Se pot sărbători zilele de naștere ale copiilor, ziua de naștere a tatălui sau a mamei? Se poate face o masă festivă și se pot invita prieteni la aceste ocazii?
Biblia nu are versete “specifice” care să aducă o clarificare cu privire la acest subiect. Totuși, anumite versete pot să facă lumină. Voi încerca să împletesc un răspuns din aceste versete.
Primul verset pe care vreau să-l aduc în atenție este:
Romani 14:5-6: “Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu."
Versetul acesta nu se referă la ziua de odihnă (așa cum ar vrea unii să dea impresia). Ziua de odihnă a fost și este specificată clar de Cuvântul lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel se referă aici la anumite sărbători (ceremoniale sau civile) care nu sunt reglementate de Legea morală. În această categorie putem include și zilele de naștere. Cine vrea să le serbeze – este libertatea sa de a o face, cine nu vrea, iarăși este liber să o facă.
Păcatul intervine atunci când se calcă Legea lui Dumnezeu. Conform Sfintei Scripturi păcatul este fărădelege. Atâta vreme cât nu se calcă Legea lui Dumnezeu, nu e nicio problemă.
Al doilea pasaj biblic la care vreau să mă refer este:
Marcu 6:19-28: “Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea, și, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere. Totuși, a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor săi, mai marilor oastei și fruntașilor Galileii. Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: “Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” Apoi a adăugat cu jurămînt: “Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” Fata a ieșit afară, și a zis mamei sale: “Ce să cer?” Și mamă-sa i-a răspuns: “Capul lui Ioan Botezătorul.” Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat, și i-a făcut următoarea cerere: “Vreau să-mi dai îndată într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță; l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale.”
Problemele lui Irod nu sunt legate de sărbătorirea zilei de naștere ci de modul cum a făcut-o. Câteva elemente sunt în contradicție cu morala creștină:
– jocul fetei Irodiadei (care nu pare a fi fost prea inocent)
– promisiunile nesăbuite ale lui Irod făcute cu jurământ
– crima motivată de jurământul dat
– băutura și dezmățul – elemente care reies implicit (nu explicit) din text.
Un alt pasaj se referă la ocaziie în care cei din familie se pot întâlni și să participe împreună la “ospăț”:
Iov1:1-5: “Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, și se abătea de la rău. I s-au născut șapte fii și trei fete. Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe, și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază din toți locuitorii Răsăritului. Fiii săi se duceau unii la alții, și dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănînce și să bea împreună cu ei. Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis de dimineață și aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: “Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.”
De remarcat este faptul că nu scrie undeva ideea că fii lui Iov păcătuiau prin faptul că participau la astfel de mese. Păcatul putea fi în “inima lor”.
Concluzie:
Nu este păcat că să se transforme anumite zile de naștere în zile speciale “sărbătorite” într-un mod mai festiv. Păcatul poate interveni atunci când se încalcă anumite principii legate de comportament, alimentație, băutură sau de limbaj.
Pastor Viorel Dascalu
