Organizarea unei biserici
Bisericile sunt organizate de un pastor hirotonit, la recomandarea comitetului conferinței/misiunii/câmpului. Întrucât organizarea unei biserici are o mare însemnătate, președintele conferinței locale/misiunii/câmpului trebuie să fie invitat să participe, ori de câte ori este posibil.
Când o grupă de credincioși botezați, pe deplin instruiți în privința soliei, este pregătită să‑și asume responsabilitățile unei biserici organizate, trebuie să fie consultat președintele conferinței/misiunii/câmpului și să se stabilească de comun acord o dată când urmează să aibă loc organizarea.
După ce credincioșii botezați sunt adunați, este bine să se prezinte o scurtă expunere a principiilor călăuzitoare ale credinței noastre, cum ar fi: credința în Dumnezeire, compusă din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, mântuirea prin har, prin credință, nașterea din nou, preoția Domnului Hristos, a Doua Venire, Legea lui Dumnezeu, Sabatul, natura omului, starea morților, judecata, biserica, botezul, serviciul de împărtășire, darurile duhovnicești, isprăvnicia creștină, sănătatea și temperanța, unitatea familiei omenești în Isus Hristos și standardele sociale creștine. Vor fi citate două‑trei texte reprezentative pentru susținerea fiecărei învățături.
După ce s‑a făcut aceasta, se va face apel ca toți cei care sunt de acord cu aceste principii să se afilieze bisericii dacă doresc. Numele fiecăruia trebuie să fie înregistrat. Dacă unul sau mai mulți sunt deja membri ai bisericii conferinței/misiunii/câmpului sau ai altei biserici, cel care oficiază trebuie să se asigure de lucrul acesta și să aibă deja scrisorile de recomandare necesare pentru a se uni cu această nouă biserică. Astfel, aceștia vor constitui un nucleu.
Dacă totuși niciunul dintre cei prezenți nu este membru în altă parte, atunci trei membri (de preferință, păzitori bine întemeiați ai Sabatului) dintre cei prezenți vor fi selectați ca nucleu. Apoi vor fi puse următoarele întrebări: Primiți pe Isus Hristos ca Mântuitor al vostru personal? Sunteți în deplină armonie cu principiile de credință care v‑au fost deja prezentate? Ați fost botezați prin scufundare? Sunteți în relații bune unul cu altul și vă bucurați de încredere reciprocă?
Dacă la aceste întrebări se răspunde afirmativ, cei trei sunt declarați nucleu constitutiv al noii biserici. Apoi sunt citite, unul după altul, numele de pe listă, și fiecăruia i se pun întrebările de mai sus și se ia votul celor care constituie nucleul pentru primirea ca membru al bisericii. Fiecare persoană primită în felul acesta devine membru al bisericii și este calificată să voteze numele următoare. Trebuie manifestată o deosebită grijă ca între cei primiți ca membri să existe părtășie deplină și dragoste frățească. Dacă se ridică vreo problemă, fie de natură doctrinară, fie de relații frățești, și situația nu poate fi rezolvată la timp, cu amabilitate și tact, primirea se amână.
După ce au fost primiți toți, biserica este o entitate completă și gata pentru alegerea slujbașilor. Trebuie să fie ales un comitet de numiri, având ca președinte pastorul care oficiază. Acest comitet va face propuneri pentru ocuparea diferitelor slujbe în biserică. După alegerea slujbașilor, prezbiterii vor fi hirotoniți. Va urma o scurtă prezentare a responsabilităților ce revin unui prezbiter și a răspunderilor reciproce ale membrilor, apoi prezbiterii vor fi chemați la amvon și invitați să îngenuncheze, în timp ce pastorul oficiant se va ruga și va pune mâinile peste ei pentru a arăta că biserica îi pune deoparte pentru această slujbă. Pentru hirotonirea diaconilor va avea loc un serviciu de consacrare mai scurt. După ce s‑au făcut toate acestea, biserica este pe deplin organizată și gata pentru slujire.
