O lucrare rânduită de Dumnezeu
„Dumnezeu are o biserică și aceasta are o lucrare stabilită de El. ’Și El a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos…’
Domnul are agenții Săi rânduiți și o biserică care a trecut prin vremurile de persecuție, conflicte și întuneric. Isus a iubit Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea și El o va desăvârși, o va curăți, o va înnobila și o va înălța, ca ea să stea tare în mijlocul influențelor corupătoare ale acestei lumi. Oameni rânduiți de Dumnezeu au fost aleși pentru a veghea cu grijă deosebită, cu perseverență și vigilență pentru ca biserica să nu fie înfrântă de uneltirile lui Satana, ci să stea tare în lume, aducând slavă lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor” (Mărturii pentru pastori, pag. 52,53)
Președintele conferinței/misiunii/câmpului
Președintele conferinței/misiunii/câmpului trebuie să fie pastor hirotonit, cu experiență și cu o bună reputație. El se află în fruntea lucrării Evangheliei din conferința/misiunea/câmpul lui și este prezbiterul sau supraveghetorul tuturor bisericilor. Președintele lucrează pentru binele spiritual și pentru încurajarea bisericilor. El le sfătuiește cu privire la activitățile și planurile lor. El are acces la toate bisericile, la toate serviciile și adunările administrative și la toate comitetele bisericilor, fără drept de vot până când biserica i-l acordă și poate, în virtutea slujbei lui, să prezideze adunările generale ale oricărei biserici, când acest lucru este necesar. Președintele conferinței/misiunii/câmpului are acces la toate rapoartele, registrele bisericii etc.
El nu trebuie să îi dea la o parte pe slujbașii bisericilor aleși în mod regulamentar, ci să lucreze în colaborare cu ei. La rândul lor, aceștia, recunoscând legăturile existente în cadrul conferinței/misiunii/câmpului, sunt datori să se sfătuiască cu el pentru bunul mers al bisericii. Slujbașii bisericii nu trebuie să încerce să‑l împiedice de la exercitarea normală a atribuțiilor sale.
Pastorii și conducătorii de district nu sunt organe executive
Pastorii hirotoniți, numiți de comitetul conferinței/misiunii/câmpului să lucreze ca pastori sau conducători de district, nu iau locul președintelui în câmpurile respective. Ei nu sunt însărcinați cu puteri administrative, așa cum este președintele, ci ei colaborează cu el în îndeplinirea planurilor și respectarea regulamentelor conferinței/misiunii/câmpului.
Președintele și comitetul coordonează directorii de departamente
Directorii de departamente sunt angajați de conferință/misiune/câmp pentru a stimula ramurile importante ale lucrării bisericii. Pentru a îndeplini cu succes lucrarea încredințată lor, acești lucrători trebuie să aibă acces la biserici. Trebuie să li se dea ocazia să prezinte și să desfășoare planuri în aceste biserici. Se așteaptă ca acești lucrători să manifeste o considerație plină de simpatie față de toate planurile bisericii, chiar și față de cele din afara departamentelor respective. Acești directori lucrează sub îndrumarea generală a comitetului conferinței/misiunii/câmpului, în colaborare cu președintele de conferință/misiune/câmp, care este responsabilul principal al tuturor ramurilor de activitate.
Lucrarea directorilor de departamente nu este administrativă
Directorii de departamente nu sunt învestiți cu autoritate administrativă sau executivă în conferință/misiune/câmp sau în activitatea bisericii, ci relația lor față de conferință/misiune/câmp este aceea de sfătuire. Raportarea directorilor de departamente la biserică nu este aceeași cu raportarea comitetului sau a președintelui conferinței/misiunii/câmpului. Totuși, în primul rând, lucrarea lor are un caracter specific, iar în promovarea ramurii lor de activitate, ei activează pretutindeni în întreaga conferință/misiune/câmp. Nu se așteaptă ca ei să dea sfaturi bisericilor locale privind alegerile sau să îndeplinească alte sarcini administrative sau alte activități, decât dacă președintele conferinței le solicită acest lucru.
