Depinde de textul pe care-l citim, de context și de propriile noastre presupuneri. Când Ellen White a scris despre sfârșitul timpului, subiect care constituie o mică parte a scrierilor sale, ea a caracterizat bisericile oficiale ca fiind împotriva libertății religioase și a rămășiței credincioase. Cu toate acestea, ea întotdeauna a făcut o distincție clară între sisteme, organizații și membri sinceri. Noi nu suntem mântuiți pentru că suntem “protestanți”, “catolici” sau “adventiști”. Suntem mântuiți pentru că Isus a murit pentru noi. Nu trebuie să uităm niciodată că organizațiile religioase vor deveni “Babilon” când își vor uni puterea pentru a persecuta pe cei care nu acceptă crezul lor. Definiția apocaliptică a celor “nelegiuiți” este legată de faptele lor. Ei greșesc și fac lucrarea diavolului deoarece îi persecută pe cei “care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12). Atunci când citim ce a scris Ellen G. White despre biserici și religii trebuie să ținem seama întotdeauna de context. Suntem noi persecutați de “protestanți”? Suntem noi persecutați sistematic astăzi de către Vatican?
Când serva Domnului a scris despre viața creștină și lucrarea pastorală ea și-a exprimat poziția în favoarea bunelor relații. Ea a scris: “Pastorii noștri ar trebui să se apropie de pastorii altor denominațiuni. Rugați-vă pentru și împreună cu acești oameni pentru care Hristos mijlocește. Ei au o responsabilitate solemnă. Ca soli ai lui Hristos ar trebui să arătăm un interes profund, fierbinte pentru acești păstori ai turmei” (Mărturii, vol.6, p.78, ed. eng.). Acesta nu este ceea ce am putea numi un concept “anti-relațional”. Nu este o strategie de izolare față de alții. Ea a mai scris: “Domnul Își are reprezentanți în toate bisericile” (Ibid., p.70).
Ea a avertizat pastorii și membrii laici care atacă bisericile: “Fiți atenți în lucrarea voastră, fraților, pentru a nu stârni prea tare prejudecățile oamenilor. Nu trebuie să se urmărească ca scop în sine atacarea altor denominațiuni: căci acest lucru nu face decât să creeze un spirit combativ și închide urechile și inimile în fața adevărului. Noi avem lucrarea noastră de făcut, care nu constă în demolare ci zidire” (Manuscript Releases, vol.20, 136.3).
Putem continua citând din Ellen White pentru a demonstra că poziția sa nu a fost în favoarea izolaționismului și agresivității față de alte biserici. Ea a scris: “Domnul nu a dat poporului Său lucrarea de a lansa tirade împotriva celor care încalcă legea Sa. În nici un caz nu trebuie să atacăm celelalte biserici” (Review and Herald, 20 aprilie 1911, par.21). A spune că scrierile lui Ellen White constituie un obstacol în ceea ce privește cultivarea relațiile bune, sincere cu alți credincioși este incorect. Nu suntem singuri pe acest pământ și nu vom fi singuri pe noul pământ. A avea bune relații cu alții nu înseamnă că favorizăm actualul obiectiv al ecumenismului. Trebuie să avem bune relații cu vecinii noștri, după cum sper că avem, dar aceasta nu înseamnă că am renunțat la credința noastră! Nu înseamnă nici că vrem să-i forțăm pe alții să se convertească. Dacă iubim oamenii, în ciuda deosebirilor dintre noi, mărturia noastră va avea putere.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
