In societatea contemporană, fiecare părinte interesat de buna dezvoltare a copilului său își dorește să implementeze în caracterul acestuia cele mai bune trăsături, fiind conștient în același timp că prin tot ceea ce trăiește, oferă un model de comportament copilului său.
.
În această ocazie am ales să discutăm despre una dintre calitățile de părinte care ajută la creșterea și dezvoltarea copilului fără violență: calitatea de părinte cu atitudine pozitivă ca o alternativă la metodele de corecție a comportamentului copilului prin pedepse fizice.
.
Luăm în discuție acest fapt, deoarece în contextul evoluției din ultimele decenii au fost aduse schimbări importante și în atitudinile și comportamentele legate de pedepsirea copilului. Nu numai că pedeapsa fizică a fost interzisă prin lege, iar creșterea fără violență a copilului a devenit o problemă a drepturilor omului, dar s-a dovedit că, de cele mai multe ori, pedeapsa fizică are un efect contrar celui așteptat. Și vom argumenta de ce este de preferat atitudinea pozitivă a părintelui în schimbul pedepsei fizice, din punctul de vedere al efectelor produse pe termen lung în caracterul și personalitaea copilului.
.
Pe termen scurt, pedeapsa fizică pare să fie eficientă, prin inducerea supunerii. Pe termen lung, în loc să disciplineze copilul, poate duce la dezvoltarea comportamentelor opuse, precum agresivitatea, delincvența și manifestările antisociale. Copiii pot dezvolta, de asemenea, sentimente de teamă, furie și anxietate și pot învăța că forța, și nu argumentele logice, primează în rezolvarea conflictelor.
.
Dimpotrivă, internalizarea principiilor este maximă atunci când părinții utilizează strategii care se bazează cât mai puțin pe relația de putere, punând, în schimb, accentul pe explicarea așteptărilor și a comportamentelor dorite.
.
Uneori, părinții recurg la pedepse fizice din neputință, din teamă sau pentru că nu știu ce altceva să facă. Cel mai important factor în abordarea problemelor de disciplină îl reprezintă prevenirea, prin oferirea de modele și prin stabilirea unei relații în cadrul căreia copilul se simte iubit și în siguranță. Copilul tinde astfel să fie mai „ascultător”, chiar și atunci când trebuie să-și corecteze comportamentul. În felul acesta, putem spune că a educa este mult mai important decât a pedepsi, și poate că nici nu ar trebui să vorbim despre pedeapsă, ci doar de educație.
.
Cercetătorul suedez Staffan Janson a dezvoltat unele direcții pentru creșterea fără violență a copilului. El a identificat următoarele condiții în relația părinte-copil ca fiind importante pentru promovarea unui comportament pozitiv la copil:
• Menținerea unei atmosfere emoționale pozitive în interiorul căminului, prin joc, căldură părintească și afecțiune față de copil;
• Acordarea de atenție copilului pentru obținerea unui comportament pozitiv;
• Constanță în alcătuirea programului și a conținutului activităților și interacțiunilor cotidiene, pentru a reduce rezistența copilului, precum și pentru a face sarcinile „neplăcute” mai puțin stresante;
• Reacții similare la comportamente asemănătoare, într-un mod care nu dăunează armoniei relației părinte-copil;
• Flexibilitate, mai ales în relația cu copiii mai mari și cu adolescenții, ascultare și negociere, pentru a reduce episoadele în care copilul nu se comportă conform așteptărilor părinților.
Cum putem schimba comportamentul unui copil?
Alternative la pedeapsa fizică
Un exemplu din Belgia
Autoritatea administrativă în domeniul copilului și familiei din Flandra („Kind en Gezin”) sfătuiește părinții să folosească una dintre următoarele metode atunci când doresc să schimbe sau să corecteze comportamentul copilului lor:
Ignorați-l!
Puteți ignora copilul, părăsind camera sau prefăcându-vă că nu l-ați auzit. De exemplu, când copilul dumneavoastră refuză să-și pună jucăriile la loc, puteți să-i spuneți că nu o să aveți timp pentru el decât după ce jucăriile sunt înapoi la locul lor și puteți continua să vă vedeți de treabă. Într-o primă fază, comportamentul nedorit poate continua, dar dacă si dumneavoastră continuați să aplicați metoda, comportamentul respectiv se va diminua. Atunci când copilul începe să devină agasant, când sunteți la cumpărături, este recomandabil să îi ignorați comportamentul. Niciodată să nu ignorați comportamentul copilului dumneavoastră atunci când acest comportament este periculos.
Dezaprobați comportamentul copilului însă nu și persoana copilului
În loc să-l pedepsiți, puteți să vă manifestați dezaprobarea față de comportamentul copilului dumneavoastră, fie prin tonul vocii, fie prin atitudine. De exemplu: „Nu, nu poți da drumul la televizor”, „Oprește-te și asigură-te înainte să treci strada”, „Nu-mi place că nu te-ai șters pe picioare înainte să intri în casă”. Dezaprobați comportamentul, nu copilul. Spuneți „Nu cred că e bine că nu vrei să mă ajuți”, în loc de „Nu ești un copil bun”.