Relația pastorului hirotonit cu activitatea bisericii
Atunci când, într‑o biserică, este numit un pastor hirotonit, funcția sa este superioară celei a prezbiterului sau a prezbiterilor locali; aceștia servesc ca asistenți ai pastorului. În virtutea hirotonirii sale ca pastor, el are calificarea de a îndeplini toate ritualurile și ceremoniile din biserică. El trebuie să fie conducătorul spiritual și sfătuitorul bisericii. Pastorul trebuie să instruiască pe slujbași în îndatoririle lor și să plănuiască cu ei în privința tuturor ramurilor de activitate ale bisericii. Când un pastor este numit de comitetul conferinței/misiunii/câmpului ca pastor într‑o biserică, se înțelege că el este membru al comitetului acesteia și servește ca președinte al acestuia. În cazul în care el dorește să fie eliberat de responsabilitatea de președinte al comitetului bisericii, prezbiterul bisericii va sluji ca președinte. Între pastorul și prezbiterul bisericii este necesar să fie cea mai strânsă colaborare (vezi pag. 57,91). Se așteaptă ca pastorul, împreună cu ajutorul prezbiterilor, să plănuiască și să îndeplinească toate serviciile spirituale ale bisericii, cum ar fi: serviciul divin de închinare din Sabat dimineața, întâlnirea pentru rugăciune, și trebuie să oficieze serviciul de Sfânta Cină și botezul. El nu trebuie să se înconjoare cu niciun fel de corp de consilieri aleși de el, ci totdeauna să lucreze în cooperare cu slujbașii aleși după rânduială de biserică.
Atunci când un pastor hirotonit al conferinței/misiunii/câmpului sau o altă persoană trimisă de conferință/misiune/câmp vizitează biserica, se așteaptă ca prezbiterul local să‑i acorde respectul cuvenit, invitându‑l să slujească la amvon. Aceasta se aplică și lucrătorilor nehirotoniți trimiși de conferință/misiune/câmp
Bisericile nu‑și aleg pastorul
Pastorii seniori sau pastorii asistenți nu sunt numiți sau aleși de biserică în aceste poziții. Legătura lor cu biserica se realizează în urma hotărârii comitetului conferinței/misiunii/câmpului. Astfel de însărcinări se pot schimba oricând. (vezi pag. 57)
Pastorii asistenți
Pentru a se da ocazia tinerilor să demonstreze chemarea lor la lucrarea de slujire și mai ales în domeniul câștigării de suflete, candidaților propuși li se oferă autorizații din partea conferinței/misiunii/câmpului. Acordarea acestor legitimații le oferă ocazia și le dă dreptul să dezvolte darul pastoral. Pastorul asistent este autorizat să predice, să se angajeze în lucrarea de evanghelizare, să conducă lucrarea misionară și să sprijine orice activitate a bisericii.
Totuși, există multe situații și câmpuri care fac necesară numirea unui pastor asistent de către conferință/misiune/câmp ca să îndeplinească responsabilități ca pastor sau pastor asistent al unei biserici sau al unui grup de biserici. Pentru a‑i deschide calea îndeplinirii anumitor atribuții pastorale, biserica sau grupul de biserici locale în care slujește îl pot alege prezbiter. Totuși, întrucât este angajat și numit de conferință/misiune/câmp, el reprezintă respectiva instituție, iar aceasta poate găsi cu cale ca, în măsură diferită, cerută de împrejurări, autoritatea și răspunderile sale să fie extinse pentru a‑l face în stare să‑și îndeplinească îndatoririle. Dreptul de a extinde autoritatea și responsabilitățile pastorului asistent revine, în primă instanță, Comitetului Executiv al diviziunii. Hotărârea diviziunii este necesară înainte ca o conferință/misiune/câmp să poată extinde autoritatea și responsabilitățile pastorului asistent. O astfel de hotărâre va defini, în mod specific și clar, ce funcții pastorale adiționale poate îndeplini un pastor asistent, dar totdeauna funcțiile lui ca prezbiter al bisericii și funcțiile lui extinse vor fi exercitate doar în cadrul bisericii sau al grupului de biserici în care slujește.
În hotărârile sale, comitetul conferinței/misiunii/câmpului nu va trece dincolo de ceea ce autorizează comitetul diviziunii. El nu va autoriza pastorul asistent să meargă din biserică în biserică, în afara bisericii sau grupului de biserici în care este prezbiter, oficiind ritualuri care aparțin funcției de pastor hirotonit. Hotărârea comitetului conferinței/misiunii/câmpului nu poate înlocui alegerile din biserică sau hirotonirea pastorală.
