Norii plutesc pe oceanul aerian al cerului pe a cărui platformă ne aflăm noi, oamenii. Pentru lumină, căldură È™i hrană, depindem de miÈ™carea norilor. DispoziÈ›ia noastră mai bună sau mai rea este de asemenea influenÈ›ată de prezenÈ›a norilor. Gustul de viaÈ›ă È™i inspiraÈ›iia artistică se pare că au de-a face cu călătoria norilor pe deasupra capetelor noastre. CivilizaÈ›ia s-a dezvoltat pe planeta Pământ aparent în zonele de circulaÈ›ie a norilor. Până È™i credinÈ›ele religioase au luat în considerare norii, mai ales descărcările lor electrice, ca fulgerele, trăznetele È™i tunetele. Cu toate acestea, cât È™tim noi despre nori? Mai la obiect, înÈ›elegem noi plutirea lor?
Norii nu au cârmă, nu sunt computerizaÈ›i È™i, aparent, nu au un centru de comandă care să dirijeze miÈ™carea lor. Ca urmare, norii nu sunt responsabili de recoltele slabe sau bogate, nici de inundaÈ›iile catastrofale. Nu avem motive să-i lăudăm, nici de ce să-i învinovăÈ›im. Nu le putem pune întrebări. Rămâne doar înÈ›elegerea că este Cineva care i-a pus acolo È™i că El este dispus să ne explice cândva situaÈ›ia.
Cu toate progresele È™tiinÈ›ifice cu care ne mândrim astăzi, întrebarea lui Dumnezeu pusă lui Iov acum peste 3500 de ani stă solid în faÈ›a noaastră:
“ÎnÈ›elegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui È™tiinÈ›ă este desăvârÈ™ită”? (Iov 37,16).
Criza din lume.
NaÈ›iunile lumii au intrat de anul trecut (2008) sub un nor negru, ameninÈ›ător. Pericolul unei prăbuÈ™iri financiare este fără precedent. Ce ar urma este greu de prezis, dar poate fi vorba de mizerie, de foamete È™i suferinÈ›ă. CâÈ›iva parametri ai situaÈ›iei actuale o fac pe aceasta cel puÈ›in ciudată.
Cauzele acestei crize sunt necunoscute. Se încearcă unele explicaÈ›ii, niciuna clară, niciuna convingătoare. Unii politicieni au exploatat aceasta în favoarea lor. AÈ™a a făcut partidul Democrat din Statele Unite È™i pe acest cal a călărit Obama de la Chicago până la Casa Albă. Dar cine poate spune care a fost rolul lui Bush în criza din China sau din Rusia? Amândouă au furnizat arme teroriÈ™tilor. Cum se explică tulburarea pieÈ›elor financiare din Europa, care s-a distanÈ›at de câÈ›iva ani de polititica americană? De ce a doua bancă mare din ElveÈ›ia, scoasă din probleme cu miliarde date de guvern, este în majoritate proprietatea unor capitaliÈ™ti din Dubai? Este clar că altele sunt cauzele reale ale crizei.
NecunoaÈ™terea cauzelor face ca soluÈ›iile propuse să fie doar un joc de loterie.
Sumele puse în joc pentru rezolvarea situaÈ›iei sunt nemaiauzite: Zeci, sute de miliarde, trilioane, zeci de trilioane È™i mai recent, sute de trilioane de dolari. Pentru comparare, când CeauÈ™escu a vrut să plătească datoria externă de 13 miliarde de dolari, a înfometat È™i a È›inut în frig o È›ară întreagă vreo câÈ›iva ani. Cheltuielile pentru rezolvarea crizei actuale capătă dimensiuni demenÈ›iale.
Cei mai săraci sunt în cel mai mare pericol. Dacă un milionar pierde 50-60 la sută din rezervele lui, tot îi mai rămâm câteva sute de mii. Dacă un bătrâm sărac pierde jumătate din pensia lui È™i aÈ™a mizerabilă, poate muri de foame sau de frig. Din nefericire, oamenii neinstruiÈ›i în miÈ™cările pietei financiare nu îÈ™i dau seama cum îi afectează acestea pe cei care nu au bani de investit.
