Sursa: www.intrebariimportante.ro
Cum putem fi fericiți în familie? Ce trebuie să facem pentru aceasta?
Pentru că sunt foarte multe impedimente care stau în calea fericirii și în ciuda faptului că este nevoie de așa un efort ce trebuie depus pentru a păstra o relație de căsătorie, mulți se întreabă dacă merită. Alții nu mai pot crede că există cupluri care au reușit să aibă o viață de căsătorie fericită și împlinitoare.
Sunt mulți care întreabă care ar fi soluția ca în familiile lor să fie bine, să fie pace, să fie dragoste și înțelegere.
Iată câteva elemente esențiale într-o familie care vrea să supreviețuiască peste ani:
MATURITATEA
Dacă cel mai mare impediment în calea fericirii conjugale este egoismul, primul pas spre o viață de căsătorie fericită și împlinită îl reprezintă maturitatea – spune Tim LaHaye (2002). Maturitatea se definește prin echilibrul emoțional și lipsa de egoism a partenerilor. Fără aceste calități, în primii ani de căsătorie în mod special se pot naște o serie de conflicte de interese.
Când doi tineri obișnuiți să ia decizii bazate doar pe nevoile și dorințele lor trebuie să învețe să țină cont și de nevoile celuilalt, se pot naște o serie de conflicte, în funcție de gradul de maturitate al partenerilor. Acesta se poate determina și în funcție de motivul pentru care fiecare dintre parteneri a intrat în relația de căsătorie: pentru a scăpa de situația nefericită de acasă, pentru că s-au săturat ca părinții să le spună tot timpul ce să facă, pentru că au vrut ca cineva să-i iubească. Toate acestea sunt motive imature pentru a începe o căsnicie și dacă pe cei doi nu-i leagă și o dragoste lipsită de egoism și care nu caută doar interesul propriu, problemele nu vor întârzia să apară.
Tinerii ar trebui să se căsătorească cu scopul de a-și face partenerul fericit, neașteptând nimic în schimb. Propria maturitate va determina în timp creșterea în maturitate și a partenerului, deschizând cheia spre o viață de căsătorie fericită și împlinită.
DRAGOSTEA
Am întâlnit mulți tineri care doreau să se căsătorească, dar refuzau sfatul sau ajutorul oricui, susținând sus și tare: „Dar noi ne iubim!“ Probabil că acesta este cel mai popular, dar și cel mai puțin înțeles termen. În mod car, este legat și de maturitate, deoarece dragostea presupune lipsa de egoism și dăruirea necondiționată, fără a aștepta ceva în schimb, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără un anumit grad de maturitate. Dumnezeu cere și soțiilor să-și iubească soții (Tit 2:4), dar cere în mod special bărbaților să-și iubească soțiile ca pe trupurile lor (Ef.5:25, 28, 33), și este imposibil ca o soție care este iubită în acest mod să nu întoarcă dragostea soțului ei.
COMUNICAREA
Dragostea presupune și cunoașterea partenerului de căsătorie, iar cunoașterea nu se poate realiza fără comunicare. În general, cuplurile necăsătorite sau căsătorite de curând înțeleg acest lucru și nu au probleme de comunicare. Totuși, după o perioadă, această capacitate de a comunica eficient dispare, lăsând loc conflictelor nerezolvate, certurilor explozive sau, dimpotrivă, lipsei de comunicare. Multe cupluri, în special cele de vârsta a doua, nu au învățat niciodată să comunice și se mulțumesc cu o căsnicie de mâna a doua, deoarece nu sunt dispuse să depună nici un efort.
Există mai multe piedici în calea unei comunicări eficiente între parteneri. Probabil că cea mai mare piedică o constituie auto-protecția. Știm că, în timp ce comunicăm, ne facem vulnerabili în fața partenerului și atunci preferăm să ne protejăm imaginea proprie, emoțiile și sentimentele.
O modalitate de exprimare a auto-protecției o reprezintă mânia explozivă. Când partenerul ne descoperă o slăbiciune, căutăm repede să ne protejăm, comunicându-i că, dacă se apropie mai mult de noi, vom exploda.
Dacă în general bărbații tind să folosească această armă, femeile se apără într-un mod mai subtil și aparent mai nevinovat, dar în realitate mai dăunător, pentru că nici măcar nu este conștientizat ca atare. Femeile izbucnesc în lacrimi când sunt confruntate cu neajunsurile lor, transmițând același mesaj: „Nu-mi dezvălui slăbiciunile, pentru că te voi face să te simți prost pentru asta și voi începe să plâng!“ Bineînțeles, nu de fiecare dată când o femeie plânge o face pentru a se auto-proteja. Bărbații trebuie să învețe să distingă între lacrimile de auto-protecție și cele cauzate de emoție, stres, bucurie sau supărare.
Cea de-a treia armă de apărare este tăcerea sau închiderea în sine. Aceasta este o armă deosebit de periculoasă și este alimentată în special de mânie. Din nou, această tactică este folosită cu precădere de bărbați pentru a-și pedepsi soțiile într-un mod mai subtil, dar este foarte dăunătoare relației și întristează pe Duhul Sfânt (Efeseni 4:30-32). Nici un soț sau o soție nu poate spune că are pe Duhul Sfânt și în același timp să țină mânie pe partenerul de căsătorie, pedepsindu-l prin lipsa de comunicare.
RUGĂ‚CIUNEA
„Rugăciunea este cel mai bun mijloc de comunicare dintre doi oameni“, susține Tim LaHaye (2002), care a văzut multe cupluri complet transformate odată ce au început să se roage împreună. Acesta este un pas important în calea spre fericirea în relația de căsătorie. Cineva spunea odată: „Nu te poți certa cu femeia cu care te rogi în fiecare zi.“ Dacă ar înțelege importanța și beneficiile rugăciunii, mult mai multe cupluri s-ar bucura de o relație armonioasă și de o comunicare reală.
ISUS HRISTOS
Dacă cei doi parteneri au amândoi o relație personală și reală cu Hristos, atunci vor avea o relație bună și unul cu altul. Nici o căsătorie care nu Îl are în centru pe Hristos nu va experimenta binecuvântarea lui Dumnezeu peste acea relație. Hristos sfințește relația dintre cei doi parteneri și vrea ca ei să se bucure unul de altul: „…bucură-te de nevasta tinereții tale(…); fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!“ (Prov.5:18, 19) Fără îndoială, Hristos reprezintă cea mai importantă cheie spre fericirea în căsătorie.
Pastor Viorel Dascalu
