Orice scriere este compusă din cuvinte ce se succed conform unor reguli gramaticale alcătuind propoziții, fraze, paragrafe și capitole. Așa stau lucrurile și în cartea de față, dar scopul meu în acest moment este de a începe să dezlegăm misterul lucrurilor scrise în "Caietul problemelor".
Pentru a demara această nobilă acțiune, am apelat din nou la prietenul meu, sfătuitor în realizarea unui studiu biblic aplicat. Prin urmare, l-am întrebat direct într-una din zile:
– Spune-mi, te rog, cum ai vedea tu această chestiune a înțelegerii lucrurilor scrise în "Caietul problemelor"? Am impresia că mă aflu în fața enunțului unei teoreme, bine exprimată, dar imposibil sau în orice caz greu de rezolvat.
Adresându-i aceste cuvinte, el s-a întors surâzător și mi-a zis:
– De fapt abia acum începe cu adevărat urcușul călătoriei noastre. Faptul că descriem o situație ce ne deranjează nu înseamnă că am și găsit rezolvarea ei. Pe de altă parte, înainte de a rezolva o problemă, este obligatoriu să îi dezlegi misterul, taina ce nu se arată de la început privirii noastre. Dar pentru aceasta trebuie să te uiți la problemă din unghiul care trebuie.
A fost rândul meu să zâmbesc înainte de a spune:
– Îmi amintesc de un alt profesor de matematică, ce ne spunea la o lecție de geometrie în spațiu că este esențial să privești dintr-o perspectivă avantajoasă figura geometrică ce redă problema pe care încerci să o rezolvi.
– Așa este, îmi răspunse el, dar m-aș gândi și la modul în care erau pictate tablourile în timpul Renașterii. Astfel, tabloul putea fi bine înțeles doar dintr-un anumit unghi, oferind o anumită perspectivă și numai privind la niște detalii semnificative ce îi dezlegau, sau în orice caz reliefau, misterul compoziției. A picta, însemna de fapt, a codifica, a exprima prin simboluri și semne ceva care trecea dincolo de subiectul imediat al tabloului în cauză.
– Te gândești cumva la tabloul Giocondei, în care Leonardo da Vinci a introdus acel detaliu al surâsului, ce avea să suscite atâtea întrebări și speculații de-a lungul timpului? l-am întrebat pe prietenul meu.
– Nu uita, îmi răspunse la rândul său, că Leonardo da Vinci a fost deopotrivă matematician, fizician, filozof și artist. El a înglobat în pictura sa câte ceva din toate domeniile în care excela cu prisosință. Acum, întorcându-mă la "Caietul problemelor", descrierile realizate trebuie să fie într-un fel înțelese și de aceea trebuie să identificăm detaliile semnificative ce dau înțeles ansamblului celor relatate.
– Dar care ar putea fi aceste detalii semnificative la un fragment de text? am întrebat în continuare.
– Pentru a-ți răspunde, îți voi pune la rândul meu o întrebare. Din ce este compus un tablou, mă refer la o pictură redată de către un artist?
– Cu siguranță, că o pictură reprezintă o compoziție realizată din imagini așezate pe o pânză, am spus imediat.
– Bine ai răspuns! Dar detaliile semnificative din ce sunt alcătuite? continuă el în aceeași linie.
– Bineînțeles că tot din imagini, sau mai bine zis din fragmente de imagini, ce redau elementele cheie ale compoziției în cauză, am răspuns mai departe.
– Iarăși ai dat un răspuns bun. Dar un text din ce este compus? reluă el.
– Normal, ceea ce sunt imaginile pentru un tablou vor fi cuvintele pentru un text, am răspuns fiind oarecum nedumerit unde dorea prietenul meu să ajungă.
– Așadar, continuă el, ce vor fi detaliile semnificative pentru un text? Care va fi corespondentul lor? mă întrebă din nou fixându-mă cu privirea sa.
– Cred că am înțeles la ce te referi! am exclamat. Detaliile semnificative dintr-un tablou corespund unor cuvinte sau expresii cheie ce vor determina înțelesul de ansamblu al textului în cauză, am continuat fiind încrezător că acesta trebuia să fie răspunsul corect.
