A fost odata un baiat care, impreuna cu tatal sau, cultiva o mica bucata de pamant. De cateva ori pe an incarcau cu legume vechea caruta trasa de boi si mergeau pana in cel mai apropiat oras ca sa-si vanda produsele. Dar in afara numelui si a petecului de pamant, tatal si fiul aveau putine in comun. Batranul om credea ca viata trebuie traita calm. Baiatul era de obicei foarte grabit – tipul de om care alearga si vrea sa obtina totul cat mai repede.
Intr-o dimineata luminoasa, devreme, au inhamat boul la caruta incarcata si au plecat in lunga calatorie. Fiul a calculat ca, daca s-ar misca repede, mergand toata ziua si noaptea, ar ajunge la piata dimineata urmatoare devreme. Asa ca lovea boul cu un bat, indemnand animalul sa se miste cat mai repede.
"Stai calm, fiule", spunea batranul, "vei trai mai mult." "Dar daca ajungem la piata inaintea celorlalti, avem mai multe sanse sa avem preturi mai bune", argumenta fiul. Nici un raspuns. Tatal doar isi trase palaria pe ochi si adormi in locul sau din caruta. Iritat si nerabdator, tanarul om continua sa imboldeasca boul sa mearga mai repede. Incapatanatul sau ritm nu putea fi schimbat.
Dupa patru ore au ajuns la o casa mica. Tatal s-a trezit, a zambit si a spus: "Aici sta unchiul tau. Hai sa ne oprim si sa-l salutam." "Dar am pierdut deja o ora!" se planse fiul cel energic. "Atunci cateva minute nu vor conta. Fratele meu si cu mine stam asa de aproape, totusi ne vedem asa de rar", raspunse tatal rar. Baiatul se agita fierband de nerabdare in timp ce cei doi oameni in varsta au ras si vorbit mai mult de o ora.
Cand in sfarsit au plecat, a venit randul batranului sa mane boul. In timp ce se apropiau de o rascruce de drumuri, batranul indrepta caruta spre cel din dreapta. "Drumul din stanga e mai scurt", spuse fiul. "Stiu", a replicat batranul, "dar acesta e mult mai frumos." "Nu iti pasa chiar deloc de timp?" intreba impacientat fiul. "Ba da, il respect foarte mult! De asta imi place sa privesc ceva frumos si sa ma bucur la maximum de fiecare moment."
Cararea serpuitoare trecea prin pajisti gratioase, cu flori de camp si era insotita de clipocitul unui rau – acestea toate tanarul le pierdu, agitandu-se, preocupat si fierband de suparare. Nici macar nu a observat cat de frumos apunea soarele in acea seara.
Inserarea i-a ajuns intr-un loc ce arata ca o gradina enorma, plina de culori. Batranul om savura din plin parfumul naturii, asculta paraul bolborosind si se hotari sa opreasca animalul sa faca un popas. "Hai sa innoptam aici", spuse El cu un oftat. "E ultima calatorie in care mai merg cu tine", il infrunta fiul. "Esti mai interesat de apusurile de soare si de mirositul florilor decat de castigarea banilor!" "Sa stii ca asta e cel mai dragut lucru pe care mi l-ai spus in ultimul timp", zambi tatal. Cateva minute mai tarziu, tatal sforaia, in timp ce baiatul privea dusmanos stelele. Noaptea trecea incet, iar fiul n-avea somn.
Inainte ca soarele sa rasara, tanarul isi scutura tatal sa se trezeasca. Au inhamat animalul si au pornit. Dupa ce au mers aproape o mila, au dat peste un alt fermier – absolut strain – incercand sa-si scoata caruta dintr-un sant. "Hai sa-l ajutam", sopti batranul. "Si sa pierdem iar timp?", exploda baiatul. "Relaxeaza-te, fiule… ai putea fi tu insuti intr-un sant. Trebuie sa-i ajutam pe ceilalti care sunt in nevoie – nu uita asta." Baiatul isi intoarse privirea suparat.
Se facuse aproape opt cand cealalta caruta era din nou pe drum. Deodata, un fulger enorm brazda cerul. Urma ceva ce suna ca un tunet. In spatele dealurilor, cerul se intuneca. "Arata ca si cum ar fi o ploaie mare in oras", spuse batranul om. "Daca ne-am fi grabit, acum am fi vandut deja totul", bombani fiul. "Stai calm… vei trai mai mult. Si te vei bucura de viata mult mai mult", il sfatui bland batranul.
Era dupa-amiaza tarziu cand au ajuns in varful dealului de unde se vedea orasul. S-au oprit si au privit mult timp. Nici unul din ei nu a scos un cuvant. Apoi, tanarul si-a pus mana pe umarul tatalui si a spus: "Acum inteleg ce voiai sa spui, tata." Au intors caruta si au plecat incet din locul unde fusese odata Hiroshima.
Billy Rose
