Modul în care este exprimată această întrebare ar putea sugera ideea că Vaticanul ar putea juca un anumit rol doar pentru a-și menține puterea și influența. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că există pretutindeni oameni care în mod sincer sunt favorabili unificării trupului credincioșilor lui Hristos fără a folosi forța. De ce să nu credem în sinceritatea multor lideri religioși? Dar, aceasta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba. Sinceritatea poate fi eronată. Oamenii se pot schimba, iar liderii cu influență pot muri sau își pot părăsi poziția. În orice organizație mare există multe tendințe și indivizi care se află în competiție pentru preluarea conducerii. Dacă privești scena religioasă și asculți cu atenție, poți vedea diferite forțe concurente și poți auzi mai multe voci deoarece oamenii au opinii diferite. Trebuie luate în considerare și strategiile. Există strategii globale și locale. În toate organizațiile religioase liderii sunt adesea mai deschiși decât membrii.
În general este adevărat că Vaticanul s-a schimbat începând cu 1962 în mai multe direcții. Este o “schimbare” profundă? Da și nu! Mai întâi, de ce s-ar schimba Vaticanul? Ei au o misiune; au o organizație, o istorie și o prezență extraordinară în lume! Dorește papa să accepte o formă de președinție asupra întregii familii creștine, care să fie recunoscută de toți creștinii? Ar merita să fie făcute anumite schimbări în structura Vaticanului? Ar renunța Vaticanul la primatul papal pentru a face pe placul protestanților? Cu siguranță nu! Biserica Romano-Catolică ar fi divizată dacă s-ar realiza unele dintre aceste lucruri!
Roma nu renunță la dogmele sale tradiționale. În ciuda faptului că și-a schimbat recent poziția cu privire la evoluție și iad, Biserica Catolică păstrează o atitudine conservatoare față de problemele morale și căsătorie. Își păstrează mariologia și promovează în continuare indulgențele. Cu toate acestea, în domeniul libertății religioase, Biserica Romano-Catolică, cu ocazia istoricului Conciliu Vatican II, a pus capăt unei lungi istorii de intoleranță. La acest conciliu, Papa Paul VI a dat publicității declarația privind libertatea religioasă, “Dignitatis Humanae”, pe 7 decembrie 1965. Această schimbare nu a fost doar cosmetică, ci a avut un efect pozitiv în multe țări catolice precum Italia, Spania, Portugalia, Argentina și Polonia. Adresându-se corpului diplomatic, pe 11 ianuarie 1999, Papa Ioan Paul II a spus: “A venit timpul ca pretutindeni în lume libertatea religioasă să fie efectiv garantată.” Ar fi fost dificil de găsit o declarație atât de fermă cu cincizeci de ani în urmă.
Da, Biserica Catolică a făcut unele schimbări semnificative. Însă, potrivit zicalei franceze: “Cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai mult rămâi la fel.” Stilul s-a schimbat. Atitudinea față de Biblie, alte biserici, alți creștini și evrei s-a schimbat. Latina a fost scoasă și a fost introdusă limba națională. Însă, vechile dogme rămân.
Impactul schimbărilor prin care a trecut Biserica Catolică asupra scenariului adventist al evenimentelor finale rămâne de văzut și de experimentat, dar schimbările au contribuit la creșterea semnificativă a rolului religios și geopolitic jucat de Biserica Catolică astăzi. Acest lucru face parte din profilul profetic adventist.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