Lucrătorii biblici
O ramură foarte însemnată a lucrării o constituie slujba de lucrător biblic. Ea este recunoscută de conferințe/misiuni/câmpuri prin implicarea de persoane corespunzătoare pentru a fi angajate în această ramură a lucrării. Ei pot fi transferați dintr‑un loc în altul, după cum cere lucrarea. Ei pot fi desemnați să lucreze în cadrul unei acțiuni evanghelistice. În acest caz, ei se află sub îndrumarea directă a evanghelistului care poartă răspunderea acțiunii sau ei pot fi așezați într‑un oraș pentru a lucra împreună cu biserica locală. În această situație, ei se află sub îndrumarea directă a pastorului bisericii, dar, ca întotdeauna, sub îndrumarea generală a conferinței/misiunii/câmpului. Unui lucrător biblic dintr-o conferință/misiune/câmp să nu i se ceară să îndeplinească vreo slujbă în biserică, cu excepția că ar exista hotărâre specială din partea conferinței/misiunii/câmpului, ci să fie lăsat liber pentru a-și îndeplini lucrarea de câștigare de suflete.
Managerii Centrului Adventist de Carte
Managerii Centrului Adventist de Carte sunt lucrători ai conferinței/misiunii/câmpului și, în această calitate, se află sub îndrumarea comitetului și a președintelui conferinței/misiunii/câmpului. Deși sunt într-un fel special într-o legătură strânsă cu casele de editură, ei nu sunt aleși sau dirijați de bordurile casei de editură, ci de către conferință/misiune/câmp. În alegerea unor astfel de lucrători, este bine să se aibă în vedere un personal corespunzător, care a primit o bună instruire în legătură cu casele noastre de editură.
Pastorul trebuie să-l ajute pe evanghelist
Atunci când unui evanghelist i se cere să conducă o campanie de evanghelizare într‑o localitate sau într‑un oraș în care există o biserică cu un pastor responsabil, pastorul trebuie invitat de conferință/misiune/câmp să-l ajute pe evanghelist, dând astfel pastorului posibilitatea de a se familiariza cu posibilii viitori membri.
Președintele și comitetul îndrumă lucrătorii conferinței/misiunii/câmpului
Președintele, în colaborare cu comitetul conferinței/misiunii/câmpului, îi îndrumă pe lucrători în diversele lor activități. Este de datoria lui să-i informeze pe lucrători cu privire la planurile și regulamentele comitetului și să‑și asigure cooperarea lucrătorilor în aducerea acestora la îndeplinire. Președintele se va interesa în mod deosebit de promovarea lucrării de evanghelizare în cadrul conferinței/misiunii/câmpului, făcând tot posibilul să încurajeze în lucrători o preocupare permanentă în privința câștigării sufletelor. El trebuie să-i recruteze și să-i instruiască pe tineri în vederea lucrării. Secretarii departamentali sunt folosiți de conferință/misiune/câmp pentru a promova ramurile importante ale lucrării bisericii.
Toți lucrătorii conferinței/misiunii/câmpului ‑ pastori, lucrători biblici, directori de departamente etc. – se află sub îndrumarea comitetului conferinței/misiunii/câmpului. Ei primesc scrisorile de acreditare și sunt responsabili față de conferință/misiune/câmp și nu față de vreo biserică locală din cadrul conferinței/misiunii/câmpului. Bisericile pot cere serviciile sau ajutorul lucrătorilor conferinței/misiunii/câmpului, depunând cerere la președintele conferinței/misiunii/câmpului, dar numirea, în toate cazurile, revine comitetului conferinței/misiunii/câmpului. Pot fi numiți lucrători care să colaboreze cu anumite biserici, iar atunci când comitetul conferinței/misiunii/câmpului consideră că numirea trebuie să fie schimbată, el are libertatea s‑o facă. Lucrătorul sau biserica poate să facă apel la comitetul conferinței/misiunii/câmpului pentru o audiență în legătură cu hotărârea de mutare din câmpul respectiv. Situația va fi examinată cu atenție în lumina nevoilor conferinței/misiunii/câmpului, iar decizia se va lua în consecință. Dacă s-ar ajunge în situația ca un lucrător să refuze să coopereze cu comitetul și se opune să lucreze în armonie cu deciziile sale, comportamentul lui poate fi privit ca insubordonare și tratat ca atare. În niciun caz, el nu trebuie să apeleze la biserică în legătură cu astfel de hotărâri. Orice biserică locală care, în astfel de împrejurări, sprijină un lucrător în atitudinea lui va fi supusă disciplinei conferinței/misiunii/câmpului.
