Sursa: www.intrebariimportante.ro
Cum să fie rugăciunea particulară, privată? Există vreo regulă cu privire la acest subiect?
Rugăciunea făcută în particular trebuie să fie partea cea mai substanțială a închinării vreunei persoane.
Matei 6:6: "Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti".
Rugăciunea făcută în singurătate este cea mai eficientă. Ea ne oferă posibilitatea de a ne descărca sufletul înaintea Domnului. Departe de urechile curioase, feriți de posibili răuvoitori, prin rugăciunea privată putem să mărturisim cele mai ascunse gânduri și cele mai tainice păcate săvârșite sau doar intenționate.
Voi posta câteva paragrafe excepționale cu privire la rugăciunea personală:
“A trăi în acest fel după Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să-I predăm Lui toată viața noastră. Vom simți un continuu sentiment de nevoie și dependență, o atracție a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este o necesitate; căci ea este viața sufletului. Rugăciunea familială, rugăciunea publică, amândouă își au locul lor; însă comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susține viața sufletului.” (E.G.White – Educație – pag. 259)
“Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este exercițiul special al minții. Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, și fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce prețioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Auzitorul de rugăciune. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influența din jur, liber de emoție. Liniștită, dar fierbinte, ea se va înălța tinzând după Dumnezeu.” (E.G.White – Mărturii vol. 2 – pag. 190)
“Rugăciunea nu este o ispășire pentru păcat. Ea nu are nici o virtute, nici vreun merit în sine. Toate cuvintele înflorite, pe care le folosim, nu pot fi echivalente nici chiar cu o singură dorință sfântă. Rugăciunile cele mai elocvente nu sunt decât cuvinte fără rost, dacă nu exprimă adevăratele sentimente ale inimii. Numai rugăciunea care izvorăște dintr-o inimă dornică, în care sunt exprimate nevoile simple ale sufletului, ca și cum am cere o favoare unui prieten pământesc, așteptând ca ea să fie împlinită, doar aceasta este rugăciunea credinței. Dumnezeu nu dorește complimentele noastre ceremoniale, dar strigătul negrăit al unei inimi zdrobite și stăpânite de simțământul păcatului și al completei slăbiciuni își găsește drum la Tatăl oricărei îndurări.” (E.G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor – pag. 87)
“Conducătorii comunităților din orice loc ar trebui să fie sinceri, plini de zel și de interese neegoiste, bărbați ai lui Dumnezeu care pot să modeleze lucrarea cum se cuvine. Ei ar trebui să-și înalțe cererile la Dumnezeu în credință. Ei își pot consacra tot timpul pe care-l doresc rugăciunii personale în cămăruță, dar,în public, rugăciunile și mărturia lor să fie scurte și la subiect. Rugăciunile lungi, uscate, precum și predicile lungi ar trebui să fie evitate. Dacă frații și surorile vor avea de spus ceva care ar trezi și ar întări pe alții, lucrul acesta trebuie să fie mai întâi în inimile lor. Ei trebuie să fie zilnic legați de Dumnezeu, aprovizionându-se din depozitul Său inepuizabil, scoțând de acolo lucruri vechi și noi. Dacă propriul lor suflet a fost reînsuflețit de Duhul lui Dumnezeu, ei vor bucura, întări și încuraja pe
alții. Dar dacă n-au băut ei înșiși din izvorul viu al mântuirii, nu vor ști cum să-i conducă pe alții acolo.” (E.G.White – Mărturii vol. 5 – pag.619)
Nimic nu este mai de ajutor și mai eficient din punct de vedere spiritual decât rugăciunea personală, intimă.
Pastor Viorel Dascalu
