Nu poți fi sigur niciodată. În unele locuri, ea există deja. 1 Tesaloniceni 5:3 subliniază caracterul neașteptat al strâmtorării și persecuției: “Când vor zice: ‘Pace și liniște!’ atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei…” Să fim atenți.
Putem fi persecutați pentru credința noastră în orice moment. Poți trăi într-o țară în care libertatea religioasă este oficial apărată, dar să fii persecutat la locul de muncă, sau la școală sau chiar acasă. Bineînțeles, trebuie să facem deosebire între dificultăți și persecuție. Problemele pot fi supărătoare, dar asta nu înseamnă persecuție. Persecuția poate avea loc ca efect indirect al unei mari crize naționale. Contextul se schimbă, se impun noi reguli și descoperi că ești în afara cadrului și în conflict. Rareori persecuția este o strategie directă sau un obiectiv explicit. Cu atât mai mult, este necesar să fii vigilent, să analizezi lucrurile și să faci tot ce este posibil pentru apărarea libertății.
Dacă studiezi istoria persecuției, poți vedea mai mult sau mai puțin același proces germinativ:
1. Un grup care este diferit
2. Zvonuri sau informații false circulând despre acest grup
3. Clasificarea grupului ca fiind potențial periculos sau deja o amenințare
4. Criză a națiunii sau a bisericii de stat
5. Acuzații și calomnii
6. Persecuție
Se pare că atunci când oamenii, inclusiv autoritățile, nu se simt în siguranță, au nevoie de un țap ispășitor care să le exorcizeze temerile. Unele țări din Europa Occidentală se află deja la pasul 3. Dar trebuie să rămânem încrezători deoarece înțelegem situația și procesul și știm că în orice condiții Dumnezeu își va apăra poporul. Crearea unei presiuni asupra minorităților religioase care sunt preocupate de evenimentele finale poate avea efecte negative. Ultragiul poate transforma cu ușurință un grup pașnic într-o minoritate beligerantă anti-socială. Capcana în care poate cădea grupul constă în cultivarea și amplificarea izolării sale prin întreruperea relațiilor cu societatea. Dacă cade în această capcană, grupul va fi total neutralizat, probabil nu distrus, însă închis într-o cazemată ecleziastică. Adventiștii trebuie să evite o asemenea mentalitate de tip fortăreață.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
