In timpul iernii anului 1940, sotul Josephinei Knutz , un zugrav si lucrator cu produse textile, a ramas temporar fara lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie, literalmente ei raminind fara nici un ban. Fiica lor Rachel de numai 18 luni, era in covalescenta dupa ce avusese pneumonie. Pentru ca era foarte slabita, doctorul i-a prescris ca in fiecare zi Rachel sa manince un ou fiert. Pentru aceasta familie fara nici un venit si acest lucru, neinsemnat pentru unii, era imposibil .
"De ce nu te rogi pentru un ou ?"– i-a sugerat un prieten mai tinar . Ei mergeau la Biserica cu regularitate, dar ideea de-a se ruga pentru nevoile lor actuale era ceva ce nu luasera inca in considerare.
Josephine n-a mai pierdut timpul. Plecandu-se pe genunchi, a cerut ca Dumnezeu sa-i pregateasca un ou in fiecare zi pentru fetita ei. Mai tirziu, in acea dimineata, Josephine a auzit o cotcodaceala venind din partea din spate a gradinii casei lor. De sub niste crengi a aparut o gaina rosie. Ea nu mai vazuse aceasta gaina inainte si nici nu stia cum a ajuns acolo. Pe cind inca privea cu uimire, gaina a plecat in lungul drumului facaind acelasi zgomot. Cind s-a uitat sub crengi a observat ca acolo era un ou.
Asa s-a intimplat in fiecare zi mai mult de o saptamina. In acest fel micuta Rachel a avut un ou proaspat in fiecare zi, asa cum mama sa se rugase !.
Dupa acest timp , vremea s-a inbunatatit si sotul Josephinei s-a reintors la lucru. Cind el a inceput sa lucreze, Josephina s-a uitat pe fereastra sa vada din nou gaina rosie. Aceasta n-a mai venit !
Tu ai vorbit Domnului Iisus, despre nevoile tale ?
