Un creștin nu atacă pe alți oameni și nici biserici. Atacarea oamenilor sau organizațiilor religioase doar pentru că cineva nu este de acord cu acestea poate deveni cu ușurință sau poate părea cel puțin a fi bazată pe ură și, ca urmare, probabil, ar putea fi considerată o acțiune motivată de ură. Adventiștii trebuie să fie văzuți ca “oameni care iubesc oamenii” și nu ca propagatori ai urii. Din nefericire, există indivizi greșit informați – uneori dezechilibrați – situați la marginile adventismului care cred că treaba lor este de ataca pe catolici, pe Papa, precum și închinarea și doctrina catolică. Ei uită (sau probabil că nu au știut niciodată) că o mare parte din moralitatea și învățătura catolică este biblică și noi suntem de acord cu acestea.
Desigur, noi știm de asemenea că există destule elemente care ne separă, multe dintre ele datorându-se sistemului papal monocratic, liturghia ca jertfă unică împreună cu jertfa lui Hristos pe cruce și rolul Fecioarei Maria și a altor sfinți. Fără îndoială avem dreptul și datoria de a face cunoscute cu putere doctrinele și interpretarea noastră profetică. Cu toate acestea, nu trebuie să recurgem la atacuri împotriva catolicilor. Trebuie să recunoaștem cu sinceritate faptul că la Conciliul Vatican II, cu peste o treime de secol în urmă, Biserica Catolică a făcut schimbări pozitive.
Trebuie să ne aducem aminte că o mare parte a polemicilor interconfesionale au au luat naștere în ultima parte a sec. XIX când era la modă, în unele regiuni din SUA, să ataci Biserica Catolică, în bună parte datorită intoleranței și a istoriei persecuțiilor, a doctrinelor sale nebiblice și a valurilor de imigranți irlandezi și a altor catolici care au ajuns în America. Exista chiar și o mișcare politică anti-catolică, Partidul Know-Nothing (Nu Știi Nimic). Exista un slogan propagandistic împotriva “Romului (băutură alcoolică, n. trad.), Rebeliunii și Romanismului”. În ciuda unui cadru social atât de potrivnic, Ellen G. White a sfătuit : “Nu trebuie să căutăm cu tot dinadinsul să atacăm cu duritate pe catolici. Printre catolici sunt mulți creștini sinceri….Nu criticați pe alții; nu-i condamnați.” Ea a mai spus: “noi îl întristăm pe Domnul nostru Isus Hristos prin asprimea, prin atacurile noastre necreștinești.” Ea a recunoscut că a fost “rănită” de “numeroasele atacuri dure …îndreptate împotriva catolicilor”(Counsels to Writers and Editors – Sfaturi pentru scriitori și redactori, pag. 63, 64).
Privind înainte pe coridoarele timpului ea a prezis în 1896 că în viitor “s-ar putea să avem mai puține de spus în anumite direcții, în ceea ce privește puterea romanistă și papalitatea” (Ibid., pag.65). Cu peste o sută de ani mai târziu ceea ce a spus ea pare a fi destul de adevărat – “în anumite direcții”.
Sursa: www.adventist.ro
