Autor Mihai Bala
Sursa: www.mihaibala.wordpress.com
Dacă Darwin ar fi avut facebook, cu siguranță că în topul listei “people who inspire Darwin” l-am fi găsit pe Thomas Malthus. Acesta a fost un teoretician economic englez, fondatorul malthusianismului, teorie conform căreia populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică. Ca o consecință a acestei relații dintre populație și starea economică, Malthus considera că sărăcia, bolile, epidemiile și războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul populației și cantitatea mijloacelor de subzintență. (vezi Wikipedia)
Ideile lui Malthus au servit ca o bază pentru teoria selecției naturale a lui Darwin, dar nu numai atât. Până în prezent, malthusianismul a continuat să influențeze gânditori de formații extrem de diversificate. Arne Schiotz (World Wildlife Fund), Jacques Cousteau, Mihail Gorbaciov, Bill Gates, toți aceștia au preluat cu entuziasm idei malthusiene.
Pe scurt, toți aceștia spun că suprapopularea pământului este una dintre cele mai mari probleme ale omenirii, o problemă care trebuie rezolvată prin diverse mijloace.
Dacă mijloacele moderate sunt în general acceptate de toată lumea (contracepția, planificarea numărului de copii), cele extreme stârnesc indignarea generală. Teoreticienii conspirației vorbesc despre planuri de reducere a populației prin epidemii, sterilizare forțată, eliminarea degeneraților, a bătrânilor sau a populațiilor din lumea a treia, care “fac umbră pământului degeaba”.
Dacă, într-adevăr, citatele care circulă pe net sunt autentice, planurile de depopulare sunt condamnabile. Fiecare viață umană are o valoare inestimabilă, indiferent de handicapurile fizice sau de vârstă, indiferent că face parte din lumea a treia sau din elitele occidentale.
Totuși, atitudinea celor indignați de aceste măsuri este la fel de condamnabilă. Mai trist este faptul că, în majoritate, aceștia sunt creștini care consideră că procreerea este o datorie sfântă a fiecărei ființe umane iar contracepția este un mare păcat.
În viziunea lor, problemele demografice ale omenirii nu merită nicio atenție, întrucât și-așa lumea de aici este degradată și trecătoare. Viața viitoare este tot ce contează, prin urmare aceea trebuie să ne preocupe. De restul – inclusiv problemele demografice – se va ocupa Dumnezeu.
Această atitudine este iresponsabilă și trebuie denunțată fără timiditate! De-a lungul istoriei, oameni cu această mentalitate s-au privit ca stăpâni ai naturii, capabili de a profita la nesfârșit de pe urma resurselor ei. Nu e întâmplător că visul american a apărut în mediu creștin!
Este ironic faptul că acești oameni care pretind că respectă viața, opunându-se avortului și măsurilor extreme de control al populației, sunt complet nepăsători față de soarta generațiilor viitoare. Am înțeles, decimarea populației actuale pentru un bine superior este o măsură brutală. Dar, totuși, niște măsuri mai blânde tot trebuie luate! Însă extremiștii nu sunt de acord nici cu aceste măsuri. Contracepția o văd ca pe un mare păcat iar urmașii îi văd ca pe un dar divin, prin urmare trebuie să fie cât mai mulți.
Așadar, suprapopularea trebuie să continue! Nici urmă de considerație pentru “nebunii” care conduc lumea și care măcar încearcă să vină cu planuri de stopare a creșterii populației, astfel încât generațiile viitoare să nu fie condamnate înainte de a se naște.
Nu vreau să spun că însăși doctrina creștină ar fi de vină pentru această atitudine iresponsabilă. Credința într-o viață viitoare nu implică disprețul față de viața aceasta! Bunurile pământești, deși sunt subordonate preocupărilor spirituale, trebuie administrate responsabil și moderat. “Chiar dacă aș ști că mâine lumea se va sfârși, tot aș planta un măr” spunea Martin Luther.
În ceea ce privește ideea procreerii ca fiind o datorie sfântă pentru fiecare om, aceasta provine din ignorarea contextului istoric al unor anumite pasaje biblice. În vremea patriarhilor Vechiului Testament, urmașii garantau siguranța familiei. Cu cât o familie era mai numeroasă, cu atât supraviețuirea ei devenea mai sigură (Psalm 127.4-5: “Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei! Căci ei nu vor rămâne de rușine, când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.”)
În acel context, era evident că procreerea avea o importanță crescută. Însă contextul s-a schimbat foarte mult de atunci! Populația lumii crește ca un cancer scăpat de sub control (Paul Ehrlich). Există o mulțime de oameni care nu au cu ce se întreține, iar un creștin ultra-conservator trebuie să mediteze la această situație înainte de a aduce pe lume încă cinci-șase copii. Aceiași Biblie pe care o citează ca argument pentru atitudinea lui vorbește în nenumărate locuri despre grija pentru orfani! Ori o concentrare exclusivă asupra familiei MELE (familie tot mereu în creștere), nu este echivalentă cu nepăsarea față de problemele semenilor mei?
