Calitatea de membru al bisericii

Calitatea de membru pe o bază spirituală

Obligațiile serioase și solemne ce revin membrilor bisericii trebuie să fie imprimate fiecărei persoane care cere să aparțină bisericii. Toți trebuie să fie învățați cu credincioșie ce înseamnă să devii un membru al trupului Domnului Hristos. Numai cei care dau dovadă că au experimentat nașterea din nou și care se bucură de o experiență spirituală în Domnul Isus sunt pregătiți să fie primiți în rândurile membrilor bisericii. Înainte de a fi botezat și primit în biserică, fiecare candidat la calitatea de membru are nevoie de o instruire temeinică cu privire la învățăturile fundamentale și practicile corelate acestora. Fiecare persoană care caută să fie admisă în biserică trebuie să fie informată cu privire la principiile acceptate de biserică.

Aceasta este o relație spirituală și pot intra în biserică doar cei care sunt convertiți. Numai în felul acesta pot fi menținute curăția și spiritualitatea bisericii. Este de datoria fiecărui pastor să instruiască pe cei care acceptă principiile adevărului, încât să poată intra în biserică pe o bază spirituală sănătoasă. Deși nu există o vârstă fixată pentru botez, este recomandabil pentru copiii care își manifestă dorința de a fi botezați să fie încurajați și introduși într-un program de instruire care să îi pregătească pentru botez.

„Membrii bisericii, cei pe care El i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, trebuie să proclame slava Sa. Biserica este păstrătoarea bogățiilor harului lui Hristos și, în final, prin ea se va face cunoscut, chiar și ’domniilor și stăpânirilor din locurile cerești’, ultima și deplina manifestare a iubirii lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor, pag. 9)

Botezul, o cerință a Evangheliei

Noul Testament stabilește că botezul este ceremonia de intrare în biserică. „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Mat. 28,19.20)

„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2,38)

Botezul, o condiție preliminară calității de membru al bisericii

„Domnul Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăția Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiție pozitivă la care toți trebuie să se supună, cei care doresc să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Înainte ca omul să-și poată găsi un cămin în biserică, înainte ca să treacă pragul Împărăției spirituale a lui Dumnezeu, trebuie să primească imprimarea numelui divin: ’Domnul, neprihănirea noastră’. (Ier. 23,6)

Botezul este cea mai solemnă renunțare la lume. Cei care sunt botezați în întreitul nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt declară în mod public, chiar la intrarea lor în viața creștină, că au părăsit slujirea lui Satana și au devenit membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Ei au dat ascultare poruncii: ’Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei… nu vă atingeți de ce este necurat’. Cu ei se împlinește făgăduința: ’Vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic’. (2 Cor. 6,17.18)

Principiile vieții creștine trebuie să fie prezentate cu claritate celor care au venit de curând la adevăr. Nimeni nu poate să se bazeze pe mărturisirea lor verbală, ca dovadă că au o legătură mântuitoare cu Domnul Hristos. Nu trebuie doar să spunem: ’cred’, ci să și trăim adevărul. Noi dovedim legătura noastră cu Dumnezeu prin conformarea față de voința Sa în vorbire, purtare și caracter.” (Mărturii, vol. 6, pag. 91,92)

Modul în care se oficiază botezul

Adventiștii de ziua a șaptea cred în botezul prin scufundare și primesc ca membri numai pe aceia care au fost botezați în acest fel. Cei care își recunosc starea pierdută, ca păcătoși, se pocăiesc sincer de păcatele lor și experimentează convertirea, pot să devină candidați pentru botez și membri ai bisericii, după ce au fost instruiți în mod corespunzător.

Pastorii să instruiască temeinic candidații înainte de botez

Pastorul nu trebuie să prezinte niciun candidat în vederea botezului și intrării în biserică până când nu poate să dovedească bisericii, printr-o examinare în public, că acesta a fost bine instruit și că este gata să facă acest pas (vezi pag. 37-39). În bisericile în care desfășurarea frecventă a botezurilor ar putea diminua semnificația unei examinări publice, să se aplice un plan alternativ. Lucrarea pastorului nu este încheiată până când nu instruiește amănunțit candidații, așa încât ei să cunoască îndeaproape toate principiile fundamentale ale bisericii, precum și practicile care decurg din acestea, și să fie pregătiți să-și asume răspunderile calității de membru al bisericii. Bisericile trebuie să insiste asupra aplicării acestui procedeu ca fiind un principiu călăuzitor în privința primirii de noi membri. Bisericile, prin comitetul bisericii, să insiste asupra instruirii individuale a candidaților. În plus, ori de câte ori este posibil, ei trebuie să fie instruiți într-o clasă de botez.

