A fost un moment în care evreii ieÈ™iÈ›i din Egipt au încheiat călătoria lor prin deÈ™ert È™i erau gata să intre în È›ara în care curgea lapte È™i miere.
Editorialele trecute ne-au purtat, în ultimele zece săptămâni, prin teritoriul uscat al necredinÈ›ei în autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu părere de rău, nu îi mai aÈ™teptăm pe cei care nu sunt hotărâÈ›i să intre pe teritoriul promis de Cel “care a făcut cerul È™i pământul”. “În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare È™i a strigat: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine È™i să bea . Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7,37.38). Dacă îi este sete. Cine crede.
O problemă de credinÈ›ă.
Două observaÈ›ii elementare trimit obligatoriu la Dumnezeu: Realitatea extraordinară a naturii È™i prezenÈ›a răului. Fie că ne referim la desfăÈ™urarea fantastică a spaÈ›iului cosmic, fie că discutăm despre universul de sub microscop, alcătuirea lor sofisticată, precizia funcÈ›ionării lor È™i legile inteligente care le guvernează trec în umbră descoperirile cu care ne mândrim. Am reuÈ™it să înÈ›elegem o fărâmă din … infinit. Răul, care ne tulbură viaÈ›a È™i îi pune capăt când murim, nu suflă un cuvânt despre originea lui. Singurul pe care Îl putem întreba este Creatorul.
Dumnezeu avea două opÈ›iuni în faÈ›a răzvrătirii oamenilor: Să-i distrugă sau să stabilească o linie de comunicare cu ei. Din motive care Îi fac onoare, a ales a doua posibilitate. “După ce a vorbit părinÈ›ilor noÈ™tri, în multe rânduri È™i în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârÈ™irul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul …” (Evrei 1,1.2). AÈ™a am ajuns să avem
Biblia, o operă unică.
Ea este neclasificabilă. Ca scriere, Biblia nu poate fi clasificată nicăieri alături de lucrările acestei lumi. Ea nu este nici istorie, nici filozofie, nici psihologie, nici cod de legi, nici poezie. Are din toate câte ceva, dar nu este niciuna dintre ele. Biblia este unică È™i între scrierile religioase. Coranul, Veda, etc. sunt imitaÈ›ii jalnice ale revelaÈ›iei.
Limbajul Bibliei derutează pe cititorul superficial. Pare simplu, pe alocuri popular. În realitate mesajul este foarte profund È™i dă de lucru filozofilor. Simplitatea Bibliei este simplitatea geniului, nu simplitatea ignoranÈ›ei. Aceasta apare mai evident în vorbirile Domnului Hristos. Nu vine niciodată o zi în care cercetătorul Bibliei să se declare satisfăcut È™i să o pună deoparte ca pe un abecedar de care nu mai are nevoie.
Bibia este termenul de referinÈ›ă pentru adevărata teologie. În dezbaterea privind autoritatea în religie È™i morală am evitat termenul de teologie. Conceptul este discreditat în lumea contemporană. Nu discutăm aici motivele acestei situaÈ›ii, care pot fi parÈ›ial întemeiate. Destul că titlul de scriere teologică nu mai este atrăgător pentru cititorul contemporan.
TotuÈ™i, teologia înseamnă studiul È™i È™tiinÈ›a despre Dumnezeu, om È™i lume. Biblia este baza teologiei. Cu toate acestea, termenul va fi folosit puÈ›in È™i de acum înainte. Biblia este totdeauna relevantă. DeÈ™i prezintă figuri È™i scene din trecut, mesajul ei nu se demodează. IntervenÈ›iile cosmetice ale necredincioÈ™ilor îi anulează identitatea È™i o transformă intr-o uneltă a scepticismului.
Biblia se autentifică singură. O scriere de valoare universală nu îÈ™i datorează preÈ›uirea evaluării autorului ei. Alte evidenÈ›e – circulaÈ›ia volumului, recenzii de specialitate, supravieÈ›uirea în timp È™i mai ales influenÈ›a ei sunt luate în considerare. Biblia a trecut cu un succes fără egal toate aceste teste. Mai pe sus de orice altceva, afirmaÈ›ia scriitorilor ei că au scris sub inspiraÈ›ia Duhului Sfânt se justifică totdeauna. Biblia se comportă ca un organism viu. Milioane de vieÈ›i au fost È™i sunt recuperate È™i schimbate de această carte. În spatele acestui ecran modest stă în picioare Domnul Hristos cel înviat. Cheia acestei autentificări a Sfintei Scripturi este credinÈ›a simplă în Dumnezeu. Ea este la îndemâna oricui.
Spre deosebire de alte scrieri, Biblia acordă spaÈ›iu necredinÈ›ei în propriile ei afirmaÈ›ii. Cine vrea să construiască în acest spaÈ›iu este liber să încerce. Nimeni nu se va putea vreodată plânge că a fost constrâns să creadă. Dar cine vrea să creadă pe Dumnezeu, găseÈ™te în Sfânta Scriptură mai multe motive de încredere decât îi trebuie.
În fine, supravieÈ›uirea Bibliei, prin zeci de secole de război împotriva ei, dus de mai marii acestei lumi, spune ceva despre Cel care i-a încredinÈ›at o misiune în lume. Atacurile înverÈ™unate ale necredinÈ›ei îmbrăcată în È›inută universitară au aceeaÈ™i soartă ca È™i atacurile păgânismului. De ce atâta efort È™i atâta cheltuilă în lupta împotriva Bibliei? De ce nu este simplu ignorată? Aceasta este mărturia nedorită a adversarilor despre valoarea È™i despre rolul fără egal al Bibliei.
Biblia rămâne cea mai iubită È™i cea mai urâtă carte din lume, până în “ziua cea mare” a triumfului final. Ne-am uitat puÈ›in peste “Iordan” spre È›ara promisă. Urmează să discutăm despre autoritatea Biblei în materie de credinÈ›ă È™i de practică religioasă.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