Înainte ca serviciul să se încheie, va fi luată o hotărâre prin care se cere Conferinței să primească biserica nou‑organizată în rândul bisericilor surori, cu ocazia sesiunii următoare a conferinței/misiunii/câmpului.
Se va avea grijă ca fiecare slujbaș să fie bine instruit cu privire la datoriile lui. Biserica trebuie să aibă un set pentru Cina Domnului și materialele necesare pentru rânduiala spălării picioarelor. Casierul, secretarul și ceilalți slujbași vor fi dotați cu registrele și chitanțierele necesare. Trebuie să se dea o atenție deosebită tuturor acestor amănunte, deoarece prosperitatea viitoare a bisericii depinde într‑o mare măsură de grija dată pe față în organizarea și instruirea ei. Acolo unde se poate, serviciul de împărtășire trebuie să fie oficiat cu ocazia organizării bisericii.
Unificarea de biserici
Când se recomandă unificarea a două biserici, comitetul conferinței/misiunii/câmpului va lua o hotărâre pentru recomandarea unei astfel de lucrări. Într‑o adunare legal constituită, prezidată de președintele conferinței/misiunii/câmpului, de pastorul local sau de un alt pastor hirotonit, fiecare biserică va vota cu privire la problema unificării. După ce a fost luată o hotărâre favorabilă de către ambele biserici, va fi stabilită o adunare comună a celor două biserici, condusă de președintele conferinței/misiunii/câmpului, sau, în lipsa lui, de un pastor hirotonit, numit de conferință/misiune/câmp.
Va fi pregătită o declarație de consimțire întocmită cu grijă, în care vor fi menționate motivele pentru unificare și vor fi precizate toate problemele deosebite care ar putea fi implicate, cum ar fi rezolvarea situației proprietăților, răspunderea pentru obligațiile financiare etc. Această declarație va stabili condițiile înțelegerii pe baza cărora se va face unificarea. Se va preciza numele nou al bisericii unificate și eliberarea din funcție a tuturor slujbașilor celor două biserici. Adoptarea acestei înțelegeri de către toți cei prezenți încheie procesul de unificare a celor două biserici. Apoi va fi ales comitetul de numiri pentru a propune slujbașii bisericii unificate în vederea slujirii pentru restul mandatului. O copie a înțelegerii va fi păstrată la conferință/misiune/câmp.
Când acest pas a fost făcut, întreaga frățietate a celor două biserici se unește în noua organizație. În astfel de împrejurări, nu este permis în niciun caz de a exclude vreun membru prin a omite să fie înscris în lista membrilor cu ocazia unificării. Corpul unit devine răspunzător pentru ordinea și disciplina tuturor membrilor săi. Membrii aflați sub disciplină vor fi tratați așa cum este prevăzut în acest manual.
Registrele și rapoartele celor două biserici fac parte din rapoartele bisericii unificate. Conferința/misiunea/câmpul trebuie să fie anunțată, pentru ca la următoarea ei sesiune să se ia hotărârile necesare.
Dizolvarea sau excluderea de biserici
„Bărbaților, iubiți‑vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S‑a dat pe Sine pentru ea, ca s‑o sfințească, după ce a curățit‑o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană… Căci nimeni nu și‑a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.” (Ef. 5,25‑30)
Aceasta trebuie să fie totdeauna atitudinea față de biserici în administrarea disciplinei, atât față de membrul individual, cât și față de o biserică locală ca întreg, gata întotdeauna să ajute și să o salveze pentru cauza lui Dumnezeu. Pot apărea situații care fac necesară dizolvarea unei biserici. S‑ar putea ca un număr mare de membri să se mute în altă parte, așa încât cei rămași să nu fie suficienți pentru susținerea organizației. Uneori, apar dificultăți care amenință viața unei biserici. Acolo unde soluționarea acestei probleme cere o acțiune disciplinară, se recomandă să fie organizată o serie de adunări de redeșteptare. Aceste adunări se pot ține cu scopul de a recupera biserica din starea ei nefericită și de a ajuta membrii să‑și reînnoiască legământul cu Domnul. Acest lucru este mai bun decât luarea de măsuri care ar conduce la o ruptură în biserică și care ar putea face necesară dizolvarea.