„În ceea ce-i privește pe cei care doresc să fie botezați, testul uceniciei nu este urmărit atât de aproape cum ar trebui. Trebuie să se știe dacă ei doar preiau numele de adventiști de ziua a șaptea sau dacă iau poziție de partea Domnului, pentru a ieși din lume, să fie deosebiți și să nu se atingă de ceea ce este necurat. Înainte de botez, trebuie să se facă o cercetare temeinică a experienței candidaților. Această cercetare să nu se desfășoare într-o manieră rece și distantă, ci cu bunătate și gingășie, îndreptându-i pe noii convertiți la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Faceți ca cerințele Evangheliei să aibă efect asupra candidaților la botez.” (Idem, pag. 95, 96)

„Când dau dovadă că înțeleg pe deplin poziția luată, ei trebuie să fie acceptați.” (Mărturii pentru pastori, pag. 128)

Examinarea publică

Biserica are dreptul să cunoască credința și atitudinea fiecărei persoane care solicită calitatea de membru al bisericii. Este potrivit ca înaintea botezului să aibă loc o examinare publică a tuturor candidaților, de preferat, în prezența bisericii. Dacă se constată că acest lucru nu poate fi adus la îndeplinire, examinarea să se facă în fața comitetului acesteia sau a unui comitet numit de către comitetul bisericii, cum ar fi comitetul prezbiterilor, care trebuie să prezinte bisericii un raport înainte de botez. Când se folosește metoda alternativă, menționată în secțiunea anterioară, să se dea candidaților posibilitatea să-și exprime în mod public dorința de a se uni cu biserica, de a se identifica cu ea și de a fi recunoscuți de ea.

Legământul de botez

Un rezumat al principiilor doctrinale, pregătit special pentru instruirea candidaților în vederea botezului, împreună cu formula legământului de botez și certificatul de botez și consacrare a fost adoptat de biserică ca un Legământ de botez. Un exemplar tipărit al acestui Legământ împreună cu certificatul de botez și Angajament, completat în mod cuvenit, trebuie înmânat tuturor celor care sunt primiți ca membri ai bisericii prin botez. În cazul celor care sunt primiți prin mărturisire de credință trebuie, de asemenea, să primească un certificat corespunzător.

Acest rezumat al convingerilor doctrinale este pregătit în mod special pentru  instruirea candidaților la botez. Fiecare candidat trebuie să se familiarizeze pe deplin cu învățăturile cuprinse în acest rezumat și cu datoriile credinciosului, demonstrând în mod practic acceptarea de bunăvoie a tuturor doctrinelor învățate de adventiștii de ziua a șaptea și a principiilor de conduită care constituie expresia exterioară a acestor învățături, pentru că „după roadele lor îi veți cunoaște”.

Cei care urmează să devină membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, înaintea botezului sau a primirii prin mărturisire de credință, trebuie să fie instruiți cu multă grijă cu privire la învățăturile fundamentale ale Sfintelor Scripturi, așa cum sunt prezentate în capitolul 3 al acestui Manual al Bisericii (vezi pag. 14). Pentru a veni în sprijinul evangheliștilor, al pastorilor și al altora care oferă o asemenea instruire, pentru a o face să fie întemeiată pe Scripturi și cu valoare practică, există un rezumat pregătit în mod special la sfârșitul acestui Manual al Bisericii, ca apendice, dar și în Manualul pastorului.

Legământul de botez și botezul

Legământul de botez

Candidații pentru botez sau cei ce sunt primiți prin mărturisirea de credință trebuie să declare adeziunea lor la punctele fundamentale ale doctrinei Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în fața bisericii sau a unui alt comitet stabilit conform cu rânduielile bisericii (vezi pag. 36). Pastorul sau prezbiterul să adreseze următoarele întrebări candidatului (candidaților) al cărui răspuns poate fi exprimat prin consimțământ verbal sau prin ridicarea mâinii:

Legământul:

1. Crezi că există un Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane eterne?

2. Primești moartea Domnului Isus Hristos pe Golgota ca jertfă de ispășire pentru păcatele tale și crezi că, prin harul lui Dumnezeu și prin credința în sângele Său vărsat, ai fost izbăvit de păcat și de pedeapsa lui?

