Sursa: www.loribalogh.ro
Era spre sfarsitul anului 2004… Printr-un concurs de imprejurari, despre care acum am convingerea ca au fost sub directa calauzire a Providentei divine, am publicat timid primele articole pe un site de resurse crestine. Era vorba de un ciclu de prelegeri avand ca subiect “Noul Pamant”. Echipa tanara si entuziasta a website-ului respectiv a postat ciclul, atat in format Word, cat si in format audio, incurajandu-ma sa continui sa scriu. Eu insa nu eram convins ca aceasta era lucrarea la care ma chema Dumnezeu.
In scurt timp, perspectivele s-au largit, devenind colaboratorul unui alt portal de resurse crestine. Dar tot nu eram convins ca ceea ce faceam era dupa voia lui Dumnezeu. In mod uimitor insa , perspectivele se largeau pe zi ce trece. Alte site-uri se bucurau sa posteze si sa gazduiasca materialele pe care le scriam, dar convingerea ca ceea ce faceam era cel mai bun lucru inca nu isi gasise loc in constiinta mea.
Rezervele pe care le nutream fatza de acest gen de lucrare erau legate de lipsa unui contact fizic, vizual si direct cu cei carora le transmiteam mesajul. Imi lipsea acel feed-back de care are nevoie orice om care face ceva pentru semenii lui si care ii da siguranta ca ceea ce face este folositor sau nu.
Eu ma aflam in fatza ecranului propriului calculator si scriam, dar exista oare cineva dincolo de acest ecran, la celalalt capat al “firului”, care sa ia aminte la acest mesaj? Era cineva interesat de ceea ce scriam eu ? Avea cineva nevoie de ideile pe care le prezentam, de modul in care intelegeam Biblia si adevarurile cuprinse in ea ? Acestea erau gandurile care ma framantau zile si saptamani de-a randul… Si chiar daca eram incurajat de oameni sa continui in aceasta directie , imi lipsea ceva esential: aprobarea lui Dumnezeu.
Imi aduc aminte ca intr-o seara, cu aceste framantari in suflet, m-am plecat inaintea Domnului in rugaciune, spunandu-i tot ce ma framanta: “Doamne, este voia Ta sa continui in aceasta directie ? Este acesta planul Tau pentru mine? Crezi Tu ca pot face fatza volumului urias de lucru ? Va fi cineva dincolo de ecranul calculatorului meu care sa aiba nevoie de cele scrise de mine, cand internetul e suprasaturat cu tot felul de mesaje ? Doamne, arata-mi voia Ta ! Spune-mi, daca sunt pe o cale gresita, sa ma opresc la timp si sa ma ocup de altceva, de ceea ce ceea ce doresti Tu. “
Intr-un tarziu, am adormit cu aceste intrebari in suflet, dar marturisite inaintea Domnului. Dimineata devreme, pe la ora cinci, m-am trezit. Insa ca niciodata pana atunci, primul gand care mi-a venit in minte nu a fost legat nici de grijile zilei, nici de familie sau serviciu… Primul gand cu care m-am trezit a fost un text biblic:
“Nu te teme, ci vorbeste si nu tacea, caci Eu sunt cu tine… Vorbeste , fiindca am mult norod in aceasta cetate.” ( Fapte 18, 9.10 )
De ce oare din miile de versete biblice, in acea dimineata mi-a venit in memorie exact acest verset ? Nu-l citisem de curand, nu ascultasem nicio predica cu acest subiect, nu citisem nicio carte in care sa fie aminitit respectivul text biblic. Si totusi, el imi staruie in minte si acum, desi au trecut de atunci mai multi ani. Schimabarea care s-a produs din acel moment a fost aceea ca am inteles ca drumul pe care mergeam deja de catva timp era cel pregatit de Dumnezeu si ca voia Lui era sa continui in aceasta directie. Am inteles atunci , si continui sa – mi intaresc convingerea pe zi ce trece, odata cu mesajele de incurajare primite de la cititori, ca exista mult “norod” in aceasta “cetate” a internetului, suflete care au nevoie de Evanghelie, de speranta, de valorile crestine si de mantuire.
Iata motivul pentru care scriu… Si o voi face pana ce Domnul imi va spune sa ma opresc, caci El are un alt plan cu mine.
Am primit din partea cititorilor unele mesaje de critica, pentru care le sunt recunoscator. Acest gen de mesaje ma ajuta sa-mi fac o imagine mai realista asupra nevoilor celor care viziteaza site-ul. Am primit insa si mesaje intr-un limbaj vulgar, degradant… Pentru a nu transforma site-ul intr-o “lada de gunoi” a limbajului omenesc, am oprit publicarea lor.
Am primit insa si mesaje de incurajare de la oameni care au gasit in aceste articole ceva folositor pentru sufletul lor. Acestora din urma vreau sa le multumesc in mod deosebit, caci cuvintele lor m-au ajutat sa depasesc multe din obstacolele intalnite pe cale: oboseala, descurajarea, stresul, nesiguranta…
Va asigur ca, ori de cate ori dau ultimul click pentru postarea unui nou material, ma rog Domnului ca cel putin un singur suflet din marea “cetate” a internetului sa fie zidit sufleteste in urma citirii lui. Bucuria cea mai mare pe care o astept de la mult dorita zi a mantuirii, care se arata deja la orizont, este sa ma intalesc cu aceia pe care i-am putut ajuta, intr-un fel sau altul, sa-L cunoasca mai profund pe Iisus, Domnul mantuirii noastre.
Lori Balogh