Bisericile pot fi dizolvate sau excluse dintre celelalte biserici surori pentru următoarele motive:
1. Pierderea de membri – Sunt ocazii când, în ciuda încercărilor de a păstra o biserică, se pierd atât de mulți membri prin mutare din zonă, prin moarte sau prin apostazie, încât existența bisericii este amenințată. În asemenea împrejurări, comitetul conferinței/misiunii/câmpului să ia o hotărâre prin care va recomanda bisericii respective dizolvarea.
Înainte ca o biserică locală să ia hotărârea finală de dizolvare, membrii rămași vor fi sfătuiți să-și transfere calitatea de membru în alte biserici.
Dacă rămân destui membri, această lucrare se poate face prin convocarea unei adunări, sub conducerea președintelui conferinței/misiunii/câmpului sau a unui pastor desemnat de acesta. La o astfel de adunare, pot fi votate scrisorile de transfer pentru toți membrii rămași, aflați în rânduială (regular standing), pentru a se uni cu alte biserici. În felul acesta, biserica se dizolvă la recomandarea comitetului conferinței/misiunii/câmpului. Astfel, se deschide calea pentru ca dizolvarea bisericii să poată fi consemnată de comitetul conferinței/misiunii/câmpului.
Dacă, după aprecierea comitetului conferinței/misiunii/câmpului, au rămas prea puțini membri pentru a convoca o adunare, comitetul conferinței/misiunii/câmpului să aibă autoritatea să recomande astfel de membri care sunt în rânduială (regular standing) altor biserici sau bisericii conferinței/misiunii/câmpului. În felul acesta, biserica este dizolvată.
Dacă, la data dizolvării, sunt membri sub disciplină cărora, din acest motiv, nu li se poate acorda scrisoare care să arate că ei sunt în rânduială (regular standing), calitatea lor de membri va fi menținută provizoriu în comunitatea conferinței/misiunii/câmpului, în timp ce administrația conferinței/misiunii/câmpului depune toate eforturile ca, în cel mai scurt timp posibil, să ajute acești membri să dobândească o experiență creștină satisfăcătoare. Dacă efortul are succes, calitatea lor de membru poate fi confirmată în biserica conferinței/misiunii/câmpului sau li se pot da scrisori de transfer către alte biserici. Dacă nu pot fi ajutați și recuperați, vor fi excluși prin votul comitetului conferinței/misiunii/câmpului.
2. Disciplină –Ocazii pentru excluderea de biserici din motive disciplinare sunt, din fericire, foarte rare, deoarece misiunea bisericii este de a-i căuta pe cei pierduți și de a-i mântui. Acolo unde persistă probleme serioase, cum ar fi apostazia, refuzul de a acționa în armonie cu Manualul Comunității, sau persistă răzvrătirea împotriva conferinței/misiunii/câmpului, trebuie făcute eforturi stăruitoare pentru a înlătura necesitatea excluderii. Pastorul va căuta să adâncească viața spirituală a bisericii prin predicare și vizite personale. Cu sprijinul conferinței/misiunii/câmpului, se va ține o serie de adunări de reînviorare care să‑i conducă pe membri la o reînnoire a legământului lor cu Domnul. Dacă aceste eforturi nu au succes, pastorul, în colaborare cu comitetul conferinței/misiunii/câmpului, să se sfătuiască cu biserica și cu conducerea ei, căutând să aducă vindecare și împăcare și să păstreze biserica în calitatea ei de martoră pentru Dumnezeu și pentru adevărul Său mântuitor.
În toate eforturile de a ajuta o biserică greșită și în toate aspectele oricărei discipline care va fi aplicată, trebuie să se dea pe față spiritul lui Hristos. Spiritul acesta este descris foarte frumos și convingător în Efeseni 5,25‑30, unde Pavel ne spune că Hristos iubește Biserica și Și‑a dat viața pentru ea, ca să poată avea bucuria de a o prezenta Tatălui Său ceresc ca pe o Biserică slăvită.
