Liliecii sunt excelente zburătoare datorită patagiului bine devoltat susținut de carpiene si de falangele degetelor de la membranele anterioare si care se întinde pana la coadă . Degetul I este liber si prevăzut cu o ghiară. Tot ca o adaptare la viața de zbor au oasele ușoare și subțiri, iar cutia craniană este compactă, cu suturi șterse, cușca toracică este rigidă iar sternul prezintă carena care susține mușchii pectorali.
Emisferele cerebrale sunt netede la speciile mici si prevăzute cu un șant longitudinal la speciile mari. Creierul mic (cerebelul) este foarte mare având rol in coordonarea mișcărilor din timpul zborului.
Liliecii se orientează foarte bine si evită obstacolele in timpul zborului de noapte.Au o hrană variată formată din insecte; unele sunt hematofage, frugivore, carnivore care vâneaza păsarele si lilieci mai mici, iar altele ihtiofage.
Sunt animale crepusculare si nocturne, cu vederea redusa. Pentru orientare se folosesc de ecoul provocat de ultrasunetele emise in timpul zborului, ocolind obstacolele si depistand hrana. Acest mod de orientare nu este caracteristic numai liliecilor insa acestia au fost considerati intotdeauna animale misterioase in jurul carora s-au tesut povesti de groaza. De aceea ele au fost primele animale ce au intrat in vizorul cercetatorilor. S-au efectuat numeroase expierente, care au pus in evidenta rolul urechii liliecilor in orientarea spatiala pe intunrtic. Relativ recent (1941), cercetatorii au fost in masura sa explice proprietatile fizice ale sunetelor de lilieci, sunete cu frecventa mai mare de 20 000 Hz, pe care urechea umana nu le poate percepe. Inca o taina a naturii fusese dezlegata. Faptul ca ultrasunetele sunt produse prin vibratia coardelor vocale nu mai este astazi un secret. Asemanarea dintre laringele liliecilor si fluier este izbitoare. Procedeul este urmatorul: eliminarea cu mare viteza a aerului expirat de plamani produce un fluierat cu o frecventa de 30-150 Hz. Cele 5-200 vibratii sonore de inalta frecventa (impulsuri ultrasonore) care se produc in laringele animalului cu o durata de 2-5 miimi de secunda. Precizia ghidajului ultrasonic depinde de cat de scurt este semnalul emis. In conditii de zbor normal faringele liliacului emite numai 8-10 semnale pe secunda. Liliacul emite cu atat mai multe semnale acustice cu cat simte apropierea unui obstacol, numarul acesta poate sa ajunga pana la 250 pe secunda. Functionarea “radarului” liliecilor este simpla: in timpul zborului animalul tine botul deschis. Semnalele pe care le produce sunt emise intr-un con cu deschiderea mai mare de 90°. Acestea parcurg drumul pana la primul obstacol, se lovesc de el si se intorc la “emitator” (liliac). Animalul compara intre ele semnalele receptionate de urechile lui pe care le tine ridicate tot timpul zborului si astfel se orienteaza.
Dentitia completa formata din 20 sau 38 de dinti ascutiti corespunde formulelor dentare: I ½, C 1/1, Pm 3/3, M 3/3.
Chiropterele se reproduc o singura data pe an. Nasc 1-2 pui care se prind de mamelele situate in regiunea pectorala. Puii sunt lipsiti de par si au pleoapele lipite .
In timpul iernii, liliecii hiberneaza pana primavara cand ei devin activi. Hibernarea se face in grupuri mari adunate in pesteri, grote, crapaturile stancilor, in casele parasite etc. , unde se agata cu ghearele membranelor posterioare de suport sau chiar unii de altii, atarnand cu capul in jos. Foarte putine specii din zonele reci migreaza in regiunile mai calde.