3. Primești pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal și crezi că Dumnezeu, în Hristos, ți-a iertat păcatele și ți-a dat o inimă nouă, și renunți la căile păcătoase ale lumii?

4. Primești prin credință neprihănirea Domnului Hristos, Mijlocitorul tău în Sanctuarul ceresc, și accepți făgăduința harului și a puterii Sale transformatoare pentru a trăi în căminul tău și în fața lumii o viață plină de iubire, o viață care are în centru pe Hristos?

5. Crezi că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, singura normă pentru credința și conduita creștinului? Te angajezi să petreci în mod regulat timp în rugăciune și studiul Bibliei?

6. Primești cele Zece Porunci ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu și o descoperire a voinței Sale? Îți propui ca, prin puterea Domnului Hristos, care locuiește în tine, să împlinești legea aceasta, inclusiv porunca a patra, care cere păzirea zilei a șaptea a săptămânii ca Sabat al Domnului și memorial al creațiunii?

7. Aștepți apropiata venire a lui Isus și fericita nădejde, când trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire? În timp ce te pregătești să-L întâmpini pe Domnul, dorești să dai mărturie despre mântuirea Sa plină de iubire, folosindu-ți talentele în lucrarea personală de câștigare de suflete, ca să ajuți și pe alții să fie gata pentru glorioasa Lui revenire?

8. Primești învățătura biblică cu privire la darurile spirituale și crezi că darul profeției este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămășiței?

9. Crezi în organizația bisericii? Îți propui să te închini lui Dumnezeu și să sprijini biserica prin zecimile și darurile tale, prin eforturile și influența ta?

10. Crezi că trupul tău este templul Duhului Sfânt și dorești să-L onorezi pe Dumnezeu având grijă de el, evitând folosirea oricăror lucruri vătămătoare, abținându-te de la consumarea alimentelor necurate, de la folosirea, producerea sau vânzarea băuturilor alcoolice, de la folosirea, producerea sau vânzarea tutunului, în oricare dintre formele lui de consum, și de la abuzul și traficul de narcotice sau alte droguri?

11. Cunoști și înțelegi principiile fundamentale ale Bibliei, așa cum sunt învățate de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea? Te hotărăști ca, prin harul lui Dumnezeu, să împlinești voia Sa, punându-ți viața în armonie cu aceste principii?

12. Primești învățătura Noului Testament cu privire la botezul prin scufundare și dorești să fii botezat, ca o exprimare publică a credinței tale în Domnul Hristos și în iertarea păcatelor tale de către El?

13. Crezi că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este Biserica rămășiței din profeția biblică, în care sunt invitați și primiți oameni de orice naționalitate, rasă și limbă? Dorești să devii membru al acestei comunități locale a bisericii mondiale?

Legământ de botez (alternativă):

1. Accepți pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul și Domnul tău personal și dorești să-ți trăiești viața în cadrul unei relații mântuitoare cu El?

2. Accepți învățăturile Bibliei, așa cum sunt exprimate în declarația punctelor fundamentale de doctrină ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, și te angajezi prin harul lui Dumnezeu să-ți trăiești viața în armonie cu aceste învățături?

3. Dorești să fii botezat ca o exprimare publică a credinței tale în Domnul Isus Hristos și să fii acceptat ca membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și să susții Biserica în misiunea ei, ca un ispravnic credincios, prin influența ta personală, zecimi și daruri, cât și printr-o viață de slujire?

Certificatul de botez și consacrare –Se va lăsa un spațiu disponibil pentru ca noul membru să semneze certificatul, ca o afirmare a acestui angajament. După botez, se va oferi fiecărui candidat un certificat de botez și Angajament, ca un document al legământului. Angajamentul va fi următorul:

Consacrare:

1. Cred că există un Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane eterne.

2. Accept moartea Domnului Isus Hristos pe Golgota ca jertfă de ispășire pentru păcatele mele și cred că, prin credința în harul lui Dumnezeu, prin credința în sângele Său vărsat, am fost izbăvit de păcat și de pedeapsa lui.