Răsuflând ușurat, prietenul meu adăugă:
– Evrika! Ai înțeles în cele din urmă și îmi pare bine că am ajuns să mergem pe calea cea bună, adăugă el. Mintea umană este un fel de Leonardo da Vinci, care comunică cu exteriorul prin intermediul cuvintelor și imaginilor de tot felul, un fel de tablouri sau compoziții ce se cer înțelese. A identifica acele cuvinte cheie dintr-o descriere în genul celor din "Caietul problemelor", continuă el, înseamnă de fapt să vezi detaliile semnificative ce te vor conduce la dezlegarea misterului sau înțelesului celor scrise. Cuvintele cheie sunt asemenea ieroglifelor ce te ajută să dezlegi indicațiile ce te vor conduce la intrarea în "piramidele" redate în "Caietul problemelor".
Reflectând la cele spuse, am exclamat:
– Ce mi-ai spus mă determină să mă gândesc acum la misterul piramidelor din Valea Regilor, din Egipt. Mulți oameni au dorit să le afle misterul și mai ales modul în care se putea intra în ele având convingerea că lucruri deosebite sunt ascunse în interiorul lor, am adăugat gândindu-mă la cât efort s-a depus de-a lungul timpului pentru a descifra tainele piramidelor, dar deopotrivă și misterele sufletului uman.
– Mai mult chiar, adăugă prietenul meu, ai putea da un alt titlu "Caietului cu probleme", ceva în genul "Caietul piramidelor sufletului omenesc". Acest gen de "piramide" își au Sfinx-ul lor, ce stă de pază la intrare, cerându-ți cuvintele cheie pentru a te lăsa să treci mai departe, adăugă zâmbind la ideea acestei comparații.
De fapt, fiecare om poartă în sine un mister, o taină, ce nu poate fi înțeleasă niciodată pe deplin. Uneori ea se exprimă ca un dor lăuntric mistuitor, ce te determină să mergi înainte, să cauți, să nu fii mulțumit cu nimic material. Aș spune că dorința profundă a sufletului omenesc este de natură spirituală, ce trece dincolo de nevoile și trebuințele noastre fizice, trupești ca să spun astfel. În fiecare dintre noi se află un artist, un Leonardo da Vinci, care desenează tot felul de reprezentări dorind să ne comunice atât nouă cât și lumii valoarea unică ce se află în adâncul inimii fiecărui om.
În cazul de față nu este vorba nici de cultură, nici de cunoștințe. De la omul cel mai simplu, până la cel mai mare geniu, fiecare are în interior niște capacități creative de excepție, făcându-l să fie unic și de o valoare neprețuită. Niciodată nu voi înceta să mă minunez de complexitatea sufletului uman, indiferent de condiția în care acesta s-ar putea afla. De aceea, nu trebuie să ne prețuim mai puțin decât valoarea infinită ce se manifestă în noi, o comoară ce nu poate fi evaluată în bani sau în lucruri materiale, exprimând ca să spun așa chiar "gândul lui Dumnezeu", chiar divinitatea Sa, fiindcă să nu uităm că "omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu".
Aplicând cele discutate cu prietenul meu, am înțeles că în fiecare text ce cuprinde o anumită descriere va trebui să caut cuvintele cheie, sau termenii, ce sintetizează ceea ce este redat. Practic va trebui să văd cum se exprimă întregul ansamblu prin intermediul câtorva cuvinte prin care se obține înțelesul deplin. Având aceste lucruri în minte, am luat prima dintre descrieri și am citit-o de mai multe ori pentru a identifica cuvintele cheie.
Aceste cuvinte cheie nu sunt unice. Ele depind foarte mult de experiența personală și de modul în care percepem respectiva descriere într-o anumită circumstanță. În cele din urmă am evidențiat termenii ce mi s-au părut a fi cheie.
"În ultimul timp mă confrunt tot mai mult cu neputința de a mai putea accepta pe cei din jurul meu, fie că este vorba de ceilalți membrii ai familiei, fie de colegi. Am impresia că nimeni nu mă înțelege cu adevărat, că sunt doar minciuni ceea ce mi se spune, iar deseori mă surprind reacționând cu violență față de ceilalți, chiar dacă nu am nici o rațiune precisă în acest sens. Mi-aș dori să pot merge într-un loc în care să mă retrag, în singurătate poate, cel puțin pentru timp, undeva departe, un loc în care să-mi redescopăr sensul și valorile".
