Lucrarea de evanghelizare de inceput a lui Pavel.-Pavel a predicat "multe zile" in Damasc iar dupa aceea a petrecut trei ani in studiu si meditatie in pustiul Arabiei (Galateni 1,17). In cele din urma s-a intors in Damasc, insa de-abia a scapat cu viata, fiind coborat intr-o noapte printr-un cos peste zidul cetatii. El a mers in continuare la Ierusalim unde Barnaba, un iudeu convertit din Cipru i-a convins pe apostoli sa-l primeasca. Pavel a lucrat acolo cu ravna statornica si tarie printre iudei, in numele lui Hristos, insa cand s-a aflat ca iudeii elenisti erau hotarati sa-l omoare, ucenicii l-au trimis la Cezareea. De acolo el s-a indreptat spre cetatea sa natala Tars din Cilicia.
Lucrarea de evanghelizare de inceput a lui Petru.-A urmat acum un timp de pace temporara pentru biserica, iar ucenicii din Ierusalim nu au fost zabavnici in a folosi aceasta ocazie prielnica. In timp ce calatorea, Petru, care il ajutase pe Filip in Samaria, a trecut prin Iope. Aici comunitatea era in jale din cauza mortii lui Dorca, una din femeile de nadejde ale bisericii. Petru a dovedit acum ca inca poseda puterea pe care o avusese la cincizecime si atunci cand a vindecat pe ologul de la Poarta Frumoasa a Templului din Ierusalim. La porunca lui, Dorca a fost readusa la viata iar ca urmare a acestui lucru multi au primit evanghelia (Faptele apostolilor 9,42).
De acolo Petru a fost anuntat printr-o interventie miraculoasa a unui inger sa mearga si sa viziteze pe Corneliu, un sutas in ceata "Italiana". Corneliu era simpatizat de iudei, era socotit un credincios al adevaratului Dumnezeu al evreilor si era generos, prin darurile sale, fata de cauza religiei. Petru s-a intalnit cu el, familia lui si prietenii lui iar urmarea a fost acceptarea evangheliei de catre Corneliu. Cand acesta a cerut sa fie botezat, Petru a ezitat deoarece Corneliu facea parte dintre neamuri, insa Duhul Sfant s-a coborat peste toti din casa si apoi Petru i-a botezat (Faptele apostolilor 10,48).
Corneliu, totusi nu era pe deplin prozelit. El nu a fost inca admis in comunitatea iudaica. Astfel a ajuns vestea la Ierusalim ca Petru a botezat pe unul dintre neamuri in biserica crestina. Acest lucru a starnit multa critica; Petru trebuia sa dea socoteala in fata apostolilor din Ierusalim pentru ceea ce facuse. Cand el le-a explicat ca Duhul Sfant se coborase peste acesti noi convertiti, apostolii nu l-au mai criticat ci au incuviintat actiunea lui.
Moartea lui Iacov-Nu la mult timp dupa aceasta, apostolii Petru si Iacov au fost aruncati in inchisoare de catre regele Irod Agripa I. Desi Petru a fost eliberat prein interventia unui inger, Iacov a fost omorat.
Evanghelia la neamuri.-In acelasi timp, Duhul Sfant a facut sa se intample altceva in Antiohia, in Siria. In timpul persecutiei care se starnise in cazul lui Stefan, unii credinciosi au plecat cat au putut de departe, ca de exemplu Fenicia si Antiohia, Siria si chiar pe insula Cipru, insa au propovaduit evanghelia numai iudeilor. Cu toate acestea, atunci cand unii dintre convertitii din Cipru si Cirene au ajuns in Antiohia, ei nu s-au limitat doar la iudei ci au predicat evanghelia si grecilor. Prin aceasta ei au fost mult binecuvantati si un mare numar a crezut (Faptele apostolilor 11,19-21).
Acesta este un fapt remarcabil. Este pentru prima data cand neamurile, oameni care nu fusesera in vreun fel atinsi de religia iudeilor, au primit solia Domnului Hristos. Etiopianul pe care l-a intalnit Filip fusese la Ierusalim unde se inchinase cu iudeii; Corneliu era deja un barbat "temator de Dumnezeu"; insa acum grecii din Antiohia, oamenii care nu fusesera inainte atinsi de religia Scripturilor, au venit in biserica crestina. Aici pentru prima data celor ce credeau in Hristos li s-a dat numele de crestini.
