Este adevărat că Isus Hristos nu s-a născut pe 25 decembrie? Dacă data este greșită înseamnă că noi serbăm altceva?
Oricât am căuta în Sfânta Scriptură, nu găsim nici măcar vreun loc în care să fie amintită (măcar în treacăt) perioada sau ziua în care s-a născut Isus.
Ca să avem mai multe informații și ca să putem face comparații, ar fi bine să știm câte ceva despre lunile calendarului evreiesc și despre caracteristicile vremii din luna decembrie la evrei.
Iată care sunt lunile anului la evrei și echivalentul lor:
– Nissan/30 de zile/Martie-aprilie
– Iyar/29/de zile/Aprilie-mai
– Sivan/30 de zile/Mai-iunie
– Tammuz/29 de zile/Iunie-iulie
– Av/30 de zile/Iulie-august
– Elul/29 de zile/August-septembrie
– Tishri/30 de zile/Septembrie-octombrie
– Cheshvan/29 sau 30de zile/Octombrie-noiembrie
– Kislev/30 sau 29 de zile/Noiembrie-decembrie
– Tevet/29 de zile/Decembrie-ianuarie
– Shevat/30 de zile/Ianuarie-februarie
– Adar/29 sau 30 de zile/Februarie-martie
– Adar II/29 de zile/Martie-aprilie
Găsim astfel că luna decembrie la noi ar fi Kislev sau Tevet la evrei.
Să ne gândim cum era vremea în această perioadă a anului în Betleem, unde s-a născut Isus. Luna evreiască Kislev (noiembrie/decembrie) era rece și ploioasă. În luna următoare, Tevet (decembrie/ianuarie), se înregistrau cele mai scăzute temperaturi din an, iar în regiunile înalte chiar ningea uneori. Să vedem ce spune Biblia despre clima din zona Betleemului.
Cărturarul biblic Ezra arată că luna Kislev era cunoscută drept o lună rece și ploioasă. După ce menționează că poporul s-a adunat la Ierusalim în luna a noua (Kislev)]”,
Ezra spune că oamenii adunați acolo “Toți bărbații lui Iuda și Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia și de ploaie.” (Ezra 10:9)
Iată ce au declarat aceștia despre vremea din acea perioadă a anului: „Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, și nu poate să rămână afară.” (Ezra 10:13)
Biblia vorbește despre faptul că și la evrei era iarnă: “În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.” (Ioan 10:22) Este vorba de iarna de dinaintea răstignirii lui Isus.
Profetul Ieremia aduce o clarificare însemnată despre condițiile de iarnă din ținuturile biblice: “Împăratul ședea în casa de iarnă, căci era în luna a noua-și înaintea lui era un foc de cărbuni aprinși.” (Ieremia 36:22) Dacă în casa împăratului era nevoie de foc, oare cum o fi fost afară?
Nu e de mirare că păstorii din această parte a globului nu stăteau cu turmele sub cerul liber în lunile de iarnă!
Potrivit Bibliei, în noaptea în care s-a născut Isus, păstorii erau cu turmele pe câmp. De fapt, scriitorul biblic Luca arată că atunci în ținutul Betleemului păstorii erau încă pe dealuri. „În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” (Luca 2:8).
De aici reiese că păstorii chiar trăiau sub cerul liber, nu doar se plimbau pe afară în timpul zilei. Ej stăteau cu turmele lor pe câmp și noaptea. Ar fi putut ei trăi în Betleem sub cerul liber pe o vreme rece și ploioasă de decembrie? Bineînțeles că nu.
În concluzie, dovezile arată limpede că Isus nu s-a născut în decembrie.
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cu exactitate când a murit Isus, însă ne dă doar câteva indicii despre nașterea sa. Acest lucru ne amintește de următoarele cuvinte ale regelui Solomon: „Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morții decât ziua nașterii.” (Eclesiastul 7:1).
Nu trebuie să ne surprindă, așadar, că Scripturile ne oferă numeroase informații despre lucrarea și moartea lui Isus, dar numai câteva detalii referitoare la timpul nașterii lui.
Atunci de unde vine data de 25 decembrie din calendarul creștin?
Am să citez din Istoria Bisericească Universală:
“În Răsărit, pentru prima dată s-a despărțit sărbătoarea Nașterii Domnului, de cea a botezului, serbându-se la 25 decembrie în Biserica din Antiohia, în jurul anului 377, apoi la Constantinopol în anul 379, când Sf. Grigore de Nazianz a ținut celebra sa predică festivă: “Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L…” Sfântul Ioan Hrisostom a stăruit, de asemenea, pentru introducearea sărbătorii Nașterii Domnului în Răsărit, la 25 decembrie. Nașterea Domnului a înlocuit sărbătoarea păgână a solstițiului de iarnă (natalis solis) combinată din secolul al III-lea cu sărbătoarea zeului solar Mithra (deus solis invictus), Hristos fiind numit “Soarele dreptății”, care a adus lumii “răsăritul de sus”, învingând păgânismul.” (Istorie Bisericească Universală – Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1992 – pag. 222)
Dicționarul de Teologie Ortodoxă “dă vina” pe Constantin cel Mare:
“Făcând o apropiere între soare și Dumnezeul creștin, Constantin declară în 321 prima zi a săptămânii ca zi de odihnă pe care o numește ziua Sfântă a soarelui (Dies Solis). De altfel, în această perioadă creștinismul împrumută elemente din cultura păgână, ca de pildă celebrarea nașterii lui Hristos la 25 decembrie, ziua de naștere a soarelui, folosirea lumânărilor, a tămâiei etc.” (Dicționar de Teologie Ortodoxă – Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române – pag. 96)
În concluzie, data de 25 decembrie nu are absolut nimic în comun cu nașterea Domnului Isus Hristos. De fapt, la ora actuală, sărbătoarea de Crăciun este mult mai mult legată de pântece decât de Isus Hristos (cel sărac, flămând și respins – așa cum a fost pe pământ.
Viorel Dascalu
Sursa: www.intrebariimportante.ro