Astfel, am identificat următoarele expresii cheie: neputința de a mai putea accepta, nimeni nu mă înțelege, un loc în care să mă retrag, singurătate. Așadar, am identificat trei elemente exprimate prin diferite acțiuni de neacceptare, neînțelegere și retragere, ce conduc în final la starea de singurătate. Cu siguranță că mă aflam aproape de dezlegarea unui mister. Totuși, care dintre termenii selectați era totuși cel mai relevant?
M-am întâlnit din nou cu sfătuitorul meu în alcătuirea acestei cărți și el mi-a spus următoarele:
– Alegerea celui mai relevant dintre termeni, presupune să determini acea expresie sau acel concept către care converg toate celelalte cuvinte cheie selectate, ca dealtfel și întreaga descriere în ansamblul ei, îmi spuse accentuând în special ultimele cuvinte.
– Adică înseamnă să identifici conceptul cheie, sau termenul principal, ce se află în spatele sau mai bine zis, la originea enunțului în cauză? am întrebat în continuare.
– Foarte adevărat ce spui, fiindcă dezlegarea misterului "piramidei" din text constă în identificarea principiului ce a stat la baza întregii relatări. Într-un mod mai plastic, înseamnă să privești în spatele cortinei, pentru a vedea adevărata identitate a actorilor, adică a ideilor expuse.
Întorcându-mă la enunțul analizat, am înțeles că termenul cheie relevant era cel către care convergeau toate acțiunile descrise, pe care le selectasem, și era cel de singurătate. Explicând acum termenul în cauză, am înțeles că persoana în cauză suferea de sindromul izolării, mergând pe scara neacceptării, neînțelegerii și retragerii către această finalitate numită "singurătate", o izolare (auto-) impusă, un principiu ce își genera mecanismele pentru a se putea materializa, acționând asupra minții persoanei în cauză. De aceea, am intitulat prima relatare cu numele de "Retragerea în singurătate", pe care sperăm să o compensăm în viitor cu o altă relatare, pozitivă de data aceasta, ce va purta un nume în genul "Dincolo de singurătate", sau "Dobândind încredere în cei din jur".
Să trecem acum la următorul enunț amintit în primul capitol și să aplicăm metoda determinării cuvintelor cheie:
"În ultimele zile am constatat că o mulțime de gânduri negre mă asaltează din toate părțile. Îmi este pur și simplu teamă de a mai privi în jurul meu, dar mai ales în viitor. Nesiguranța mă împresoară la fiecare pas, iar veștile rele se succed cu repeziciune pierzându-le șirul, dar sigur năucindu-mă în trecerea lor. Nu mai am speranță, nici încredere; mă simt asemenea unui animal urmărit de un prădător nevăzut, dar totuși prezent la fiecare pas. Simt că pierd controlul vieții și mă îngrozesc la gândul zilei de mâine."
Termenii cheie identificați sunt următorii: teamă de a privi în jurul, (teamă de a mai privi) în viitor, veștile rele se succed cu repeziciune, năucindu-mă în trecerea lor, urmărit de un prădător nevăzut, pierd controlul vieții, îngrozesc la gândul zilei de mâine. O analiză de relevanță ne conturează o criză în ce privește controlul vieții, o pierdere a perspectivei, a speranței și a încrederii, a acestor determinanți ai viitorului. Gândurile negre ce apar sunt doar suprafața unei probleme profunde, ce greu poate fi sondată în adâncul simțămintelor ce se revarsă peste malul realității imediate. Așadar, termenul cheie relevant este cel de pierdere a controlului vieții și a perspectivei viitorului, și de aceea această relatare o vom numi cu titlul "În umbra lucrurilor ce vor veni". Vom încerca în final să ajungem la o redare "În lumina lucrurilor ce vor veni", dar până acolo avem un drum de parcurs.
Vom trece acum la ultimul enunț din capitolul anterior și vom evidenția cuvintele cheie, după care vom face o analiză de relevanță:
"Sunt un om care nu am propriu-zis probleme. Cu toate acestea în ultima vreme am fost tot mai preocupat să investesc cât mai profitabil banii pe care îi dețin. Acest lucru este normal, dată fiind criza financiară care se află în plină desfășurare în aceste zile. Totul îmi merge din plin; ceea ce îmi propun, de îndată se și realizează, și de aceea mă pot considera a fi un om de succes.
