Organizația corectă vine de la Dumnezeu și este întemeiată pe principii divine. „Sistemul și ordinea sunt manifestate în toate lucrările lui Dumnezeu, pretutindeni în Univers” (Mărturii pentru pastori, pag. 26). Puzderia de stele care se învârtesc prin spațiu se mișcă într‑o desăvârșită ordine. În structura fiecărei plante care crește și în fiecare ființă vie avem o uimitoare demonstrație de sistem și ordine.
În ceruri, există o organizare absolută, ireproșabilă. „Îngerii acționează în mod armonios. Ordinea perfectă caracterizează toate mișcările lor.” (Idem, pag. 28) „Ordinea este legea cerului și ea trebuie să fie și legea poporului lui Dumnezeu de pe pământ.” (Idem, pag. 26)
Temeiuri biblice pentru organizare
Când Dumnezeu a chemat din Egipt pe copiii lui Israel și i‑a ales ca popor deosebit al Său, El le‑a dăruit un sistem de organizare impresionant, care să guverneze conduita lor atât în probleme civile, cât și în probleme religioase. „Guvernarea lui Israel” spune, prin inspirație divină, Ellen G. White, „a fost caracterizată prin cea mai atentă și minunată organizare, prin desăvârșirea și simplitatea sa. Ordinea atât de surprinzătoare, etalată în perfecțiunea și aranjamentul lucrurilor create de Dumnezeu, a fost manifestată în organizarea poporului Israel. Dumnezeu era centrul autorității și al guvernării, suveranul lui Israel. Moise, desemnat de Dumnezeu, era în poziția de conducător vizibil al lui Israel ca să administreze legile în numele lui Dumnezeu. Apoi, dintre bătrânii semințiilor, s-a ales un consiliu de șaptezeci de oameni ca să-l ajute pe Moise în problemele generale ale națiunii. Apoi urmau preoții, care Îl consultau pe Dumnezeu în sanctuar. Semințiile erau conduse de căpetenii sau prinți. Sub aceștia se aflau ’căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece’ și, în cele din urmă, slujbașii, care puteau fi folosiți la datorii speciale”. (Patriarhi și profeți, pag. 374)
Când privim la biserica Noului Testament, descoperim aceeași desăvârșire în organizarea ei. Nici nu ar fi putut fi altfel, având în vedere originea ei divină. Domnul Hristos Însuși, care a întemeiat Biserica, „a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El” (1 Cor. 12,18). El este Cel care a înzestrat pe membrii bisericii cu darurile și talentele corespunzătoare funcțiilor care le revin și i‑a organizat într‑un corp viu și activ, al cărui Cap este El Însuși.
„Căci, după cum într‑un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n‑au toate aceeași slujbă, tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos; și, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” (Rom. 12,4.5)
„El [Hristos] este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.” (Col. 1,18)
„Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn. Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup – tot așa este și Hristos. Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui. Și Dumnezeu a rânduit în biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi.” (1 Cor. 12,4.5.12.27.28)
Importanța vitală a organizației
După cum un organism viu și activ nu poate exista fără ca părțile sale componente să fie unite în mod organic și să funcționeze împreună sub o conducere centrală, tot așa nu poate să existe o biserică vie, care să se bucure de creștere și prosperitate, fără ca membrii ei să fie organizați într‑un corp unit, fiecare îndeplinindu‑și datoriile și funcțiile date de Dumnezeu, sub conducerea autorității instituite de Divinitate.
Fără organizare, nicio instituție și nicio mișcare nu poate prospera. O națiune lipsită de o conducere organizată va ajunge repede la haos. O întreprindere fără organizare va da faliment. La fel s‑ar întâmpla și cu biserica: fără organizare, ea s‑ar destrăma și ar pieri.
În vederea dezvoltării sănătoase a bisericii și pentru aducerea la îndeplinire a misiunii ei glorioase, de a duce Evanghelia mântuirii în întreaga lume, Domnul Hristos a înzestrat‑o cu un sistem de organizare simplu, dar eficient. Reușita străduințelor ei de a‑și îndeplini misiunea depinde de aderarea fidelă la acest model divin.
