Voltaire a fost unul dintre cei mai intransigenți critici ai lui Dumnezeu și ai Bibliei. Luând o Biblie în mână a spus că în cel mult 100 de ani creștinsimul va dispărea complet, devenind istorie. La numai 50 de ani după moartea sa, Societatea Biblică Geneva a folosit casa și presa lui tipografică pentru a tipări și distribui vrafuri de Biblii în toată lumea.
Voltaire este istorie! Creștinsimul continuă să dăinuiască. Marele ateu a avut și momente de luciditate, frânturi inspirate probabil dintr-un suflet anemic și neîmplinit: “Dacă e o greutate să crezi în Dumnezeu, e o absurditate să nu crezi … Dacă n-ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat, fiindcă eu nu aș vrea să am de-a face cu un domnitor ateu, care ar găsi că e în interesul lui să fiu ucis; iar dacă aș fi suveran, nu aș vrea să am de lucru cu niște curteni atei, care ar găsi că este în folosul lor să fiu otrăvit”.
Despre creștini afirmă că dacă “vor ca noi să credem într-un Mântuitor, atunci ar trebui ca ei să arate ceva mai mântuiți”. Ai dreptate, Voltaire! Smerenia este una din dimensiunile esențiale ale unei vieți evlavioase. Și nu acea spășenie născută din năzuințe false care îmbracă diferite forme: autovictimizarea, extremismul monahal, mândria umilinței, și dacă vreți, chiar și o anumită formă de trac, timiditate și maniere impusă pentru a crea senzația de umilință. Ellen White oferă o definiție magistrală a umilinței, care trebuie să devină un stil de viață pentru noi: ,,Lepădarea de sine înseamnă a conduce spiritul când pasiunile caută să stăpânească; a rezista ispitei de a critica și de a spune cuvinte defăimătoare; a avea răbdare cu copilul greu de cap și a cărui putere este slabă; a sta la postul datoriei când alții pot să cedeze; a lua responsabilități oriunde și oricând poți, nu pentru scopul de a fi aplaudat, nu pentru diplomație, ci de dragul Stăpânului; când ai putea să te lauzi, să păstrezi tăcere și să lași ca buzele altora să te laude. Lepădarea de sine este pentru a face bine altora, unde înclinația te-ar face să te slujești pe tine însuți. Cu toate că semenii tăi nu îți apreciază întotdeauna eforturile, totuși trebuie să lucrezi mai departe” (Mărturii 4, 521).
Sufletul celui smerit este ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură o clipă fața apelor, apoi se scufundă în adâncuri – Siluan Span
Daniel Nitulescu
