Suntem tineri cu parul alb
Cu ocazia Festivalului Secerisului din orasul Tg.Mures, am cunoscut o familie deosebita, familia Dinca. As putea sa spun ca sunt indragostiti de Biblie, mai precis, de orice cuvant si de orice virgulita care “isi are sensul ei”, cum spun dansii. “Biblia” spunea sotul, “este o carte pe care o incepi dar nu o termini niciodata”.
Intamplarea, ca orice intamplare, are un inceput.
Intr-o zi, unul dintre colegii mei a gasit o invitatie pentru conferinta lui Dave Frisen cu titlul “Noile dimensiuni ale vietii”. Nu stiam despre ce este vorba, dar ne-am hotarat sa ne ducem impreuna.
Cand am ajuns acolo, sala era arhiplina. Nu mai era nici un loc liber, dar cativa tineri, sesizand intentia noastra de-a ramane acolo, s-au ridicat si ne-au oferit loc pe scaune. M-a incantat cavalerismul lor.
A urmat expunerea si trebuie sa recunosc ca a fost pe placul meu. Cateva din cuvintele pe care le-am audiat mi-au cazut direct la inima.
Colegul meu m-a intrebat in ziua urmatoare:
– Ai mai fost pana acum la adventisti?
– Nu, i-am zis eu.
– Sa faci in asa fel incat sa nu te mai duci pe acolo. Ca astia au un obicei: dupa ce te prind o data, nu mai scapi de ei!
M-a surprins parerea lui, pentru ca eu imi doream sa particip fara sa ma fi tras cineva de maneca. Si am continuat sa merg singur, fiind atras de frumusetea Cuvantului rostit in cadrul acestor predicari. Incet, incet, am descoperit ca mesajul lor exercita o influenta extraordinara asupra psihicului meu si simteam nevoia sa ma prezint la fiecare prelegere.
Am regretat faptul ca ele s-au incheiat, dar nu dupa mult timp a inceput programul condus de americanul Mark Finley, “Descoperiri in profetie”. Programul a fost deosebit de interesant!
Imi aduc aminte ca la un moment dat trebuia sa fac o deplasare in Suceava. Nu acceptam ideea ca as putea pierde vreunul din subiectele prezentate, asa ca am intrebat pe fratii de aici:
– Spuneti-mi va rog, unde este Biserica adventista din Suceava?
– Pe strada Visinilor, la numarul 5. Sa-l cautati pe pastorul Baciu Eugen si dansul se va ocupa de dumneavoastra.
Ajuns acolo, primul lucru a fost sa caut strada Visinilor. Am gasit intr-adevar locul unde se tineau prelegerile prin satelit dar s-a intamplat aici un lucru care m-a impresionat deosebit de placut. Am intrat in cladire si am spus primului om care mi-a iesit inainte:
– Caut pe pastorul Baciu Eugen.
Mi-a aratat o usa, am intrat acolo si un barbat imbracat in costum mi-a zambit, m-a invitat inauntru si mi-a strans mana:
– Am primit mesajul de la Fagaras. Stiam ca veniti aici!
Am participat si acolo la toate prelegerile care s-au tinut in perioada respectiva. Am fost invitat la un moment dat sa-mi spun parerea despre biserica adventista. Va spun sincer ca am fost ca si strangulat. Nu eram pregatit pentru asa ceva si cand te ia cineva pe nepregatite e foarte greu sa-ti alegi cuvintele.
Plecand de acolo, l-am intrebat pe pastor:
– Cu ce demonstrez ca am participat la prelegeri aici, ca sa am o continuitate?
– Nu te ingrijora, mi-a spus si mi-a intins un formular care atesta prezenta mea la prelegerile din Suceava.
Sotia:
In familia mea, tata si mama au facut parte din Biserica Ortodoxa. Am lucrat in invatamant si in clasele la care predam aveam elevi de diferite credinte. Imi amintesc cu parere de rau opinia deplasata care exista atunci fata de culte. In clasele unde am fost diriginta am avut si adventisti, si penticostali, si martori, dar pe mine m-a dezgustat faptul ca se cam “frecau” intre dansii, mai ales parintii. Aceasta se reflecta desigur si intre copii si ii auzeam deseori certandu-se:
– Vai, te-ai pocait! Nu mai stau de vorba cu tine!
Aceasta atitudine inumana, de a-ti insulta colegul, m-a deranjat intotdeauna. Vroiam sa le infiltrez copiilor simtul egalitatii, al colegialitatii, al bunului simt si al respectului.
Au fost lucruri care au persistat in memoria mea ani de zile. Dar cand s-a ivit ocazia aceasta in care sotul meu participa la conferintele religioase, de unde venea incantat, am zis:
– De ce nu?
Am luat Biblia si am inceput s-o studiez, dar iti trebuie ani ca s-o termini de citit.
– Incearca si tu si sunt sigur ca o sa-ti placa, m-a invitat sotul la una dintre sedinte.
Am acceptat pentru ca eram interesata sa cunosc mai mult. Primul lucru care m-a surprins a fost ca era foarte multa lume.
