Titlul este parte din rugăciunea Domnului Hristos pentru ucenicii Lui, în camera de sus, înainte de arestarea Lui. Fraza completă sună astfel: ”Mă rog ca toÈ›i să fie una, ca ei să fie una în noi, cum Tu, Tată, eÈ™ti în Mine È™i Eu în Tine , ca ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (Ioan 17,21).
Ea reflectă grija ÎnvăÈ›ătorului pentru posibila afirmare exagerată a personalităÈ›ii urmaÈ™ilor Lui în relaÈ›iile È™i în misiunea lor. Ei puteau să aibă păreri diferite în lucruri neesenÈ›iale È™i să nu meargă niciodată până la dezbinare. ÎnvăÈ›ătura È™i modul lor de viaÈ›ă trebuiau să fie totdeauna comparabile cu ale Lui. Afirmarea de sine nu trebuia niciodată să motiveze deciziile lor. InfluenÈ›a fiecăruia dintre ei trebuia să fie ca o cărămidă zidită pe aceeaÈ™i temelie a Casei lui Dumnezeu.
Cu plăcere constatăm că ucenicii au luat în serios această poruncă a Domnului lor. După plecarea Domnului lor, n-a apărut nicio dezbinare între ei. S-au împrăÈ™tiat, dar au trăit, au lucrat È™i au murit pentru acelaÈ™i scop sfânt. Au predicat aceeaÈ™i Evanghelie a lui Isus Hristos.
Nu acelaÈ™i lucru se poate spune despre urmaÈ™ii lor, începând chiar din timpul vieÈ›ii lor. Erezii, partide È™i războaie religioase au pătat grav istoria Bisericii creÈ™tine. Ca rezultat, au apărut numeroase confesiuni, toate chemându-se creÈ™tine. Confuzia aceasta este în creÈ™tere.
La nivel personal, aceasta a dus la nesiguranÈ›ă È™i la nefericire. Subiectul merită să fie explorat cu atenÈ›ie, mai ales în contextul evenimentelor finale. Trebuie să È™tim unde ne aflăm fiecare È™i cum stăm în relaÈ›iile noastre unii cu alÈ›ii.
DorinÈ›a Domnului ca urmaÈ™ii Lui să fie uniÈ›i, nu dezbinaÈ›i, este citată de la toate amvoanele. Uneori întrebări rămân nerăspunse la subiect. Pentru ilustrare, voi cita un caz particular. În lucrarea de predicare a Evangheliei în care am activat, sub regimul comunist, nu o dată am asistat la scena următoare: Un preÈ™edinte, proaspăt instalat, cita textul de mai sus È™i paragrafe din Mărturii È™i ne învăÈ›a să fim uniÈ›i. ÎnÈ›elegeam că omul se simÈ›ea nedorit È™i neaprobat. De fapt, ne cerea să ne unim sub conducerea domniei sale. Știam că nu Biserica îl alesese È™i mă întrebam cum se aplică dorinÈ›a Mântuitorului în astfel de situaÈ›ii. Să ne referim la situaÈ›ii descrise în Biblie.
A înÈ›eles Domnul Hristos că ucenicii Lui trebuiau să fie una cu Iuda – să se asocieze la criticarea Mariei pentru cheltuiala ei mare pe parfum, în loc să dea banii pentru săraci? Trebuiau noii convertiÈ›i la Ziua Cincizecimii să fie alălături de Anania È™i Safira în prefăcătoria lor? Sau cu Simon, din Samaria (Fapte 8,6-24)? Sau cu cei ce învăÈ›au lucruri stricăcioase (Fapte 20,30)?
Care este înÈ›elegerea corectă a cuvintelor Domnului că rugăciunea nu este ascultată câtă vreme mai are cineva ceva contra noastră (Matei 5,23)?