3. Primesc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal și cred că Dumnezeu, în Hristos, mi-a iertat păcatele și mi-a dat o inimă nouă și renunț la căile păcătoase ale lumii.

4. Primesc prin credință neprihănirea Domnului Hristos, Mijlocitorul meu în sanctuarul ceresc, și accept făgăduința harului și puterii Sale transformatoare pentru a trăi o viață plină de iubire în căminul meu și în fața lumii, având pe Hristos în centrul vieții mele.

5. Cred că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, singura normă pentru credința și conduita creștinului. Mă angajez să petrec în mod regulat timp în rugăciune și studiul Bibliei.

6. Accept cele Zece Porunci ca fiind o transcriere a caracterului lui Dumnezeu și o descoperire a voinței Sale. Îmi propun ca, prin puterea Domnului Hristos care locuiește în viața mea, să împlinesc legea aceasta, inclusiv porunca a patra, care cere păzirea zilei a șaptea a săptămânii ca Sabat al Domnului și memorial al creațiunii.

7. Aștept apropiata venire a lui Isus și fericita nădejde, când trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire. În timp ce mă pregătesc să-L întâmpin pe Domnul, doresc să dau mărturie despre mântuirea Sa plină de iubire, folosindu-mi talentele în lucrarea personală de câștigare de suflete, ca să ajut și pe alții să fie gata pentru glorioasa Lui revenire.

8. Primesc învățătura biblică cu privire la darurile spirituale și cred că darul profeției este unul dintre semnele de identificare ale bisericii rămășiței.

9. Cred în organizația bisericii. Îmi propun să mă închin lui Dumnezeu și să sprijin biserica prin zecimile și darurile mele, prin eforturile și influența mea.

10. Cred că trupul meu este templul Duhului Sfânt și doresc să-L onorez pe Dumnezeu având grijă de el, evitând folosirea oricăror lucruri vătămătoare, abținându-mă de la consumarea alimentelor necurate, de la folosirea, producerea sau vânzarea băuturilor alcoolice, de la folosirea, producerea sau vânzarea tutunului, în oricare dintre formele lui, și de la abuzul și traficul de narcotice sau alte droguri.

11. Cunosc și înțeleg principiile fundamentale ale Bibliei, așa cum sunt învățate de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Îmi propun și doresc ca, prin harul lui Dumnezeu, să împlinesc voia Sa, punându-mi viața în armonie cu aceste principii.

12. Primesc învățătura Noului Testament cu privire la botezul prin scufundare și doresc să fiu botezat, ca o exprimare publică a credinței mele în Domnul Hristos și în iertarea păcatelor mele.

13. Accept și cred că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este Biserica rămășiței din profeția biblică și că oameni din orice naționalitate, rasă și limbă sunt invitați în această părtășie. Doresc să devin membru al acestei comunități locale din biserica mondială.

Primirea candidaților – După ce candidații au răspuns afirmativ la întrebările legământului, în prezența membrilor bisericii sau a unui alt organism însărcinat pentru aceasta, sau dacă biserica locală a fost informată că aceste răspunsuri au fost date, membrii bisericii sunt chemați să voteze primirea lor în biserică prin botez, ceremonie care nu trebuie să fie amânată fără un motiv întemeiat.

Primirea membrilor care nu sunt cunoscuți – În timpul pregătirii pentru botez a candidaților săi, evanghelistul să invite pe pastor sau pe prezbiter să viziteze grupele sale de pregătire pentru botez și să-i cunoască pe noii convertiți. Astfel de contacte vor ajuta biserica să fie mai bine pregătită să primească în rândurile ei pe noii membri. Această procedură generală nu se aplică în cazul unor credincioși izolați care doresc să devină membri în biserica conferinței, misiunii, câmpului.

Ceremonia botezului – La această ceremonie, diaconii vor face toate pregătirile necesare și vor ajuta candidații la intrarea și ieșirea din apă (vezi pag. 63). Diaconesele vor ajuta pe candidate. Se va urmări cu atenție să se asigure candidaților o îmbrăcăminte potrivită. Se preferă costume dintr-un material gros, potrivit acestei ocazii (vezi pag.64). Dacă acest lucru nu este posibil, candidații trebuie să se îmbrace decent. Ceremonia botezului va fi urmată de întinderea mâinii drepte a părtășiei și se vor rosti cuvinte de bun venit de către pastor sau prezbiter în numele întregii biserici.

