Experimentul Asch realizat în 1951 de către Solomon Asch, s-a dovedit a fi unul faimos datorită faptului că a testat cât de mult contează influența personală sau de grup asupra judecății și invidualității unui subiect care este supus unui test. Opt subiecți au fost așezați în jurul unei mese, în așa fel încât să nu genereze suspiciuni. Doar unul dintre participanți urma să ofere răspunsuri corecte la întrebările adresate, restul fiind complici atent supervizați pentru a da răspunsul selectat mai dinaninte.
Testul era destul de simplu în construcția lui. Fiecare participant, pe rând, era chestionat cu câteva întrebări, ca de exemplu, care linie din figura din partea dreaptă era mai lungă sau care linie din partea din dreapta era egală cu cea din tabelul din partea stângă. Participanții (cei șapte) ofereau o varietate de răspunsuri, la început corecte ca să evite suspiciunea aceluia care nu știa de aranjament, ca mai apoi să ofere în masă răspunsuri incorecte. Așa urma să fie demonstrată ce influență poate avea psihologia de masă asupra acelui subiect care nu știa de aranjament și cum avea să își schimbe în final răspunsul, deși i se părea ilogic.
Atunci când toți ofereau răspunsuri corecte consecvente, s-a observat că nu se greșea decât într-un mod cu totul excepțional. Când lucurile decurgeau ca în culise, și cele șapte persoane ofereau un răspuns greșit, atunci aproape două treimi dintre cei neinformați mai dinainte răspundeau eronat. Parcă nu mai măsurau bine lungimea bețelor din cele două tabele. Fără niciun dubiu că presiunea exercitată de un grup asupra unei persoane crează conformitate.
S-a mai demonstrat că dacă este ușor să reziști unei persoane care gândește diferit, greșind, este cu mult mai greu să rămâi neschimbat în păreri când întreg grupul gândește altfel.
Martin Luther (reformatorul protestant) a trecut cu siguranță testul. Ceea ce astăzi este păcat, mâine va fi considerat virtute de către societate. „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele vor rămâne în veac”, spunea Domnul Isus. Și vorba lui Eminescu: ,,Ce e val ca valul trece/ De te-ndeamnă, de te cheamă/ Tu rămâi la toate rece’’.
Daniel Nițulescu
