Progresiștii au avut o influență semnificativă în favoarea schimbării la Conciliul Vatican II. În timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, ei s-au aflat sub presiunea unei noi forțe conservatoare. În multe privințe, acest papă de oțel a reinstaurat ordinea și disciplina în Biserica Catolică. Rolul său în căderea comunismului totalitar din Polonia, ce a afectat alte țări din blocul de est, a influențat evoluția Uniunii Sovietice. “Alianța Washington-Vatican” a luat ființă deoarece atât Statele Unite cât și Vaticanul doreau înfrângerea “imperiului răului” reprezentat de comunism. Aceeași alianță a lucrat în America de Sud împotriva partizanilor aripii de stânga ai teologiei eliberării. Este interesant de remarcat modul cum au lucrat împreună cele două superputeri, una politică și cealaltă religioasă, pentru atingerea unui obiectiv politic comun.
Ce putem spune despre viitor? În termeni geopolitici, se pare că Islamul, în special fundamentalismul islamic, devine din ce în ce mai mult o problemă atât pentru Roma cât și pentru Washington. La cealaltă extremă a spectrului, secularismul este considerat de către Vatican o amenințare serioasă deoarece efectele sale se văd cu putere în țări considerate tradițional “creștine”, multe dintre ele având o mare majoritate catolică. În Statele Unite, dreapta creștină – îngrijorată de valul influențelor seculare anti-creștine din societate – se încălzește din punct de vedere politic pentru apropierea de catolicism.
O a treia amenințare ar putea fi considerată ca venind din partea oponenților radicali din cadrul creștinismului, care refuză ideea ecumenică a unității și care continuă să evanghelizeze sau să facă prozelitism în țările “catolice”. Așa numitele “secte” sau “culte” nu sunt cruțate de către mass-media catolică.
Tot mai mult granița dintre “secte” și “biserici” este determinată în raport cu poziția față de ecumenism și prozelitism.
Pentru cei care cred în principiul libertății religioase, este interesant de remarcat următoarele:
1. Cum va reacționa Vaticanul în America Latină față de creșterea continuă a evanghelicilor, inclusiv a adventiștilor de ziua a șaptea.
2. Posibilitatea ca “Sfânta Alianță” să fie reînviată pentru a acționa împotriva unor astfel de minorități, așa cum a acționat împotriva comunismului totalitar. Dacă așa se va întâmpla, aceasta va demonstra că Statele Unite renunță la trecutul său și la actuala susținere a libertății religioase pentru toți oamenii de pretutindeni și la credința în separarea bisericii de stat.
3. Posibilitatea ca în sec. XXI, America de Sud să devină un teren de testare pentru Roma și Washington în ceea ce privește libertatea religioasă. Un alt test pentru “Alianță” ar putea fi lumea islamică și problemele pe care aceasta le ridică atât pentru politica externă americană cât și pentru extinderea globală a catolicismului. Acest “globalism” ar trebui să determine pe adventiști să evite adoptarea unei poziții centriste care se concentrează numai asupra politicii interne a Statelor Unite și să adopte o viziune geopolitică mai largă.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