„Unii au avansat ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va acționa independent de orice organizație religioasă. Dar am fost instruită de Domnul că în această lucrare nu există așa ceva, ca fiecare om să fie independent. Toate stelele cerului sunt conduse de legi, influențându‑se una pe alta să împlinească voia lui Dumnezeu, supunându-și ascultarea colectivă legilor care le guvernează activitatea. Pentru ca lucrarea Domnului să poată înainta în mod sănătos și solid, poporul Său trebuie să se strângă laolaltă.” (Mărturii pentru pastori, pag. 489)
„O, cât de mult s‑ar bucura Satana dacă ar reuși ca prin eforturile sale să pătrundă în acest popor și să dezorganizeze lucrarea, într‑un timp când este atât de importantă o organizare minuțioasă, care se va dovedi cea mai mare putere pentru a face față mișcărilor false și pentru a respinge susținerile neaprobate de Cuvântul lui Dumnezeu! Avem nevoie să strângem rândurile, așa încât să nu existe nicio deficiență în sistemul de organizare și ordine, care a fost realizat prin muncă atentă și înțeleaptă. Nu trebuie să fie îngăduită activitatea unor elemente dezordonate, care vor să controleze lucrarea în acest timp.” (Idem, pag. 489)
Scopul lui Dumnezeu cu privire la organizare
„Pe măsură ce numărul membrilor noștri creștea, era evident că, fără de o oarecare formă de organizare, va fi o mare încurcătură și lucrarea nu va înainta cu succes. Organizarea era absolut necesară ca să susțină lucrarea de predicare, să promoveze lucrarea în câmpuri noi, să apere bisericile și pastorația de membrii nedemni, să dețină bunurile bisericii, să răspândească adevărul prin publicații și pentru multe alte scopuri.” (Idem, pag. 26)
„În lucrarea noastră, trebuie să luăm în considerație relația pe care fiecare lucrător o are cu ceilalți lucrători care sunt angajați în lucrarea Domnului. Trebuie să ne amintim că alții, ca și noi, au de îndeplinit o lucrare legată de această cauză. Nu trebuie să ne opunem sfaturilor. În planurile noastre pentru înaintarea lucrării, mintea noastră trebuie să se armonizeze cu mințile altora.
Să cultivăm dar un spirit de încredere în înțelepciunea fraților noștri. Trebuie să fim dispuși să primim sfaturile și avertizările conlucrătorilor noștri. Legați unul de celălalt în slujirea lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama în mod individual că suntem părți ale unui mare întreg. Trebuie să căutăm înțelepciune la Dumnezeu, să învățăm ce înseamnă să ai un spirit gata să aștepte și să vegheze și să mergem la Mântuitorul nostru atunci când suntem obosiți și descurajați.” (Idem, pag. 500)
„Ca membri ai bisericii vizibile și ca lucrători în via Domnului, toți cei care mărturisesc că sunt creștini trebuie să facă tot ce le stă în putere ca să păstreze pacea, armonia și iubirea în biserică. Să luăm aminte la rugăciunea Domnului Hristos: ’Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis’. Unitatea bisericii este dovada convingătoare că Dumnezeu L‑a trimis pe Isus în lume ca Răscumpărător al ei.” (Mărturii, vol. 5, pag. 619, 620)
„Domnul a unit pe toți oamenii cu Sine prin legături de împreună-simțire și iubire duioasă. Referindu‑Se la noi, El spune: ’Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu’ (1 Cor. 3,9). Noi trebuie să recunoaștem această relație. Dacă suntem în legătură cu Domnul Hristos, vom manifesta întotdeauna, asemenea Lui, îngăduință și împreună-simțire cu cei care, folosind toate puterile date lor de Dumnezeu, se luptă să‑și poarte poverile, așa cum și noi ne străduim să purtăm sarcinile care ne‑au fost încredințate.” (Mărturii pentru pastori, pag. 495)
Sursa: www.adventist.ro
