murit in al doilea an al lui, e in general acceptat ca Tiglat-pileser a domnit in Babilon in ultimii sai doi ani sub numele de Pul, deosebit de numele sau de domnie asirian.
La doi ani dupa Naphar-ilu, lista de limmu noteaza urcarea la tron a lui Salmanasar I si apoi lista asiriana de regi atesta primul an al lui Shulmanu-ashared V dupa 18 ani ai lui Tiglat-pileser III. Daca anul de urcare la tron al lui Salmanasar I, anul mortii lui Tiglat-pileser, este acelasi cu anul mortii lui Pulu, sau al 5-lea an dintre cei 5 atribuiti lui Ukinzer si Pulu (sau Chinzer si Porus), atunci Salmanasar a venit la tron in anul 21 al canonului sau 727/726 i.Hr. si cei 5 ani ai lui Salamansar corespund cu cei 5 ai lui Ululaia, sau Iloulaius, rege al Babilonului. In felul acesta se pare, de asemenea, ca Salmanasar a avut un nume diferit ca rege al Babilonului. La sfarsitul domniei lui Salmanasar, conducatorul caldean Marduk-apal-iddim (Mardolampad al lui Ptolemeu) a luat Babilonul si l-a detinut timp de 12 ani. Acesta era biblicul Merodac-Baladar. Domnia lui in Babilon e paralela cu domnia urmasului lui Salmanasar, Sharru-ukin sau Sargon II (numit Askean de catre Ptolemeu din asirianul argu, insemnand "al doilea"). Dupa 12 ani, Merodac-Baladan a fost alungat de Sargon, care "a luat mana lui Bel" si in 709 i.Hr. a inceput cei 5 ani ai sai de domnie, ca rege al Babilonului. Acesta era anul lui Manmuki-Ashshur-lei, in anul canonului corespunzand lui 709 i.Hr. De asemenea, mai multe tablite cuneiforme coroboreaza independent anii al 13-lea la al 16-lea de domnie ai lui Sargon peste Asiria ca anii lui 1-4 in Babilon. Lista de limmu noteaza urcarea la tron a lui Sanherib ( Sin-ahhe-ribba), apoi primul lui an e trecut atat in lista asiriana, cit si in cea babiloniana de regi. Ptolomeu, oricum, are aici un interregn de doi ani; evident, pentru ca amintirea distrugerii cetatii Babilon de catre Sanherib a avut ca rezultat lasarea la o parte a numelui sau din unele liste de regi. In consecinta, sursa lui Ptolomeu se vede ca nu a numit nici un rege pentru acei 2 ani, pana cand Bel-ibni a fost asezat asupra Babilonului, si nici unul pentru ultimii 8 ani ai lui Sanherib, unde Ptolomeu are din nou un interregn.
Seriile acestea de paralele exacte intre Canonul lui Ptolomeu si listele de limmu demonstreaza ca aceasta este o adevarata suprapunere a celor doua liste, si de aceea ca acestor ani ai listei de limmu le pot fi atribuite aceleasi date de ani i.Hr. ca si anilor corespunzatori din canon. Lista asiriana fixata in felul acesta poate fi folosita de la acest punct inapoi ca o scala cronologica, in masura in care e completa.
Eclipsa din anul 763 i.Hr. De cand este completa lista de limmu? In trecut acesta a fost un punct de disputa. Aceia care sustineau cronologia lunga a lui Iuda si a lui Israel presupuneau ca sunt goluri in lista, cei care priveau lista ca fiind completa erau fortati sa adopte o cronologie scurta pentru a armoniza regii evrei cu contemporanii lor asirieni. Nu poate fi dovada de lucrare completa, intrucat nu sunt totaluri sau intervale cunoscute fata de care sa se verifice numele, cu exceptia locurilor unde sunt coroborate de surse independente. Lista prezenta nu depinde numai de un original. Faptul ca mai multe din listele partiale diferite existente se suprapun in cursul acestei perioade, face sa fie relativ neverosimil ca lista e incompleta aici. Aceia care sustin ca exista lacune trebuie sa presupuna ca toate aceste copii Proverbein de la un arhitip eronat mai vechi, care era incomplet.
Un punct de reper este anul lui Bur-sagale (un nume ortografiat diferit) in care este mentionata o eclipsa de soare ca avand loc in luna Simanu (Sivan). Initial era diferenta de opinie cu privire la data acestui eveniment, deoarece fusesera eclipse solare in acea parte a lumii care ar fi putut fi in Sivan in anii 809, 791, si 763 i.Hr. Dar cea din 763 este general acceptata astazi din mai multe motive: Spre deosebire de celelalte eclipse, aceasta a fost una totala; a fost vizibila in apropiere de Ninive si de aceea ar fi cea mai spectaculara eclipsa a perioadei; dar, in plus, lista eponimica existenta, ancorata ferm in datarea i.Hr. a Canonului lui Ptolomeu, plaseaza anul lui Burg-sagale in mod sigur in 763 i.Hr., anul cel mai apropiat si cel mai verosimil in care a fost de fapt o eclipsa intr-un timp care poate fi datat in luna Sivan. Intrucat anul acesta e numai la 30 de ani de perioada anumitor datari, pare logic de a presupune ca lista e corecta cel putin pana acolo, in trecut, si ca datarea sincronismelor dintre regii evrei si Tiglat – Pileser nu poate fi mutata prea departe de datarea prezenta a domniilor asiriene. In trecut in 763, insa, nu exista un asemenea punct de reper si posibilitatea de lacune in partea mai timpurie e mai mare, cu toate acestea nu exista motiv concret pentru a pune la indoiala intregimea listei in trecut pana la Salmanasar III, unde gasim cel mai timpuriu sincronism intre regii asirieni si cei evrei.
Sincronisme intre regii evrei, asirieni si babilonieni. Daca deci lista asiriana de limmu poate fi folosita pentru a data domniile regilor asirieni contemporani cu regatele despartite ebraice, ea poate fi folosita si pentru a data domniile ebraice oriunde sunt sincronizate cu regi asirieni, la fel cum ultimele domnii ale lui Iuda pot fi datate prin domnia lui Nebucadnetar. Sincronismele dintre regii evrei si cei ai Asiriei si Babiloniei trebuie sa fie deci tratate in secolul al VII-lea.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