Statutul de „a fi în rânduială” (Regular Standing)
Orice membru al bisericii este considerat a fi în rânduială (regular standing), dacă nu este sub disciplina bisericii. (vezi pag. 196-199)

Transferarea de membri

Transferarea membrilor bisericii – Când un membru al bisericii se mută în altă zonă, secretarul bisericii locale, care deține registrele de membri, trebuie să scrie secretarului conferinței/misiunii/câmpului pe teritoriul căreia persoana urmează să se mute, cerând ca un pastor din noua localitate să‑i facă o vizită pastorală. Această intervenție pastorală poate ușura procesul de transfer.

Secretarul bisericii locale, care deține registrele de membri, trebuie, de asemenea, să ceară persoanei care intenționează să se mute să‑și dea noua adresă unui pastor din noua localitate.

Un membru al unei biserici care se mută dintr‑o localitate în alta, pentru o perioadă mai lungă de șase luni, trebuie să solicite imediat scrisoare de transfer la o biserică apropiată de noul său domiciliu. În cazul în care membrul se află într-o zonă izolată, fără să aibă vreo biserică la o distanță rezonabilă, procedeul obișnuit este să ceară să facă parte din biserica conferinței/misiunii/câmpului. O asemenea scrisoare de transfer este valabilă șase luni de la data emiterii și devine nulă dacă în acest interval nu a fost efectuat transferul.

Metoda acordării scrisorilor de transfer – Solicitarea scrisorii se adresează secretarului bisericii din care membrul dorește să facă parte. Apoi secretarul trimite cererea către secretarul bisericii de la care membrul dorește să fie transferat. La primirea ei, secretarul aduce cererea la pastor sau la prezbiterul bisericii, care, la rândul lui, o prezintă comitetului bisericii. După luarea în considerație a scrisorii, comitetul face o recomandare bisericii, favorabilă sau nefavorabilă, cu privire la cerere (vezi pag. 37-44, 59, 200, 212). Apoi, pastorul sau prezbiterul aduce recomandarea în atenția bisericii, anunțând că aceasta este prima citire. Hotărârea finală se ia săptămâna următoare, când se prezintă din nou cererea și se ia votul bisericii. Scopul intervalului de o săptămână este acela de a da ocazia oricărui membru să-și prezinte obiecțiile privind admiterea scrisorii, pe baza unui motiv temeinic. De regulă, această obiecție nu trebuie să fie declarată public, ci trebuie analizată de pastor sau prezbiter a cărui datorie este să convoace comitetul bisericii pentru a discuta obiecțiile. Persoana care prezintă obiecțiile trebuie să aibă ocazia să vină în fața comitetului pentru a le  prezenta. Dacă acestea nu sunt întemeiate, persoana va fi sfătuită să le retragă. Pe de altă parte, dacă ele sunt întemeiate, comitetul are datoria să efectueze cercetările necesare. În asemenea cazuri, hotărârea finală de acordare a scrisorii de către biserică va fi amânată până când situația va fi clarificată în mod satisfăcător.

Dacă problemele implică relații personale, să se depună orice efort pentru a se ajunge la împăcare. Dacă este vorba de păcate publice, se poate recurge la măsuri disciplinare. Dacă sunt anumite lipsuri spirituale, să se depună eforturi pentru a rezolva problema membrului respectiv.

Secretarul întocmește scrisoarea – După ce biserica a acordat scrisoarea de transfer, secretarul bisericii completează formularul folosit în acest scop și îl trimite secretarului bisericii din care membrul intenționează să facă parte. Secretarul acestei biserici înmânează scrisoarea pastorului sau prezbiterului bisericii, care o prezintă mai întâi comitetului pentru recomandare, după care cererea este prezentată bisericii la primul serviciu obișnuit. Se așteaptă o săptămână, iar apoi, prin vot, se ia hotărârea finală de primire a acelei persoane în rândurile bisericii. Secretarul bisericii are responsabilitatea să adauge în registrul bisericii numele membrului și data primirii acestuia. De asemenea, secretarul completează acea parte a scrisorii de transfer care trebuie înapoiată, certificând faptul că membrul a fost primit, și o trimite înapoi secretarului bisericii din care membrul a fost transferat. (vezi pag. 65)

Metodă alternativă pentru transferul de membri –O diviziune poate aproba metode alternative pentru transferarea membrilor de la o biserică la alta în cadrul diviziunii, dar atunci când membrii cer transferul la o biserică dintr-o altă diviziune, trebuie să se urmeze „Metoda acordării scrisorilor de transfer”, așa cum este menționată în secțiunea de mai sus.