Asemenea măsuri de redresare sunt preferabile îngăduirii unei deteriorări a relațiilor, care ar putea duce la excluderea bisericii.
Totuși, dacă toate străduințele de a păstra biserica dau greș, comitetul conferinței/misiunii/câmpului trebuie să facă un studiu atent cu privire la excluderea bisericii. Dacă se ajunge la această hotărâre, să fie consemnată în procesele verbale ale comitetului conferinței/misiunii/câmpului cu recomandarea de excludere și cu precizarea motivelor, apoi să se procedeze după cum urmează:
a. Decizia de recomandare a excluderii, cu toate motivele justificative, să fie prezentată bisericii respective într-o adunare administrativă pentru informare și pentru luarea în considerare.
b. În cazul în care biserica nu acceptă recomandarea, ea ar putea adopta una dintre următoarele căi:
1. Să acționeze pentru eliminarea cauzelor care ar face necesară disciplina, acceptând specificările conferinței/misiunii/câmpului și cerând conferinței/misiunii/câmpului să revină asupra recomandării de dizolvare sau excludere.
2. Să apeleze la Comitetul Executiv al uniunii pentru a arbitra în interesul bisericii respective.
c. În eventualitatea că biserica se menține în stare de răzvrătire sau Comitetul Executiv al uniunii susține recomandarea conferinței/misiunii/câmpului de excludere a bisericii, conferința/misiunea/câmpul va convoca o ședință a comitetului executiv și va face recomandarea adunării generale a conferinței/misiunii/câmpului de excludere a bisericii, prezentând și motivele care stau la baza recomandării.
d. Dacă Adunarea Generală a conferinței/misiunii/câmpului hotărăște excluderea, conferința/misiunea/câmpul va aplica hotărârea.
Grija față de membri –Printre membrii unei biserici care a fost dizolvată sau exclusă, pot exista membri credincioși, care doresc să rămână în cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Pentru a asigura binele lor, calitatea lor de membru va fi păstrată provizoriu, până la 90 de zile, în comunitatea conferinței/misiunii/câmpului, pentru a oferi ocazie celor care doresc acest lucru, să-și aibă calitatea de membru confirmată în biserica conferinței/misiunii/câmpului, sau să fie transferați la o altă biserică, aleasă de ei. Situația lor va fi apreciată de comitetul conferinței/misiunii/câmpului și, dacă este satisfăcătoare, aceștia pot fi recomandați ca membri ai bisericii conferinței/misiunii/câmpului sau ai altei biserici, alese de ei.
Numele membrilor unei biserici dizolvate sau excluse, care sunt sub disciplină, vor fi trimise secretarului conferinței/misiunii/câmpului pentru a fi în atenția comitetului acesteia, așa cum se precizează în secțiunea de mai sus, la capitolul „Pierderi de membri”, cu privire la dizolvarea bisericii cauzată de pierderea de membri.
Sesiunea conferinței/misiunii/câmpului va acționa în toate cazurile – În orice caz de dizolvare sau excludere a unei biserici, pentru orice motiv, va fi prezentat un raport la sesiunea următoare a conferinței/misiunii/câmpului, când se va face o recomandare de ștergere a bisericii respective de pe lista bisericilor aparținătoare conferinței/misiunii/câmpului.
Bunurile, fondurile și registrele – După dizolvarea sau excluderea unei biserici datorată pierderii membrilor sau pentru motive disciplinare, toate darurile, toate evidențele financiare și toate proprietățile comune sau personale, fie că sunt deținute în numele bisericii, al conferinței/misiunii/câmpului, fie al altei asociații legale denominaționale, sunt încredințate spre păstrare conferinței/misiunii/câmpului. De aceea, conferința/misiunea/câmpul are dreptul, autoritatea și datoria să administreze, să ocrotească și să dispună de proprietatea și de fondurile mai sus amintite. Toate registrele și evidențele unei astfel de biserici vor fi ținute în custodia secretarului conferinței/misiunii/câmpului și/sau a trezorierului.
Sursa: www.adventist.ro