Cand a ajuns vestea despre acest lucru extraordinar la fratii din Ierusalim, acestia l-au trimis pe Barnaba, el insusi din Cipru, ca sa vada ce se intampla. Barnaba a fost incantat de ceea ce a descoperit in Antiohia si dupa un timp s-a dus la Tars ca sa-l gaseasca pe Pavel. El l-a adus in Antiohia, si impreuna au stat un an in Antiohia, invatand pe cei convertiti si lucrand si pentru altii. Rezultatele acestei campanii de evanghelizare au fost excelente.
Calatoriile misionare ale lui Pavel.-In cartea Faptele Apostolilor nu exista mentiuni de nume de prezbiteri sau diaconi din Antiohia, insa este data o lista de nume de oameni care aveau darurile Duhului, in special darurile proorociei si ale invatarii. Astfel sunt amintiti Barnaba si Saul, impreuna cu Simeon, numit Niger, Luciu din Cirene, si Manaen, care este mentionat ca un frate vitreg al lui Irod, acela care il daduse pe Ioan la moarte. Acesti barbati au fost miscati de Duhul Sfant sa planuiasca un program misionar mult mai extins decat cel care se desfasura acum in biserica. La invitatia lor, Barnaba si Pavel au consimtit sa intre in acest program. Sub calauzirea Duhului Sfant, profetii si invatatorii din Antiohia i-au hirotonit pe Barnaba si Pavel si i-au trimis in ceea ce avea sa devina cunoscuta ca fiind prima calatorie misionara a lui Pavel. Vezi prima calatorie misionara a lui Pavel.
Cea dintai calatorie.-In prima din cele trei calatorii misionare in care este amintit Pavel, el i-a avut ca tovarasi pe Barnaba din Cipru, care se imprietenise cu Pavel cand acesta a venit pentru prima data la Ierusalim ca sa se intalneasca cu biserica de acolo si care il chemase pe Pavel in Antiohia din Cilicia; si un nepot al lui Barnaba, Ioan Marcu. Grupul misionar a calatorit cu corabia din Antiohia, Siria pana in Cipru, unde au adus marturie atat prin vindecari cat si prin predicare si apoi au pornit sa viziteze anumite cetati din sudul si centrul Asiei Mici, astazi Turcia. Totusi, inainte de calatoria in sudul Asiei Mici, Marcu s-a retras. Aici eforturile lor au fost incununate de un remarcabil succes. Darurile lor spirituale s-au manifestat prin vindecari si o predicare plina de succes. Intotdeauna se duceau mai intai la iudei si apoi la neamuri, si in ambele clase lucrarea lor a adus roade bune. In cetatile vizitate au fost organizate biserici si au fost numiti prezbiteri care sa conduca aceste adunari (Faptele apostolilor 14,23). In ciuda opozitiei severe a iudeilor din fiecare loc, Pavel si Barnaba s-au intors pe acelasi drum intarind bisericile si apoi au ridicat velele spre Antiohia, Siria, din Atalia, port la mare in Pamfilia. Vezi cea dintai calatorie misionara a lui Pavel.
A doua calatorie.-Consiliul din Ierusalim, despre care se relateaza in capitolul 15 din Faptele apostolilor, a avut loc dupa intoarcerea lor. Dupa aceea Pavel si Barnaba au planuit sa mai faca o calatorie. Barnaba a vrut sa-l ia din nou cu el pe Ioan Marcu, insa deoarece Ioan ii parasise in prima calatorie, Pavel a refuzat sa-i permita sa mai mearga cu ei a doua oara. Deosebirea de pareri intre cei doi evanghelisti a fost atat de apriga in aceasta privinta incat Pavel si Barnaba au mers pe drumuri diferite: Barnaba in Cipru, insotit de Ioan Marcu; iar Pavel pe uscat spre nord prin Siria spre Cilicia, provincia sa natala, insotit de Sila. Vezi a doua calatorie misionara a lui Pavel.
