CARE ESTE ADEVARUL?
(1)
Era o dupa masa frumoasa de primavara, iar dupa o iarna lunga si friguroasa, Andreea ardea de dorul sa faca o plimbare in aer liber, in mijlocul naturii. Si pentru ca dorea sa lamureasca unele probleme cu fratele ei Andrei, credea ca acum este momentul potrivit pentru aceasta si astfel va atinge doua scopuri deodata. Fara sa mai stea pe ganduri se adresa fratelui ei Andrei care se afla la biroul lui si isi pregatea lectiile pentru a doua zi, fiind in ultimul an la liceu.
-Andrei, este o zi atat de frumoasa afara, este un soare atat de placut si nu prea cald, nu ai putea sa-ti intrerupi lectiile pentru o ora sau doua si sa facem o plimbare in natura, pe islaz de exemplu, sa ne reinvioram putin si sa respiram un aer curat din mijlocul padurii de brad?
-Ai o ideie grozava, Andreea, dar mai ingaduie-mi zece minute si voi putea intrerupe lectiile.
-Bine, raspunse Andreea, pana atunci fac si eu ultimele finisari in bucatarie caci mama a plecat cu tata in oras.
Dupa mai putin de zece minute se auzi vocea lui Andrei.
-Andreea, esti gata?
-Da, sunt gata, imbraca-te sa plecam.
Au trecut doar cateva minute si cei doi frati ieseau din curte veseli si se indreptau spre islaz cu vadita dorinta de a se bucura din plin de aceasta zi frumoasa de primavara. Andrei privi tinta spre islaz, respectiv spre dealul din fata acoperit cu brazi falnici, care faceau loc ici si colo catorva poiene inverzite. Andreea observandu-l, isi exprima admiratia zicand:
-Andrei, avem o localitate frumoasa, iar islazul acoperit cu brazi ii da aspectul unui peisaj mioritic. Abia astept sa ajungem acolo, in poiana aceea frumoasa pe care o numim Sesul Cucilor. Dar pana sa ajungem acolo, as dori sa te intreb ceva.
-Cu placere, Andreea, sunt gata sa-ti raspund la orice intrebare, dar sa nu ma intrebi cat este distanta de la pamant la soare caci am uitat-o.
-Nu, Andrei, raspunse sora lui zambind, cu totul altceva vreau sa te intreb. Am observat ca in ultimul timp s-a produs in tine o schimbare. Nu mai esti atat de interesat pentru citirea diferitelor romane, ci te-am vazut mereu citind in Biblie. Ce te atrage s-o studiezi cu atata ravna?
-Andreea, eu am citit multe carti incepand din clasele mici. Am fost interesat sa cunosc cat mai mult din toate domeniile vietii. Dar cele mai multe carti sunt doar imaginatii ale oamenilor care vor sa te transpuna intr-o lume ireala, fie o lume frumoasa de vis, fie o lume de groaza, plina de tragedii si enigme care te infioara. In felul acesta esti transportat de la un pol la altul fara sa-ti dai seama ca devii tu insuti un om ireal, care nu stie nimic despre menirea lui in aceasta lume. Un om care trece prin viata impins de valul lumii, asa cum merge un pai pe o apa curgatoare; nu merge el, ci este dus de valuri. Mergi inainte prin timp, dar sufletul iti este gol. Nu stii care este rostul vietii, de unde vii, unde te duci. In cel mai fericit caz iti formezi o tinta care poate fi un titlu, o cariera, poate o familie fericita, sau poate chiar sa devii o stea care sa apara pe miile de ecrane mari sau mici printre celelalte stele. Nu este intotdeauna imposibil sa-ti atingi tinta, dar este posibil sa te alegi uneori cu un gust amar, adica, alergand spre tinta sa observi ca ramai mereu cam la aceeasi distanta. Timpul se scurge si viata se scurteaza vertiginos. Ce-ti mai ramane altceva decat o resemnare, daca mai ai puterea de a te resemna, iar daca nu, o desamagire care te prabuseste. Intrebarea este: fie ca ai atins tinta propusa, fie ca nu, ce este dincolo de toate acestea?