Timpul de criză al multora este timpul când rechinii ies la atac. În fiecare din fostele republici sovietice un număr mic de puternici ai fostului regim au ajuns miliardari. Moscova este oraÈ™ul cu cei mai mulÈ›i milionari din lume. România are È™i ea porÈ›ia ei de îmbogăÈ›iÈ›i.
Aceasta însă agravează criza. Indicatorul principal al ei este lipsa de încredere a cumpărătorului. Exact această încredere ar face să reînvie economia.
Plutirea norilor.
“Acum, fireÈ™te, nu putem vedea lumina soarelui, care străluceÈ™te în dosul norilor, dar va trece un vânt È™i-l va curăÈ›i” (Iov 37,21).
Auzim de cazuri de disperaÈ›i care È™i-au pus capăt zilelor. . Un oarecare Lupoe, de lângă Los Angeles, È™i-a împuÈ™cat mai întâi soÈ›ia È™i cei cinci copii, apoi s-a sinucis. A trimis mai înainte un fax la o staÈ›ie de televiziune, începând cu cuvintele: “O, Doamne, Dumnezeul meu, să nu mai fie nicio speranÈ›ă pentru fiul unei văduve”? – cuvinte dintr-un film care înjoseÈ™te credinÈ›a.
Nu suntem fără speranÈ›ă.
Este comun între credincioÈ™i citatul biblic: “Cel ce umblă în neprihănire …i se va da pâinea È™i apa nu-i va lipsi “ (Isaia 33) Dar nu există nicio făgăduinÈ›a a lui Dumnezeu că aceia care vin la El vor fi scutiÈ›i de necazurile vieÈ›ii de pe acest pământ. Nenorociri, incendii, inundaÈ›ii, accidente, boli È™i moarte vin È™i peste ei, ca peste ceilalÈ›i oameni. Putem înÈ›elege că Dumnezeu are motive să aleagă pe cetăÈ›enii pământului nou după alte criterii decât interesul egoist imediat. Mai mult, credincioÈ™ii au în faÈ›a lor È™i spectrul persecuÈ›iei pentru credinÈ›ă.
Domnul i-a avertizat pe ucenici: “În lume veÈ›i avea necazuri, dar îndrăzniÈ›i, Eu am biruit lumea “ (Ioan 16,33). Domnul ÎnsuÈ™i a fost pe pământ “un om al durerii È™i obiÈ™nuit cu suferinÈ›a “(Isaia 53,3). Apostolul Pavel enumeră între încercările credincioÈ™ilor “foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sau sabia”, în afară de prigonire pentru credinÈ›ă (Romani 8,35). Săracii convertiÈ›i nu se îmbogăÈ›eau, unii trăiau în sărăcie lucie, ca macedonenii; alÈ›ii aveau nevoie să primească ajutoare din străinătate, din cauza foametei din Iudea.
Ceea ce este important È™i aceasta apare în acelaÈ™i Psalm 91 (v. 14.15) este că Dumnezeu a promis să nu îi lase niciodată singuri pe copiii Lui în timpuri de criză, de strâmtorare.Ori, aceasta înseamnă totul pentru ei. Milioane au trecut biruitori prin această experienÈ›ă. Tăria lor i-a speriat pe prigonitori. LiniÈ™tea È™i pacea lor în faÈ›a fiarelor sau în flăcările rugului au rămas mărturie că nu erau singuri acolo, că Dumnezeu era cu ei, ca în cuptorul de foc din Babilon, ca Ștefan, lovit de moarte cu pietre, care vorbea cu Domnul despre cei care îl ucideau.
Nu aÈ™a se încheie toate experienÈ›ele grele ale credincioÈ™ilor. Uneori Dumnezeu intervine vizibil pentru salvarea lor imediată. Dar, ca È™i Domnul lor în Ghetsemani, ei lasă pe Tatăl să decidă ce e mai bine să se întâmple. Avem favoarea ca, prin puterea harului lui Dumnezeu, să rămânem liniÈ™tiÈ›i pe poziÈ›ia noastră. Știm ce urmează.
Nu, nu înÈ›eleg plutirea norilor. Nici nu È™tiu cum se va încheia criza. actuală, nici măcar dacă se va încheia. Dar “È™tiu în Cine am crezut “ È™i sunt fericit să mă încred în El, orice s-ar întâmpla.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