Calitatea de membru în intervalul transferului – În nicio împrejurare, secretarul bisericii care acordă scrisoarea nu va șterge numele membrului din registrul de membri până când nu a primit partea care se înapoiază din scrisoare și care confirmă faptul că membrul a dobândit prin vot calitatea de membru al bisericii în care s-a transferat. În caz contrar, persoana ar fi lipsită de calitatea de membru al bisericii în intervalul transferului, și o asemenea procedură nu trebuie urmată niciodată. Secretarul, prezbiterul, pastorul și președintele conferinței/misiunii/câmpului au toți răspunderea să urmărească aplicarea uniformă a acestui plan în toate bisericile.

Primirea de membri îngreunată de anumite condiții mondiale – Ca urmare a condițiilor nefavorabile existente la nivel mondial, pot fi persoane pentru care nu se pot trimite sau primi comunicări de la biserica unde le este înregistrată calitatea de membru. În astfel de cazuri, biserica pe care aceste persoane o frecventează acum, în înțelegere cu conferința/misiunea/câmpul, trebuie să se asigure cu privire la situația acestora și apoi să le primească prin mărturisire de credință. Dacă, mai târziu, se deschid căile de comunicare cu fosta lor biserică, biserica în care au fost primite aceste persoane să trimită o scrisoare care să cuprindă informații cu privire la ceea ce s‑a făcut.

Includerea în raportul statistic – La sfârșitul trimestrului și al anului, la alcătuirea raportului statistic al bisericii, toți membrii pentru care s‑a acordat scrisoare de transfer, dar pentru care nu a sosit atestatul de primire, vor fi socotiți printre membrii bisericii care le‑a acordat scrisorile. La sosirea atestului de primire, prin care se dovedește că membrul a fost primit în biserică, numele va fi șters din registrul bisericii care i‑a acordat scrisoarea de transfer și nu va mai fi cuprins în următorul raport statistic trimestrial. Biserica în care a fost primit îi va înscrie numele în registrul său de membri și îl va cuprinde în următorul raport statistic trimestrial.

Dacă un membru nu este primit – Biserica la care îi este adresată scrisoarea de transfer este obligată să primească membrul, în afară de cazul în care are motive temeinice și suficiente pentru care nu trebuie să i se acorde calitatea de membru. În cazul în care membrul nu este primit, secretarul va înapoia scrisoarea bisericii care a acordat‑o, cu o explicație completă a motivelor. Astfel, calitatea de membru a persoanei rămâne acolo unde s‑a aflat înaintea întocmirii cererii de transfer, adică în biserica de care a fost recomandat. Membrul trebuie să colaboreze cu biserica sa pentru clarificarea tuturor problemelor apărute din refuzul celeilalte biserici de a‑l primi ca membru.

Nu se acordă scrisoare membrilor aflați sub disciplină – În niciun caz, biserica nu trebuie să voteze o scrisoare de transfer pentru un membru care este sub disciplină. O asemenea acțiune ar fi o încălcare a spiritului regulii de aur.

Biserica acordă scrisori doar celor ce sunt în rânduială (regular standing) – Biserica acordă scrisoare numai membrilor care sunt în rânduială (regular standing). Declarații calificative pe scrisorile de recomandare nu sunt admise. Dacă un membru care s‑a mutat într-o localitate nouă a devenit rece și indiferent în credință, prezbiterul bisericii poate, pentru a se clarifica în privința trimiterii unei scrisori de transfer, să trateze problema cu prezbiterul bisericii din localitatea în care membrul s-a mutat, înainte de a acorda transferul.

Nu se votează o scrisoare fără acordul membrului în cauză – În nicio situație biserica să nu voteze o scrisoare de transfer contrar dorinței sau cererii membrului în discuție și nicio biserică nu trebuie să primească în rândurile ei un membru căruia i s‑a acordat scrisoarea în asemenea condiții.

Calitatea de membru al bisericii reprezintă o relație personală a unui credincios cu trupul lui Hristos. Biserica trebuie să recunoască această relație și să evite orice acțiune care ar putea fi considerată arbitrară.