Totuși, de ceva vreme am observat că relațiile mele cu familia au suferit ceva schimbări. Bineînțeles, nu schimbări notabile, dar totuși semnificative; în orice caz suficient pentru a-mi atrage atenția. Nu am idee de ce, dar soția pare a fi tot mai retrasă; parcă i-ar fi teamă să mai vorbească cu mine. Copiii aproape că nu mă mai bagă în seamă; parcă m-ar evita. Ceva se întâmplă cu ei, dar nu îmi dau seama. Sau poate se întâmplă ceva cu mine?
Este drept că în ultimul timp vin tot mai târziu de la muncă. Dar ce să fac? Cheia succesului presupune efort și iar efort. Este iarăși adevărat că de mai mult timp week-end-urile le-am petrecut în nenumărate discuții și întruniri de afaceri. Dar nu am vrut să pierd niște ocazii, care cu siguranță nu se vor mai repeta. Cu toate acestea, îmi este tot mai clar că se întâmplă ceva în familia mea. Să fie oare o problemă la ei? Sau poate chiar la mine?"
Expresiile cheie identificate sunt următoarele: preocupat să investesc cât mai profitabil, relațiile mele cu familia au suferit ceva schimbări, succesul presupune efort și iar efort, am petrecut nenumărate discuții și întruniri de afaceri. Convergența acestor termeni subliniază ideea efortului de a investi cu scopul obținerii succesului material, dar cu efecte dăunătoare în planul relațiilor de familie. Însă nu efortul în sine este problema, cât supraefortul redat prin expresia "efort și iarăși efort". Astfel, avem o persoană ce nu știe să se odihnească, să se relaxeze și care tensionează relațiile cu ceilalți oameni, care sacrifică pe "altarul" afacerilor toate celelalte valori.
Expresia cheie relevantă este prin urmare aceea că "succesul presupune efort și iar efort", sau cu alte cuvinte "succes prin supraefort". Titlul acestei relatări ar putea fi formulat în genul "Sacrificând totul pentru succes", iar la final am speranța că vom ajunge la o relatare reformulată sub titlul "Investind înțelept pentru a obține succes".
Am ajuns la finalul acestui capitol și am învățat să căutăm cuvintele cheie ce dezleagă problema, sau cel puțin surprind esența unei descrieri. Ca aplicație personală, vă îndemn să preluați fragmente de descrieri din ceea se publică în presa scrisă sau pe Internet și să faceți o analiză de determinare a expresiilor cheie. În felul acesta vă veți da seama de conținutul real al informațiilor ce vă sunt furnizate zilnic prin intermediul acestor mijloace de comunicare în masă.
Acestea fiind zise, nu pot să spun decât că am ajuns să parcurgem și a doua etapă majoră în studierea aplicată a Bibliei. Astfel, am trecut de "prima jumătate" în rezolvarea unei probleme, dar va trebui să trecem și la "a doua jumătate", lucru pe care îl vom face în capitolele următoare.
Sugestii ce merită a fi reținute:
1. Luați-vă timp pentru a analiza ceea ce ați scris într-un caiet, sau într-un fișier de calculator, în legătură cu problemele cu care va confruntați, făcând o analiză de determinare a termenilor sau expresiilor cheie.
2. Realizați o analiză de relevanță și determinați termenul cel mai relevant în ce privește ansamblul a ceea ce ați surprins în relatarea ce ați alcătuit-o.
3. Dați un titlu fiecărei relatări din "Caietul cu probleme", care să surprindă esența celor scrise.
4. Preluați relatări sau descrieri din presa scrisă sau de pe Internet și realizați analiza de determinare a expresiilor cheie și ulterior cea de relevanță. Identificați principiile ce se manifestă în spatele oricărei relatări și determinați forța lor de a se manifesta în viața dumneavoastră și a celor ce citesc astfel de relatări.
5. Realizați un obicei din a completa sau scrie în acest "Caiet cu probleme" și mai ales urmați metodele ce vor fi expuse în capitolele următoare.