De acolo Pavel si Sila au inceput sa viziteze cateva din bisericile pe care le intemeiase Pavel in prima calatorie. Apoi au calatorit spre vest, planuind sa ajunga in regiunea Asiei ca sa ajunga la Marea Egee, insa Duhul Sfant i-a impiedicat sa faca acest lucru. Cand s-au gandit sa mearga in Bitinia, Duhul i-a impiedicat iarasi sa mearga acolo. Se pare ca aceste doua provincii au fost evanghelizate de apostolul Petru (1 Petru 1,1).
Indreptandu-se spre Troa, Paul si Sila au fost instruiti intr-o viziune sa-si continue drumul spre Macedonia. De acolo au mers prin Grecia, predicand evanghelia si au ajuns in sud pana la Corint. Pavel a mers de acolo cu corabia la Efes, apoi s-a indreptat spre Cesarea in Palestina si de acolo in Antiohia, in Siria.
A treia calatorie.-Dupa ce a petrecut ceva timp in Antiohia, Pavel a pornit din nou in ceea ce este cunoscut a fi cea de-a treia calatorie misionara a sa, mergand prin Galatia si Frigia si petrecand trei ani in Efeseni Cand a trebuit in cele din urma sa plece din cetate din cauza opozitiei, el s-a indreptat spre Macedonia si apoi spre Grecia. De acolo s-a gandit sa mearga cu corabia in Siria, insa, in loc de aceasta, impreuna cu un grup de ucenici, s-a intors prin Macedonia, a trecut in Troa, si apoi a mers cu corabia pe coasta Marii Egee spre Ierusalim. La Milet s-a intalnit cu prezbiterii bisericii din Efes, apoi si-a continuat drumul spre Tir, si, mergand cu corabia in Cezarea, de acolo a plecat la Ierusalim. Pavel a fost coplesit de frati, printr-o primire cu totul diferita de cea avuta cu douazeci de ani in urma, dupa convertirea sa la Damasc. Totusi, fratii au simtit ca Pavel trebuie sa-si arate loialitatea fata de lucrurile iudaice. I-au sugerat sa ia cu el in Templu patru barbati si sa indeplineasca acolo ritualurile cerute de legea iudaica.
Prima intemnitare a lui Pavel.-Pavel a consimtit, insa cand iudeii l-au vazut in Templu, au protestat atat de puternic incat a fost necesar sa intervina soldatii romani iar Pavel a trebuit sa fie luat sub protectie de soldati. Urmatorii doi ani Pavel a fost prizonier in Ierusalim si in Cesarea. El a fost interogat de Felix si de Festus, procuratori romani, si de catre Irod Agripa II si Berenice. Intre timp insa, pierzandu-si nadejdea ca va fi eliberat de guvernator si dorind sa evite judecarea sa de catre Sinedriu, Pavel a apelat la Cezar si a fost transportat la Roma. Acolo nu a fost acuzat de nimic. Astfel, a fost achitat si eliberat dupa ce a stat acolo doi ani.
Anii urmatori.-Imediat Pavel si-a reluat lucrarea misionara. Dupa cele spuse de Clement din Roma, poate prietenul la care se referea Pavel in Filip. 4,3, Pavel a predicat atat in rasarit cat si in apus (The First Epistle of Clement to the Corinthians 5). El si-a exprimat intentia de a-i mai vizita o data pe crestinii din Filipi (Filip. 2,24) si Colose (Filimon 22; conf. Coloseni 4,9; Filimon 10). Se poate sa fi vizitat Efesul cand a plecat din Macedonia si de asemenea Colose si Laodicea. Clement afirma ca Pavel a ajuns la "marginile" din vest, ceea ce probabil insemna Spania. Daca aceasta vizita a fost facuta, ea reprezinta dorinta exprimata mai devreme catre romani (Romani 15,28). Fragmentul Muratorian (170 d.Hr. ) afirma clar ca Pavel a fost in Spania. Epistolele pastorale sugereaza de asemenea ca el a fost si in Creta, Efes, si in Nicopole si Troa in Macedonia.
Cea de-a doua intemnitare a lui Pavel si moartea sa.-Probabil la Troa Pavel a fost din nou arestat, a fost dus la Roma si, in conformitate cu cele spuse de legenda, a fost inchis in inchisoarea Mamertini de langa Forul Roman. Candva intre anii 66-68 d.Hr. el a murit ca martir. Luca si probabil Timotei si Marcu au fost singurii oameni care au fost alaturi de el in acele ceasuri intunecate (2 Timotei 4,11).1
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
