Biserica AdventiÈ™tilor de Ziua a Șaptea nu È™i-a formulat niciodată un crez. A vrut să se È™tie că este deschisă cercetării mai departe a Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că ea nu are niÈ™te puncte de credinÈ›ă stabilite. Numele ei denominaÈ›ional trimite la două dintre aceste credinÈ›e specifice. ÎnsăÈ™i existenÈ›a ei ca entitate diferită în lumea religioasă trebuie să aibă o justificare. Dacă sunt înlăturate aceste caracteristici, mesajul acestei biserici dispare È™i chemarea adresată poporului din Babilon devine un nonsens.
Ori, se pare că aceste doctrine specifice, caracteristice, sunt din ce în ce mai mult sub atac. Anul profetic 1844, săptămâna creaÈ›iunii cu Sabatul, coroana ei, autoritatea finală a Bibliei în materie de doctrină, Legea veÈ™nică a lui Dumnezeu, lucrarea Domnului Hristos ca Mare Preot în LocaÈ™ul sfânt din cer – sunt unele din acestea. Ca măsură strategică preventivă, scrierile cu rol de susÈ›inere ale lui Ellen G. White sunt discreditate.
CâÈ›iva È™i-au exprimat satisfacÈ›ia că, în sfârÈ™it, suntem martori ai progresului de care aveam atâta nevoie. AlÈ›ii, mai rezervaÈ›i până în prezent, apar că suferă să asiste la acest spectacol. DeÈ™i tema poate fi tratată pe mai multe căi, prezentul articol propune una simplă È™i accesibilă oricui este de bună credinÈ›ă. Nu este nevoie de studii universitare pentru a-È™i da cineva seama despre ce este vorba. Greutatea răspunsului va cădea de partea celor mai implicaÈ›i în aceste acÈ›iuni. AceÈ™tia nu vor avea altă ieÈ™ire decât să răspundă la întrebare.
“EÈ™ti dintre ai noÈ™tri sau dintre duÈ™mani?”
“Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii È™i s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă, în mână. Iosua s-a dus spre el È™i i-a zis: “EÈ™ti dintre ai noÈ™tri, sau dintre vrăjmaÈ™ii noÈ™tri?” (Iosua 5,13).
Textul acesta din Biblie trebuie luat mai întâi în sens literal. El descrie un incident semnificativ din istoria cuceriri Canaanului. Iosua era conducătorul vizibil al israeliÈ›ilor, după moartea lui Moise. Adevăratul conducător era Altul mai mare È™i căruia Iosua I s-a închinat.
Dar textul acesta, din care am extras întrebarea din subtitlu, oferă o sugestie relevantă È™i pentru unele situaÈ›ii cu care este confruntată Biserica lui Dumnezeu de astăzi. În publicaÈ›ii – una din ele anuală, la televiziune, pe internet, chiar È™i la unele amvoane, sunt publicate învăÈ›ături diferite de cele obiÈ™nuite în “Biserica rămăÈ™iÈ›ei”. Voi cita pe unele din ele.
“Ai noÈ™tri”.
DiscuÈ›ia se anunÈ›ă interesantă. ApartenenÈ›a la un grup este determinată de factorul unificator. Acest factor poate fi rudenia, ocupaÈ›ia, limba maternă, afiliaÈ›ia politică È™i altele. În discuÈ›ie vom lua credinÈ›a religioasă.
În Faptele apostolilor găsim acest limbaj aplicat la comunitatea de credinÈ›ă. După interogare, Petru È™i Ioan s-au dus la “ai lor” (4,23) È™i “niciunul din ceilalÈ›i nu îndrăznea să se lipească de ei” (5,13). Alte exemple pot fi citate.
Gestul lui Iosua, care s-a dus singur spre străinul înarmat, pregătit de luptă ,denotă curaj. Întrebarea pe care o pune acestuia exprimă o confuzie, care se cerea clarificată pe loc. Cine era necunoscutul, care era în picioare È™i trăsese sabia? PrezenÈ›a È™i poziÈ›ia lui, gata de luptă, însemna suport sau era o ameninÈ›are?
“EÈ™ti dintre ai noÈ™tri?”
Încerc să fiu cât se poate de clar. Doresc È™i eu progresul, însă nu mă vreau îmbătat cu vorbe mari. Trebuie să mă asigur că merg pe direcÈ›ia cea bună. Pornesc fără prejudecăÈ›i. Nu te acuz de nimic. Plec de la premiza că eÈ™ti un îndoielnic sincer. Ai dreptul la părere È™i dreptul la cuvânt. Astăzi ai È™i libertatea de a publica ce doreÈ™ti. Ceea ce nu e o garanÈ›ie că ai dreptate, sau că faci bine.
De asemenea susÈ›in È™i ideea că înÈ›elegerea adevărului este progresivă. Aceasta se vede în viaÈ›a profeÈ›ilor lui Dumnezeu. Mai recunosc cu umilinÈ›ă că noi, părinÈ›ii noÈ™tri È™i conducătorii noÈ™tri am greÈ™it de multe ori. Mai avem de învăÈ›at. În fine, au apărut È™i încă mai apar între noi semne de fanatism, exagerări. Acestea au făcut rău totdeauna cauzei pe care au declarat că o susÈ›in.
Toate fiind zise, rămâne întrebarea: “EÈ™ti dintre ai noÈ™tri, sau dintre duÈ™mani?” La această întrebare trebuie È™i poÈ›i să răspunzi. Dacă n-o faci, îÈ›i compromiÈ›i iremediabil mesajul.
IubeÈ™ti această Biserică? Te amărăsc slăbiciunile È™i defectele ei? Te bucură progresul ei? Vezi în această Biserică locul în care Păstorul cel bun ÎÈ™i adună oile din alte staule? Sau vezi în ea o adunare de semianalfabeÈ›i, vrednică de dispreÈ›?
Dă-mi voie să te ajut să răspunzi. Ar fi păcat ă te înÈ™eli singur. Ai fi fericit să trăieÈ™ti o viaÈ›ă neprihănită? Limbajul în care îÈ›i expui convingerile este unul ales? Te deranjează batjocurile È™i insultele aruncate aproape exclusiv de la stânga la dreapta? Către “aceÈ™ti foarte neînsemnaÈ›i fraÈ›i ai Mei”? A fost femeia aceea o bătrână nebună? Este biserica un ghetto, din care nu se poate pleca?
AÈ™tept răspuns.
Aici sunt, pe audiÈ›ie. Dă-mi voie mai întâi să văd dacă eÈ™ti dintre ai noÈ™tri, sau dintre vrăjmaÈ™ii noÈ™tri. Dintre cei ce iubesc sau dintre cei care urăsc Legea Domnului. Dintre cei a căror inimă tremură la Cuvântul Domnului, sau dintre cei nepăsători. Dintre cei care doresc să vadă pe Domnul, sau dintre cei care mai au timp.
AÈ™tept răspuns. Fiindcă vreau să scot la lumină eticheta acestor noutăÈ›i vechi. Am nevoie de numele producătorului, nu de un pseudonim. Atunci È™tiu ce produs mi se oferă în ambalaj sclipitor. Apoi , putem sta de vorbă despre o mulÈ›ime de subiecte, filozofice sau È™tiinÈ›ifice. Avem o veÈ™nicie la dispoziÈ›ie.
tituscazan@verizon.net
Cu permisiune
Sursa : www.tituscazan.com