-Ce sa fie altceva decat moartea, raspunse Andreea.
-Ai dreptate. Dar omul se naste doar ca sa moara? Aceasta este soarta omului? Nu ti se pare absurd?
-Andrei, de cand citesti Biblia se pare ca mintea ta a luat-o razna.
-Intr-un sens ai dreptate. Mintea mea a trecut dincolo de mormant.
Andreea deveni banuitoare si-i puse lui Andrei o intrebare directa:
-Ai in clasa vreun coleg pocait? Numai ei au asemenea visuri.
-Nu am nici un coleg pocait, dar am o colega.
-De aceea ti-a sucit atat de usor gatul, replica Andreea razand. Din ce cult face parte?
-Din Cultul Crestin Adventist de Ziua a Saptea.
-Acestia sunt cei care au ziua de inchinare sambata?
-Da, ei sunt!
-Ei sunt o mica minoritate si de aceea eu cred ca sunt departe de adevar. Chiar faptul ca se aduna sambata la biserica arata ca sunt iesiti din comun.
-Andreea, tocmai ei sunt biserica adevarata a lui Isus Hristos.
-Asta-i buna! Exclama Andreea pe un ton de indoiala. Tu stii Andrei ca fiecare biserica sustine ca ea detine adevarul?
-Este una a sustine si este alta a detine, replica Andrei.
-De unde stii tu ca aceasta biserica detine adevarul?
-Se poate verifica dupa Biblie. Daca serviciile de inchinare si principiile de credinta sunt conform Bibliei, inseamna ca detine adevarul.
-Cum poate sa detina adevarul aceasta biserica daca are serviciul de inchinare sambata, cand toate celelalte biserici au serviciul de inchinare duminica? Pe langa aceasta, de ce se numesc Adventisti de Ziua a Saptea, cand ei sarbatoresc ziua a sasea?
-Nu este adevarat, Andreea, ziua a saptea este sambata.
-Cum sa fie ziua a saptea sambata, cand saptamana incepe cu luni? Deci luni este ziua intaia, replica Andreea pe un ton apasat ca fiind sigura de ceeace spune.
Andrei se opri o clipa in loc, o privi pe Andreea calm si apoi cu o voce blanda ii spuse:
-Ce spui tu este un adevar pentru unele tari printre care se afla si Romania. Dar, de exemplu in Statele Unite ale Americii saptamana incepe cu duminica, iar cei de acolo care au serviciul de inchinare duminica, sarbatoresc de fapt, ziua a intaia a saptamanii si nu ziua a saptea. Dar nu este acesta temeiul pentru care adventistii sarbatoresc ziua de inchinare lui Dumnezeu sambata. Ti-am spus mai inainte ca fundamentul credintei lor este Biblia. Ei respecta Cuvantul lui Dumnezeu in totalitate, fara sa ocoleasca unele versete sau capitole si fara sa recurga la anumite artificii ca sa dea unor principii sfinte un anumit inteles dupa preferintele lor.
-Se intampla si asa ceva?, intreba Andreea mirata.
-Desigur. Pot sa-ti dau un exemplu: In cartea Leveticul cap. 11 este scris despre animalele si pasarile cu care omul poate sa se hraneasca pentru a-si pastra sanatatea, precum si animalele si pasarile pe care sa nu le manance de oarece sunt daunatoare sanatatii. Biblia le numeste „dobitoace curate si necurate”. La noi in tara, dintre dobitoacele necurate cel mai frecvent se mananca porcul.
-Cum, porcul este necurat?!, intreba din nou Andreea mirata.
-Da, Andreea, porcul este necurat. Consumarea carnii de porc este daunatoare sanatatii. Este o carne foarte grea, cum se spune in termen popular. Poate ai auzit si tu ca la foarte multe boli, medicul interzice consumarea carnii de porc. Deci sa stii ca Dumnezeu nu face nici o restrictie care sa nu fie spre binele omului.
-Da, este adevarat ce spui tu, recunoscu Andreea, dar tu de ce mananci?
