Întrebarea apare când loveÈ™te nenorocirea. De ce a permis El aÈ™a ceva? De ce nu a intervenit să oprească aÈ™a un rău? Ea poate exprima descurjarea sau revolta. La sceptici, întrebarea: “Unde este Dumnezeu”? poate fi o încercare de justificare a necredinÈ›ei. Prigonitorii au batjocorit uneori cu aceste cuvinte credinÈ›a victimelor lor. Mai nou, aceeaÈ™i întrebare este repetată de unii adoratori ai progreselor È™tiinÈ›ei. Iuri Gagarin, cosmonautul sovietic, a zis că a fost în “cosmos” È™i că nu L-a găsit pe Dumnezeu.
Nu mă voi referi la această întrebare în niciunul dintre contextele acestea. Mi-a atras atenÈ›ia faptul că în majoritatea prezentărilor pe tene de religie È™i biserică rolul lui Dumnezeu este puÈ›in sau deloc menÈ›ionat. Fie că este vorba de istoria sau de starea prezentă a Bisericii, fie că sunt prezentate preziceri sau scenarii posibile ale viitorului, observaÈ›ia este aceeaÈ™i. Sunt citaÈ›i autori de renume, mai puÈ›in Dumnezeu ÎnsuÈ™i. Caracterul acestor emisiuni, sau alte raÈ›iuni pot explica această aparentă deficienÈ›ă.
Cer permisiunea să spun ceva. Deosebirile de păreri sunt o realitate acceptabilă. Exprimarea lor poate fi utilă părÈ›ilor È™i altora. Dacă putem urmări pe Dumnezeu în cursul dezbaterii, avem avantajul de a înÈ›elege la timp destinaÈ›iile diferite spre care conduc părerile noastre divergente. Valoarea unei orientări corecte la timp este esenÈ›ială.
Religie fără Dumnezeu?
Oamenii pot părăsi credinÈ›a în Dumnezeu È™i să rămână religioÈ™i. Comunismul are cărÈ›ile lui sfinte, sfinÈ›ii È™i martirii lui, sărbătorile lui, morala lui È™i aÈ™teptarea viitorului lui “strălucit”. ȘtiinÈ›a are idolii ei, doctrina ei,comunitatea celor ce gândesc la fel, aÈ™teptările ei È™i eventual martirii ei. Căutătorii de plăceri merg pe acelaÈ™i drum. Elvis Priestley, chiar È™i la Michael Jackson (850 de milione de discuri vândute, 1 milion 600 de mii s-au înscris să asiste la serviciul memorial) sunt exemple recente.
Acestea vorbesc despre pervertirea afinităÈ›ii dintre om È™i Dumnezeu. În acelaÈ™i timp indică posibilitatea existenÈ›ei unui creÈ™tinism cu numele, din care să lipsească Dumnezeu. Este o contrazicere în termeni, dar este posibilă. AÈ™a ceva era religia saducheilor mai educaÈ›i È™i mai liberali È™i biserica fariseilor mai conservatori È™i mai intoleranÈ›i.
Dumnezeu – fundamentalist?
Aceasta este una din rarele aluzii la rolul lui Dumnezeu în structurarea religiei. Din nefericire, încercarea de a-L categorisi pe Dumnezeu nu are È™anse de soluÈ›ionare È™i poate fi considerată arogantă în fond.
S-a pus în discuÈ›ie dacă Dumnezeu este sau nu … fundamentalist. Mi se pare că ne apropiem de o graniÈ›ă inaccesibilă fiinÈ›elor create. Am afirmat credinÈ›a noastră în calitatea Lui de Creator. Cine are capacitatea să-L circumscrie pe Dumnezeul creator în categoriile gândirii creaturilor Lui? Ne punem etichete unii altora, mai mult sau mai puÈ›in justificate. Dar, vă rog, lăsaÈ›i-L pe Dumnezeu afară din aceste exerciÈ›ii È™colăreÈ™ti. “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1,18). Să respectăm unicitatea Lui.
Titus Cazan
Cu permisune
Sursa: www.tituscazan.com