Scrisorile de acreditare și legitimațiile
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie supravegheată cu deosebită grijă de conducătorii responsabili de la fiecare nivel al organizației, de la biserica locală până la Conferința Generală. Pentru ca vrăjmașii lucrării să nu aibă acces la amvoanele noastre, suntem îndemnați cu toată puterea să nu permitem niciunei persoane să vorbească vreunei biserici, dacă nu prezintă scrisoare de acreditare din partea bisericii, valabilă și vizată la zi. Totuși, este adevărat că există situații când este necesar ca, în adunările noastre, să ia cuvântul și reprezentanți ai guvernului sau conducători civili; însă orice persoană neautorizată va fi exclusă de la amvon.
Bisericile, în capacitatea lor reunită, conferă prin conferință/misiune/câmp, autoritate anumitor persoane pentru a reprezenta biserica și a vorbi în numele ei în calitate de pastori și lucrători ai Evangheliei. Această autoritate este reprezentată prin scrisorile de acreditare acordate, care sunt însărcinări scrise, corect datate și semnate de slujbașii conferinței/misiunii/câmpului. Autoritatea astfel încredințată nu este personală sau inerentă persoanei care deține scrisorile, ci aparține organizației care le‑a emis și poate fi retrasă oricând există suficiente motive pentru aceasta. Scrisorile acordate lucrătorilor nu trebuie privite niciodată ca fiind proprietate personală, ci trebuie considerate ca aparținând organizației care le‑a emis. Lucrătorul este obligat de propria onoare să înapoieze scrisoarea de acreditare și legitimația, la cererea acestei organizații.
Comitetele răspunzătoare emit acreditări oficiale tuturor lucrătorilor adventiști de ziua a șaptea care sunt autorizați.
Scrisorile de acreditare expirate
Scrisorile de acreditare sunt acordate pe durata termenului prevăzut de statut sau regulamentele în vigoare ale conferinței/misiunii/câmpului. Acreditările sunt reînnoite prin votul adunării generale a conferinței/misiunii/câmpului aflate în sesiune sau de comitetul executiv. Dacă, dintr‑un motiv oarecare, se consideră că nu mai poate fi reînnoită scrisoarea de acreditare pentru vreun pastor, el încetează să mai activeze ca lucrător al conferinței/misiunii/câmpului. O scrisoare expirată nu îl autorizează să lucreze ca pastor. În acest caz, el nu are mai multă autoritate decât oricare alt membru laic din biserică.
Demiterea unui pastor
Un pastor poate fi demis din funcție prin hotărârea comitetului conferinței, fără ca statutul său de membru al bisericii să fie afectat. Atunci când unui pastor i se retrage calitatea de membru al bisericii și apoi este reprimit ca membru, prin aceasta nu îi este redată calitatea de pastor. Persoana este reprimită în biserică doar ca membru laic.
Pastorii pensionari
Pretutindeni, în diferite conferințe/misiuni/câmpuri, există lucrători care, din cauza vârstei sau a stării de sănătate, s‑au retras din lucrarea activă [este cazul pastorilor pensionari]. Acești lucrători merită toată cinstea și considerația. În multe cazuri, ei au petrecut mulți ani contribuind la întărirea lucrării lui Dumnezeu. Prezența lor este o binecuvântare și un ajutor pentru bisericile noastre.
De obicei, lucrătorii pensionari sunt membri ai bisericii celei mai apropiate de domiciliul lor. Ei pot fi aleși în orice slujbă din biserică, iar în acest caz ei acționează de bunăvoie în tot ceea ce revine slujbei în care servesc. De asemenea, ei pot să‑și exercite funcțiile pastorale sub conducerea comitetului conferinței/misiunii/câmpului.
Pastori fără scrisori de acreditare care slujesc în bisericile noastre
Pot fi cazuri în care unii pastori, care ani de zile au activat ca pastori hirotoniți, dintr‑un motiv bine întemeiat, nu au mai primit scrisori de acreditare din partea organizației. Ei pot fi aleși ca prezbiteri ai bisericilor și, dacă hirotonirea lor nu a fost anulată, nu este necesar să fie hirotoniți ca prezbiteri, dar în activitatea lor sunt limitați la lucrarea și prerogativele unui prezbiter local.
Sursa: www.adventist.ro