-Eu am mancat pana acum fiind in necunostinta, dar de acum incolo nu mai mananc.
-Serios?
-Foarte serios.
-Inseamna ca de acum ne faci greutati in familie.
-Eu sper ca nu. Nu trebuie sa faceti nici o schimbare in pregatirea hranei pentru mine. Eu voi gasi ceva de mancare, doar tu stii ca eu nu sunt pretentios. Dar aceasta schimbare puteti s-o faceti in cazul cand va convingeti si voi de acest adevar. Mai mult decat atat, este si mai bine daca nu se mananca deloc carne in aceste timpuri, dar sa nu deviem dela subiect. Ti-am spus deci ce scrie in Levetic.
In timp ce vorbea, Andrei scoase din buzunarul hainei o carticica mica. Era Noul Testament al Bibliei pe care il primise dela Estera, colega lui, si pe care de obicei il purta cu el. Deschise cartea la o anumita pagina si i-o intinse lui Andreea zicand:
-Acum citeste aici te rog, cu atentie, este cartea Faptele Apostolilor. Citeste tot caitolul 10 si apoi imi spui ce ai inteles.
Pentruca erau deja pe islaz, Andreea zari aproape de ea un butuc pe care se aseza si incepu sa citeasca. Andrei se aseza pe iarba verde si cu rabdare incepu sa fredoneze un cantec. Cand Andreea termina de citit capitolul 10, arunca ochii peste titlul capitolului 11 si i se paru ca are o stransa legatura cu capitolul precedent, apoi intreba pe Andrei:
-Mai ai rabdare sa citesc si in capitolul 11 savad ce se intampla cu apostolul Petru?
-Desigur, raspunse calm Andrei.
Andreea continua sa citeasca si capitolul 11, iar cand ajunse la versetul 18 se opri si ridicandu-se de pe butuc ii intinse lui Andrei carticica, apoi ii intinse mana sa se ridice si el ca sa plece impreuna mai departe.
-Vreau sa ajungem in Sesul Cucilor. Imi place atat de mult aceasta poiana.
Amandoi isi continuara drumul urcand mereu mai sus pe cararea strajuita de brazii inalti si respirand aerul proaspat de primavara cu un usor iz placut de cetina. In urma celor citite in Noul Testament, Andreea a ramas putin pe ganduri, apoi isi intoarse fata spre Andrei intrebandu-l:
-Ce vrei sa spui in legatura cu ce am citit?
-Ai inteles cumva ca Petru a mancat din dobitoacele asa zise necurate la indemnul glasului din cer?
-Nu, nici vorba, de trei ori a refuzat si a spus ca niciodata nu a mancat ce este necurat.
-Dar de ce crezi tu ca glasul din cer i-a zis lui Petru: „Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat”?
-Pai, raspunse Andreea ganditoare, din context reiese clar ca glasul din cer nu s-a referit la acele dobitoace necurate sau spurcate prezentate in vas inaintea lui Petru, ci ele sunt doar un simbol al neamurilor, deci a celor care nu erau iudei. Insusi Petru spune acolo, ca le-a zis tuturor celor prezenti in casa lui Corneliu… Da-mi mai bine cartea sa citesc inca odata.
Andrei scoase cartea din buzunar, o deschise la pagina respectiva si o intinse lui Andreea. Dupa ce Andreea se uita putin peste pagina, spuse:
-Uite am gasit, in capitolul 10:28 scrie: „nu este ingaduit de Lege unui Iudeu sa se insoteasca cu unul de alt neam, sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.” Deci, pentruca Corneliu era roman, si deci, facea parte dintre neamuri, glasul din cer i-a dat de inteles lui Petru ca sa nu-l numeasca necurat. Dar, spune-mi Andrei, de ce iudeii numeau pe neamuri necurate?
