Da, sunt. Problema apare atunci când nu sunt aplicate. Ce se întâmplă în acest caz? Aceasta este marea întrebare! De exemplu, Iranul poate persecuta credincioșii Baha’i iar Sudanul pe creștini. Ca urmare a acestor acțiuni au asemenea țări probleme serioase? Și-au întrerupt țările occidentale sau alte țări care au semnat și susțin aceste acorduri relațiile cu țările care nu acordă deloc libertate religioasă? În cadrul Națiunilor Unite, țările membre care au încălcat drepturile omului și libertatea religioasă sunt ostracizate sau penalizate? Desigur că acestea sunt menționate ca fiind deficitare și imaginea lor este pătată, dar este acest lucru suficient? În ciuda acestora, legile există, iar țările care le încalcă trebuie să explice motivele pentru care au procedat astfel.
Există patru categorii de acorduri internaționale:
1 Tratate
2 Declarații
3 Interpretări experte ale tratatelor
4 Angajamente politice reciproce
1. Tratate
Punctul de referință îl constituie Convenția Internațională privind Drepturile Civile și Politice (CIDCP) din 1966. Majoritatea țărilor, inclusiv Statele Unite, au ratificat convenția obligându-se în acest fel s-o pună în aplicare. În plus, există tratate regionale precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția Americană a Drepturilor Omului și Carta Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor. Deosebit de importantă pentru noi este Convenția UNESCO împotriva discriminării în învățământ. Articolul 1 poate fi aplicat în problemele legate de Sabat. Articolul 5 se referă la rolul și autoritatea părinților. Convenția drepturilor copilului (Articolele 1 și 4) confirmă Convenția UNESCO privind discriminarea în învățământ.
2. Declarații
Declarațiile nu sunt ratificate de state, însă ele constituie un “obicei internațional al pământului”. Bineînțeles că Declarația Universală a Drepturilor Omului este cea mai cunoscută și respectată declarație. Dar nu uitați “Declarația privind eliminarea tuturor formelor de discriminare pe motive de religie sau credință”. A fost adoptată în unanimitate, adică fără vot, pe 25 noiembrie 1981. Articolul 6, Secțiunea (h) include dreptul de a păzi o zi de odihnă conform preceptelor propriei religii. Adventiștii, în mod special Dr. Gianfranco Rossi, au avut o contribuție deosebită la aceasta.
3. Interpretări experte ale tratatelor
Acestea sunt comentarii oficiale ale textului. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a elaborat un document foarte important privind articolul 18 din CIDCP. În Comentarii Generale 22 (48), primul paragraf, citim: “Caracteristica principală a acestor libertăți (de gândire, de conștiință și religioasă) este reflectată și de faptul că această prevedere nu poate fi încălcată nici chiar în situații de urgență publică, așa cum este declarat în Articolul 4(2) al Convenției” (Religia și drepturile omului: Documente fundamentale, Universitatea Columbia, 1998, p.92). Același comitet a declarat de asemenea că dreptul de a avea o “religie la alegere” implică dreptul de schimbare a religiei.
4. Angajamente politice reciproce
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) demonstrează o voință politică dintre cele mai ferme în domeniul libertății religioase și a drepturilor omului. Articolul 16 din Declarația Finală de la Viena din 1989 se referă la libertatea religioasă. Statele Unite este membru OSCE alături de alte 53 de țări. Libertatea religioasă este menționată și în multe alte documente oficiale. Nu suntem lipsiți de sprijin în eforturile noastre de a apăra acest măreț și esențial principiu.
Declarația de la Cairo privind Drepturile Omului în cadrul Islamului, adoptată și dată publicității la cea de-a Nouăsprezecea Conferință Islamică a Miniștrilor de Externe care a avut loc la Cairo pe 5 august 1990, include o manieră proprie de tratare a libertății religioase. Articolul 10 este interesant de citit: “Islamul este religia nepervertită. Este interzisă exercitarea oricărei forme de constrângere asupra omului sau de a exploata sărăcia sau ignoranța sa cu scopul de a-l converti la o altă religie sau la ateism” (Ibid., p.87).
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
