Bineînțeles că nu. Persecuția este prin natura ei ceva rău și satanic. Noi slujim unui Dumnezeu al dragostei și libertății. El acceptă închinarea numai atunci când este de bună voie.
Isus face o declarație interesantă cu ocazia Fericirilor rostite în Predica de pe muntele ce străjuia Marea Galileii: “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni….” (Mat. 5:11). Era de acord Isus cu persecuția? A persecutat El sau a cerut ucenicilor Săi să procedeze astfel? Răspunsul este din nou negativ, deși scandalul creștinismului istoric ai cărui reprezentanți, așa-numiții creștini, au persecutat și chiar ucis, este de notorietate publică.
Una dintre cele mai notorii crime “creștine” a fost acțiunea armată a comandantului catolic francez Simon de Montfort împotriva “ereticilor”. Când a întrebat cum vor putea deosebi soldații săi în rândul populației civile pe catolici de ereticii care se refugiaseră în biserica Beziers, se spune că nunțiul papal ar fi spus: “Ucideți-i pe toți, Dumnezeu va ști care sunt ai Lui!” Da, persecuția nu este un lucru rău deoarece este nemiloasă, ci este nemiloasă pentru că este atât rea cât și oarbă.
Isus nu a spus că persecuția este binecuvântată, ci că ucenicii Săi sunt binecuvântați atunci când sunt persecutați. De ce? Deoarece persecuția poate fi o pecete a adevăratei religii. Ea face deosebirea între persoana fără caracter și credinciosul neclintit. În al doilea rând, persoana persecutată poate crește în evlavie, credință în Dumnezeu și curăție de caracter (Vezi Mărturii Vol.9, p.228). Persecuția poate de asemenea conduce la unitate și recâștigarea celor apostaziați. Dar nu este recomandabil să speculăm referitor la ideea că persecuția va trezi biserica, ci să mulțumim lui Dumnezeu pentru libertatea pe care o avem, să trăim credința și să dăm mărturie cu toată puterea.
La urma urmei, efectul de separare și împrăștiere al persecuției, închisorii și exilului poate ajuta la răspândirea Evangheliei. Așa s-a întâmplat în zilele lui Pavel, la fel s-a întâmplat în Rusia acum mai bine de o sută de ani și se întâmplă chiar acum în Sri Lanka. Pavel se bucura că Evanghelia se răspândea datorită faptului că era în închisoare. Mulți alții au împărtășit aceeași binecuvântare.
Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să căutăm să ne atragem sau să tolerăm în vreun persecuția, căci ea este prin natura sa un lucru rău. Dimpotrivă, noi trebuie să facem tot ce putem pentru a o limita, știind că, la fel ca boala, ea poate veni dintr-odată. Unii oameni, care suferă de un complex al persecuției, se expun fără motiv, ba chiar invită persecuția; Hristos nu a procedat astfel. Au circulat o mulțime de zvonuri false despre apropiata persecuție din cauza legii duminicale. Isus ne-a avertizat cu privire la îngrijorările nesănătoase legate de evenimentele viitoare, spunând: “Ajunge zilei necazul ei” (Mat. 6:34), invitându-ne să nu transferăm în prezent problemele escatologice ale viitorului.
Trebuie să ne opunem persecuției datorită adevărului și pentru a termina evanghelizarea lumii întregi. Făgăduința ce se găsește în Fericiri este că binecuvântarea, adică fericirea, există acum, iar în viitor un mare torent de fericire ne va inunda, căci mare este răsplata în ceruri.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