-Pentruca iudeii, fiind poporul lui Dumnezuu si vazand cum Dumnezeu a revarsat asupra lor atatea binecuvantari, au inteles gresit intentia lui Dumnezeu cu ei ca popor ales. Dumnezeu avea intentia ca prin acest popor sa-si reverse lumina si asupra neamurilor, pentru ca si neamurile sa aibe parte de mantuire prin jertfa Domnului Hristos. In Evanghelia dupa Ioan 3:16 spune atat de clar: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aibe viata vesnica.” Dar iudeii, in loc sa fie niste canale de lumina citre neamuri, s-au inchistat in ei insisi si credeau ca numai ei au dreptul la mantuire. De aceea, un iudeu nu avea voie sa intre in casa unor straini si sa stea la masa cu ei, ca sa nu se spurce. Dupa cum ai citit in capitolul 11, Petru a fost nevoit sa-si indreptateasca purtarea in fata iudeilor, chiar crestini fiind, dar ramasi cu aceleasi idei mostenite, si a trebuit sa le spuna ca datorita vedeniei pe care a avut-o a luat aceasta hotarare. Dar sa revenim la subiectul discutiei noastre incepute, respectiv la rastalmacirea sau falsificarea intelesului biblic de catre unele confesiuni religioase. Ei sustin ca Dumnezeu a curatit toate alimentele necurate si de aceea ei mananca si carnea de porc, desi in Levetic 11:7 este scris clar. Andrei deschise iar Noul Testament si citi: „Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega; sa-l priviti ca necurat.” Si acum ce zici, Andreea, nu este aceasta o ratacire?
-Ma simt obligata sa spun da!, raspuinse Andreea pe un ton blajin.
-Spune-mi acum tu, in aceasta problema, care au dreptate? Cei multi, sau adventistii despre care spui ca sunt putini la numar?
-Din nou ma simt obligata sa recunosc ca adventistii au dreptate.
Inaintand pe cararea umbrita prin padure, Andrei si sora lui, cuprinsi de problema in discutie, nici nu si-au dat seama ca au ajuns deja in marginea poienii Sesul Cucilor. Deodata Andreea tresalta de bucurie observand ca a ajuns la locul dorit si uitand de toate spuse cu o voce exaltata:
-Uite Andrei, am ajuns in Sesul Cucilor. Acum te rog, vreau sa ma bucur de aceasta poiana minunata. O sa continuam discutia altadata. Uite ce covor frumos de iarba presarat ici colo cu floricele de camp, este o splendoare. Brazii acestia inalti care strajuiesc poiana, dau locului un farmec deosebit. Uite si o veverita traverseaza poiana in salturi, cu coada ei lunga si stufoasa care pare a fi o remorca in urma ei. Uita-te in partea de sus pasc linistite cateva oite, uite si doi mielusei cum zburda printre ele. Cata frumusete si pace! Soarele straluceste pe cer trimitand razele care inveselesc intreaga poiana. Auzi, canta si cucul si alte pasarele ascunse printre crengile brazilor si strapung cu ciripitul lor fosnetul slab al cetinei leganata usor de vantul placut de primavara. Nu in zadar un poet a scris o poezie despre acest loc minunat. Andrei, desi am invatat multe despre evolutionism, eu cred totusi ca Dumnezeu a creat pamantul cu toate frumusetile lui. Aceasta poiana este chiar un colt de Eden, asa cum spunea poetul.
-Andreea, o intrerupse Andrei, daca vrei sa afli mai multe despre creatiune, citeste in Biblia mea.
-Dar tu de unde ai Biblia?
-Desigur, mi-a daruit-o Estera.
-Cred ca mi-ar placea sa am si eu o Biblie, spuse Andreea ca pentru sine.
-Nu este imposibil daca doresti.
-Ah, ce placut este aici!, spuse Andreea exaltata, de parca nici nu a auzit ce a spus fratele ei.
Fata zambitoare a lui Andreea trada o fericire de placerea locului unde se afla. Au mai ramas putin timp sa se bucure impreuna de de aceasta poiana frumoasa, apoi s-au indreptat spre casa discutand despre cu totul alte probleme. Andrei, in rabdarea lui, desi ar mai fi dorit sa-i mai vorbeasca sorei lui despre probleme religioase, totusi a renuntat sperand ca va avea alte ocazii.
Dionisie Deoanca, AdventistDeva.org
