Această este o problemă dăunătoare și supărătoare care a apărut în biserica creștină în repetate rânduri de-a lungul istoriei. Biserica creștină trebuie să fie o societate în cadrul societății lărgite, compusă din cei care au fost chemați să iasă din comunitatea generală și să-L accepte pe Isus Hristos ca Domn, iar pe ceilalți membri ai Bisericii drept frați și surori.
Sfatul biblic din Matei 18 și 1 Corinteni 6 este de a nu apela la instanță pentru rezolvarea problemelor dintre membri, ci mai degrabă de a folosi procedurile și autoritatea bisericii pentru a se ajunge la o înțelegere. De fapt, Pavel folosește cuvinte destul de aspre pentru a denunța practica apelării la tribunale păgâne pentru a acuza membri ai Bisericii. El spune, în principiu, că este rușinos să soluționezi astfel de plângeri înaintea judecătorilor păgâni și în afara bisericii, ca și cum nu ar fi suficientă înțelepciune și dreptate în biserică. Creștinii ar trebui să depună orice efort pentru a apăra unitatea și onoarea Bisericii.
Ellen G. White dă un sfat similar: “Procesele între frați sunt un reproș la adresa cauzei adevărului. Creștinii care apelează la instanță în litigiile dintre ei expun biserica batjocurii vrăjmașilor… Ignorând autoritatea bisericii, ei manifestă dispreț față de Dumnezeu, care a dat bisericii această autoritate” (Faptele Apostolilor, p. 306 în original). Dar pentru ca această metodă să funcționeze, cei implicați în dispute trebuie să accepte autoritatea Bisericii.
Ce se întâmplă atunci când un membru al bisericii nu acceptă decizia Bisericii? În acest caz, idealul biblic nu funcționează. Ce face conducerea atunci când autoritatea sa și modelul biblic sunt ignorate și respinse? Răspunsul biblic este clar:
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. … Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi …. martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș” (Matei 18 :15-17)
În prima sa Epistolă către Corinteni, se pare că Pavel consideră ca de la sine înțeles ca membrii bisericii să accepte și să asculte de autoritatea și decizia bisericii. Isus merge un pas mai departe și spune că dacă membrii resping autoritatea bisericii, atunci ei trebuie considerați ca păgânii, sau, așa cum am exprima-o astăzi, ca pe cei ce nu sunt membri. În acest caz opțiunea logică este instanța. Parcurgând procedura biblică și autoritatea decizională a Bisericii fiind respinsă, alternativa este de a-i trata pe astfel de indivizi ca pe cei care nu sunt membri.
Mai există un aspect complicat: în ultimele decenii anumite probleme juridice civile au devenit extrem de complexe, alambicate și consumatoare de timp. Au apărut legi din ce în ce mai complexe privind impozitele, proprietatea, asigurările, corporațiile, bunurile imobiliare și tutela, și tot felul de legi locale care parcă răsar când nu te aștepți. Mi se pare că unele dintre aceste probleme sunt mai presus de capacitatea autorității normale a bisericii de a le rezolva. De fapt, în Manualul comunității al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea se afirmă că există “cazuri care în mod clar sunt sub jurisdicția tribunalelor civile și nu sub autoritatea bisericii” (p. 165, ediția 1995 în original). În astfel de cazuri, nu prea avem de ales – numiți-l rău necesar, dacă doriți – nu ne rămâne decât să apelăm la experiența celor din domeniul juridic pentru a obține o soluție echitabilă, ceea ce include sentința dată de un tribunal secular. Asemenea cazuri pot include, de exemplu, probleme legate de asigurare, custodia copiilor minori, bunuri imobiliare și garanția produselor.
În orice caz, este greu de văzut cum în astfel de probleme complexe, adeseori chiar impersonale, Biserica ar putea fi “expusă batjocurii” de către adventiștii care se înfățișează la proces în tabere opuse, când adventismul lor după toate probabilitățile nu ar fi deloc o problemă publică. De fapt, dacă Biserica s-ar implica fără a avea competența necesară și fără o procedură adecvată pentru o soluționare corectă ar risca să fie supusă “batjocurii”. Mai mult, unele dintre aceste probleme juridice se prelungesc atât de mult și riscă să acapareze centrul atenției, încât Biserica trebuie “în mod constant să fie vigilentă pentru a nu neglija lucrarea Evangheliei și a prelua în schimb îndatoririle magistraților civili” (Manualul comunității, p. 165 în original).
Fiecare adventist de ziua a șaptea ar trebui, atât cât îi stă în putere, să trăiască în pace și bună vecinătate cu toți oamenii, și nu mai puțin cu frații și surorile sale în Hristos (vezi Romani 12:18). Egoismul, spiritul de vrajbă și metodele adversative sunt în dezacord cu planul și scopul lui Dumnezeu pentru Biserica sa și copiii Săi.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.Se cade ca adventistii sa apeleze la instanta impotriva altor adventisti?
Email Imprimare PDF Bookmark and Share
Sursa: http://www.adventist.ro