Lăsați copilul să suporte consecințele negative ale comportamentului său
Și acesta este un mod de a corecta comportamentul copilului. Prin această metodă, copilul învață care pot fi consecințele comportamentului său. Dacă, de exemplu, copilul dumneavoastră intră în casă cu pantofii murdari puteți să-i spuneți: „Te-am rugat să nu intri în sufragerie cu pantofii murdari. Pantofii se lasă la intrare. Acum, în loc să ne jucăm, va trebui să curățăm amândoi podeaua.”
Luați o pauză
Iată o altă metodă de a-l face pe copil să înțeleagă consecințele unui comportament negativ: încercați să îl calmați, punându-l să stea jos și să se gândească la ce a greșit. Puteți chiar să-l trimiteți în altă cameră, dacă vă temeți că vă puteți pierde controlul. Uneori acest lucru este necesar pentru a vă calma atât dumneavoastră, cât și copilul. Copilul poate reflecta o clipă la ceea ce a făcut. Ca părinte, puteți și dumneavoastră să vă calmați, pentru a evita să faceți lucruri necugetate, cum ar fi lovirea copilului.
Este important să vă păstrați calmul și să-i explicați copilului de ce trebuie să se gândească la ce a făcut. Nu are nici un rost să lăsați copilul în locul respectiv prea mult timp. Å¢ineți cont de vârsta copilului. Regula este: un minut pentru fiecare an din vârsta copilului. Un copil de trei ani poate fi izolat trei minute. Puteți, de asemenea, să-i spuneți copilului că se poate întoarce după ce s-a calmat. Nu trimiteți copilul într-un loc neprietenos. Copilul nu trebuie să se sperie sau să devină confuz. Nu este recomandabil să trimiteți copilul în astfel de situații în dormitorul lui, pentru că acesta poate să asocieze dormitorul cu pedeapsa, iar dormitorul trebuie să fie un loc atractiv și sigur pentru somn.
Luați-i un lucru care îi place sau dați-i o sarcină care nu-i face plăcere
Puteți să vă determinați copilul să-și schimbe comportamentul punându-l să facă ceva ce nu-i place, de exemplu să spele vasele sau să pună masa. Acest mod de corectare se potrivește mai degrabă copiilor mai mari, dar nu este recomandat pentru copiii de vârstă mai fragedă. Puteți, de asemenea, să-i interziceți copilului să facă ceva ce îi place, de exemplu să se uite la televizor sau să meargă afară. Este important să vă faceți înțeles și să fiți siguri că ați menționat comportamentul pe care îl dezaprobați. Aveți grijă să existe proporționalitate între măsura de corecție și comportamentul incriminat. Fiți coerent și aplicați-vă deciziile în mod eficient. Asigurați-vă că și partenerul/partenera dumneavoastră este de acord.
DE REÅ¢INUT
1. Încercați să vă concentrați asupra răsplătirii copilului, și nu asupra pedepsirii lui. Pedepsiți-vă copilul cât mai rar posibil. Răsplătiți-l cât mai des posibil: reacționați în mod pozitiv, acordați-i atenție, etc. Este mai bine să răsplătiți mai des un comportament pozitiv și să găsiți metode alternative. Răsplătindu-vă copilul în mod frecvent, vă veți asigura o relație bună cu acesta. Copilul dumneavoastră va dobândi o mai mare încredere în sine și va începe să repete comportametnele pozitive.
2. Reacționați imediat la un comportament nedorit al copilului. NU spuneți, de exemplu, „… în seara asta nu o să te uiți la televizor, pentru că nu te-ai spălat pe dinți de dimineață”.
3. Uneori veți tinde să vă pierdeți cumpătul. Nu scuturați copilul, căci poate fi periculos. Este mai bine să-l trimiteți în altă cameră pentru o vreme, ca să vă puteți calma. Această masură ar trebui să nu dureze prea mult.
4. În privința copiilor, ca părinte, nu doriți numai să nu acționeze într-un fel anume, dar adeseori doriți să obțineți un anumit comportament. De aceea, este important să discutați situația cu copilul dumneavoastră și să-i spuneți ce ar fi putut să facă. De exemplu, sunteți supărat că s-a jucat cu mingea în casă. Puteți să-i explicați de ce v-ați supărat și, împreună, puteți căuta un loc în grădină unde să se joace cu mingea.
5. După ce îi aplicați copilului o măsură de corecție, este important să vă găsiți timp să vă împăcați cu el. V-ați supărat pentru că a făcut ceva rău, dar, după aceea, trebuie să fie clar că acest lucru va fi uitat. De asemenea, nu trebuie să-i reamintiți copilului episodul fără motiv.
Informații adaptate după: http://www.kindengezin.be/KG/
Pe lângă aceste recomandări fiecare părinte trebuie să țină cont de observația că fiecare copil este diferit. Unii își vor însuși mai repede comportamentul dorit de părinți, alții vor avea nevoie de mai mult timp și mai multă răbdare din partea acestora. Însă, oricât de multă strădanie va fi necesară din partea părinților pentru a corecta unele manifestări nedorite ale copiilor, părinții trebuie să se asigure că transmit copiilor ideea că îi iubesc necondiționat, îi prețuiesc și sunt mândri de progresele lor.
Părinții trebuie să-și educe copiii în spiritul toleranței, acceptării diferențelor și respectului față de cei din jur.
(Sursa: „Rolul și responsabilitățile asistenților sociali în protecția și promovarea drepturilor copilului”)
Articol cules de Iuliana Danilă
