În general vorbind, răspunsul este “nu”. Adevărul este adevăr și de aceea nu poți restrânge sau limita adevărul, în același fel în care nu poți condensa sau comprima lumina. Totuși, în prezentarea adevărului trebuie să ținem cont de contextul cultural, educație, și probabil de prejudecățile celor pe care vrem să-i contactăm. Când vorbea de mâncarea evanghelistică, autorul Epistolei către Evrei folosește expresiile “lapte” și “hrană tare”, sugerând prin aceasta că unii oameni, în ceea ce privește capacitatea lor de a absorbi doctrină solidă, sunt mai mult ca niște copii care au nevoie de hrană lichidă decât de alimentație solidă (vezi Evrei 5:12).
Problema nu este aceea dacă ar trebui să restrângem sau chiar să ascundem adevărul, ci mai degrabă cât de bine am putea să ne îndeplinim marea însărcinare evanghelistică. Nu avem nici un motiv să epatăm pe scena evanghelistică, precum proverbialul taur într-un magazin de porțelanuri. Poate că localnicii au fost avertizați spunându-li-se tot felul de insinuări și falsuri despre biserica noastră. Într-un asemenea caz, ar trebui să procedăm într-o manieră pedagogică, în primul rând construind credibilitate și sinceritate, dezvăluind corectitudine, preocupare plină de grijă pentru bunăstarea și salvarea ființelor umane.
O altă problemă este lipsa în mare măsură a libertății religioase în unele țări. În asemenea locuri, predicarea publică a mesajului nostru este puternic restricționată și uneori este interzis cu desăvârșire să predici. În alte țări trebuie procedat cu extrem de mare grijă și sensibilitate, fiind aproape nevoie de un al șaselea simț. Sunt unele țări unde vorbirea despre profeți falși, apostazie și apelul de convertire la creștinism autentic, ar avea ca rezultat imediat stoparea lucrării noastre și chiar expunerea predicatorilor și convertiților la pedeapsa cu moartea, din pricina a ceea ce este văzut ca blasfemie, apostazie sau trădare.
Tatăl meu, Walter R. Beach, obișnuia să se refere la pericolul de a amplifica detaliile. Vorbind despre fiecare copac în parte am putea împiedica pe ascultători să vadă întreaga pădure a adevărului Evangheliei. Din nou Ellen G. White are un sfat valoros: “Nu este cea mai bună politică să fii foarte explicit și să spui tot ce se putea spune despre un anumit punct, când lucrarea ar putea fi realizată cu câteva argumente… . Este un plan mult mai bun să păstrezi o rezervă de argumente decât să reverși un potop de cunoștințe privind un anume subiect” (Counsels to Writers and Editors, p. 56).
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