“Desigur, oamenii acestia au fost prinsi de mreaja frumusetii acestui cult si a dreptatii ideilor propagate”, mi-am zis.
Am asistat la prima ocazie si a doua oara n-a trebuit sa mai fiu invitata. Am decis singura sa ma duc.
Sotul:
Intre timp, am fost vizitati de pastorul Mitran si am avut ocazia sa discutam despre subiectele pe care le ascultam. Intelegand din aceste discutii ce inseamna dragostea pentru Dumnezeu, am simtit nevoia sa vin cat mai des.
Care a fost momentul hotarator?
Toate au decurs in mod deliberat, intr-un mod destul de placut. Intr-una din ocazii curiozitatea m-a impins sa-l intreb pe pastorul Mitran:
– Domnule, cand se mai fac botezuri?
– Urmatorul botez este pe 25 ianuarie.
Mai vazusem un botez si stiam cum se face. Totusi, un factor determinant in hotararea mea a fost faptul ca am vazut ca aici se practica in realitate ceea ce spune Biblia. Nu ma simteam pregatit pentru asa o decizie, pentru botez. Credeam ca nu sunt copt, ca mai trebuie sa acumulez cunostinte. Dar am simtit un indemn si i-am spus pastorului:
– Stiti, eu m-am hotarat sa ma botez in data de 25 ianuarie.
Dansul a zambit semnificativ si a raspuns:
– Bine.
Cu noi s-a facut o derogare, in sensul ca desi nu am participat oficial la lectiile de pregatire, am fost admisi pentru botez. Eu consider ca pregatirea se vede in sufletul omului, pregatirea este credinta lui. Poti participa la conferinte ca un om care face act de prezenta, dar participarea sufleteasca este ceea ce te determina sa faci pasul hotarator.
O contributie esentiala a avut-o si studierea cu atentie a Bibliei, in mod special la capitolul 3 din Apocalipsa:
“Iata eu stau la usa si bat. Daca aude Cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine”. (Apoc.3,20).
Prin sensul profund al acestor randuri am inteles ca sunt dator a-I deschide usa Domnului nostru Isus Hristos si a-L primi in inima mea, in sufletul meu, in viata mea cu dorinta de-al urma pana la moarte si dupa aceea.
In prelegerile lui Dave Friesen si Mark Finley s-au prezentat cam toate subiectele specifice credintei advente. Totusi, consider ca este obligatia mea morala sa continui aceste studii, asa incat acum, dupa botez, particip impreuna cu sotia la lectiile de pregatire. Si cum sa nu participi, cand avem ca instructor un baiat “de zahar”? Ne-am apropiat de Danut atat de mult sufleteste, incat i-am spus si in fata:
– Tu esti ca si copilul nostru!
Botezul a avut loc pe 25 ianuarie 1997, la ora 11 si 47 de minute . Am retinut nu numai ziua, dar si ora, si minutul. Mi se par esentiale pentru ca botezul reprezinta o a doua nastere si asta nu se poate uita. Asa ca suntem tineri, cu parul alb…
A fost o zi extraordinar de importanta pentru noi si-i purtam o amintire desavarsita.
Sotia:
Cea mai importanta schimbare a fost respectarea poruncii a patra. La inceput mi s-a parut curios pana cand am reusit sa patrund in esenta literelor din Biblie in legatura cu ziua a saptea. Mi-a trebuit catva timp, dar dupa ce te edifici, dupa ce citesti si azi si maine din diferite paragrafe, te edifici.
Acum vinerea stiu ca trebuie sa-mi pun casa la punct, sa fac mancare. Apoi mergem la biserica unde cea mai mare placere este sa studiem Cuvantul. Atata adancime are fiecare cuvant din Biblie! Nu-i de mirare ca un pastor poate vorbi ore intregi dintr-un pasaj si nu-l epuizeaza.
Daca nu mi-ar fi placut, nu as fi acceptat normele de conduita lansate de acest cult. Sotul imi spunea mereu:
– Daca iti place si te hotarasti, mergem impreuna si e mai frumos. Daca nu, nu te forteaza nimeni.
Sotul:
Recunosc ca n-ar fi fost asa frumos daca nu eram amandoi. Dar asa, ne rugam impreuna, studiem impreuna, si putem trece mai usor peste soaptele vecinilor:
– Uite la asta, s-a pocait!
M-am pocait, da, si nu m-a obligat nimeni, nu m-a tras nimeni de maneca. Eu am fost la biserica singur si m-am convins. Convingerea trebuie sa te determine sa cauti adevarul.
Dupa botez, am regretat doua lucruri: primul, ca am facut pasul acesta prea tarziu; al doilea, as vrea sa nu se implineasca ceea ce vedem in jurul nostru si spune Biblia ca trebuie sa se implineasca. As vrea ca in jurul nostru sa fie pace, sa fie liniste, iar noi, ca frati in Hristos, sa fim acei ucenici ai lui Hristos care au fost trimisi: “Duceti-va si raspanditi Cuvantul!”
Sursa: Revista "Experiente pe calea ingusta"