Să începem cu ultima întrebare. O lectură atentă a contextului ajută totdeauna. În Matei 5,23 cel care trebuie să-È™i lase darul la altar È™i să se ducă la fratele care are ceva împotriva lui, este cel care îi este dator È™i care riscă să ajungă la închisoarea, dacă este dat în judecată. Porunca Domnului nu este dată muncitorului neplătit, sau celui înÈ™elat să-l caute pe pretinsul frate care l-a înÈ™elat È™i să se împace cu el, ca să-i fie ascultată rugăciunea…
"Un singur trup"
Sintagma aceasta apare de mai multe ori în Noul Testament. În Efeseni 4, 4-6 citim că : “Este un singur trup, un singur Duh, după cum È™i voi aÈ›i fost chemaÈ›i la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinÈ›ă, un singur botez. " Versetul 12 spune că "El a dat pe unii prooroci, pe alÈ›ii evangheliÈ™ti, pe alÈ›ii învăÈ›ători, pentru desăvârÈ™irea sfinÈ›ilor, …, pentru zidirea trupului lui Hristos”. ComparaÈ›ia este dezvoltată mai departe: Biserica este trupul, al cărui Cap este Domnul Hristos. În Efeseni 2,16 aceeaÈ™i comparaÈ›ie este folosită pentru a arăta că Dumnezeu a adunat laolaltă pe iudei È™i pe neamuri într-un singur trup. Corintenilor Pavel le scrie că darurile diferite împărÈ›ite de Duhul lui Dumnezeu membrilor Bisericii creÈ™tine cer ca aceÈ™tia să conlucreze armonios ca membrele unui trup. Expresia apare în versetele 12 È™i 20 .Toate aceste pasaje biblice conduc inevitabil la concluzia că Dumnezeu are pe pământ, la un moment dat, o singură Biserică, un corp de credincioÈ™i, care să-L reprezinte în faÈ›a lumii.
Grija de a afla care este această biserică rămâne în seama căutărorului È™i mărturiseÈ™te despre seriozitatea intenÈ›iei acestuia Pentru noi, acum, este important să reÈ›inem că Dumnezeu are o Biserică, pe care o recunoaÈ™te ca a Lui, nu două, sau mai multe. Niciodată nu a fost altfel, indiferent de mărimea, sau de starea spirituală a acestei biserici. Când Mântuitorul S-a rugat ca toÈ›i să fie una, nu a putut să aibă în vedere decât o biserică, un corp de credincioÈ™i, care să împărtăÈ™ească aceeaÈ™i învăÈ›ătură È™i aceeaÈ™i nădejde.
Biblia numeÈ™te Biserica adevărată mireasa Mielului (Apocalipsa 19,6-9). Poate cineva să susÈ›ină idea că Mirele ceresc, pentru a cărui nuntă se pregătesc cerul È™i pământul, are mai mult decât o mireasă? DiscuÈ›ia ar aluneca spre profanare sau absurd.
Acceptăm cu plăcere asigurarea că Domnul recunoaÈ™te pe copiii Lui răspândiÈ›i prin multele biserici È™i confesiuni. Pe aceÈ™tia Păstorul cel bun îi caută ca să-i aducă în staul (Ioan 10,16). El îi cheamă cu milă afară din Babilon (Apocalipsa 18,4). Dacă veÈ›i întâlni vreun aÈ™a-numit evanghelist, care încurajează pe oameni să rămână în Babilon, să È™tiÈ›i că nu Domnul l-a trimis. Să nu vă temeÈ›i de el.
În acelaÈ™i timp, cu umilinÈ›ă trebuie să recunoaÈ™tem că apartenenÈ›a nominală la Biserica lui Dumnezeu, care are poruncile lui Dumnezeu È™i credinÈ›a lui Isus (Apocalipsa 14,12) nu înseamnă automat viaÈ›ă veÈ™nică. Subiectul cere o cercetare mai departe.
Unirea de care a vorbit Domnul este făcută clară în cuvintele Lui: :"Ca toÈ›i să fie una … cum Tu, Tată eÈ™ti în Mine È™i Eu în Tine; ca È™i ei să fie una în noi…” (Ioan 17,21).
Oamenii se pot uni È™i în scopuri rele. Să ne gândim la bande de răufăcători, la revoluÈ›ii prefabricate, etc. Primirea sinceră a credinÈ›ei Domnului Hristos È™i ascultarea bucuroasă de aceleaÈ™i porunci ale lui Dumnezeu produc unitatea. Domnul Hristos este clar în privinÈ›a aceasta: “Cine face voia Tatălui Meu, care este în cer, acela îmi este frate, soră È™i mamă” (Matei 12,50).
Dar ceilalÈ›i ? Îi iubim, dar nu-i aprobăm È™i nu ne putem uni cu ei. Domnul ÎnsuÈ™i i-a iubit încât Și-a dat viaÈ›a È™i pentru ei, dar nu S-a unit cu ei. Grâul È™i neghina nu vor face niciodată făină de pâine pentru masa Mielului.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