Pe de altă parte, membrul este obligat să țină seama de binele bisericii și să depună toate eforturile să nu creeze în biserică probleme legate de membrii absenți. Atunci când se mută din zona în care se află biserica din care face parte, membrul are datoria să colaboreze cu bunăvoință în privința acesta, cerând scrisoarea de transfer.

În cazul în care o biserică este exclusă din rândul bisericilor surori, printr-o acțiune a sesiunii conferinței/misiunii/câmpului, pentru protejarea calității de membru a celor rămași loiali, este necesar să se acorde provizoriu scrisori de transfer către biserica conferinței/misiunii/câmpului tuturor membrilor bisericii excluse, cu excepția acelora care refuză acest transfer. Aceștia din urmă vor fi considerați excluși prin faptul că biserica lor a fost exclusă. Biserica conferinței/misiunii/câmpului este împuternicită să emită scrisori de transfer membrilor loiali, după cum se cere, și să procedeze cu ceilalți membri după cum este necesar.

Comitetele bisericilor nu pot acorda scrisori de transfer –Comitetul unei biserici nu are autoritatea să voteze scrisori de transfer sau să primească membri de la alte biserici pe baza scrisorii. Autoritatea lor este limitată la a face recomandări către biserică (vezi pag. 41, 60). Hotărârile cu privire la orice transfer de membri, favorabile sau nu, trebuie să fie luate de către biserică. Secretarul nu are autoritatea de a șterge sau de a adăuga nume în registrul bisericii, cu excepția cazului în care o face prin acordul bisericii obținut prin vot. Când un membru moare, nu este nevoie de o hotărâre pentru a șterge numele, ci secretarul va înregistra pur și simplu data decesului.

Biserica conferinței/misiunii/câmpului

Membrii izolați trebuie să se atașeze bisericii conferinței/misiunii/câmpului, care este organizată spre binele credincioșilor descurajați, care altfel ar fi lipsiți de privilegiile apartenenței la o biserică. Membrii în vârstă sau infirmi care locuiesc în preajma unei biserici locale organizate trebuie să fie membrii acelei biserici. Biserica locală are datoria și responsa­bilitatea să păstorească pe acești membri. Ei nu trebuie să fie transferați în biserica conferinței/misiunii/câmpului, care nu este desemnată să funcționeze în locul bisericii locale. Deși slujbașii conferinței/misiunii/câmpului sunt și slujbașii bisericilor din zona conferinței, ei trebuie să-și mențină calitatea de membri ai bisericii în localitatea de domiciliu. Biserica conferinței/misiunii/câmpului nu are ca scop să fie biserica de care să aparțină lucrătorii conferinței respective. Pastorii și lucrătorii trebuie să se atașeze bisericilor locale din localitățile în care domiciliază.

Președintele conferinței/misiunii/câmpului va fi și prezbiterul bisericii conferinței/misiunii/câmpului, iar lucrarea îndeplinită de obicei de către secretarul și casierul bisericii locale va fi îndeplinită de secretarul‑trezorier al conferinței/misiunii/câmpului. Orice activitate, care în mod normal este condusă de biserica locală și de comitetul ei, în biserica conferinței/misiunii/câmpului – o biserică, prin natura ei, lipsită de un comitet – să fie condusă de comitetul conferinței/misiunii/câmpului. De asemenea, acesta va desemna delegați din biserica conferinței care să participe la sesiunile sale.

Grupe organizate

Acolo unde câțiva credincioși izolați locuiesc în apropiere unii de alții, se poate organiza o grupă de credincioși pentru părtășie și închinare, cu scopul dezvoltării și organizării ei ca biserică.

O astfel de asociere de credincioși poate fi organizată ca grupă prin aprobarea comitetului conferinței/misiunii/câmpului respective și ulterior poate fi dizolvată prin acțiunea aceluiași comitet al conferinței/misiunii/câmpului. Când comitetul unei conferințe/misiuni/câmp aprobă organizarea unei grupe, o astfel de organizare poate fi efectuată de pastorul districtului sau de un alt pastor desemnat de comitetul conferinței/misiunii/câmpului, care, în consfătuire cu membrii locali, să desemneze dintre membrii botezați ai grupei un conducător și un casier.

Toate celelalte numiri, cum sunt cele pentru slujbașii din departamentele: Școala de Sabat, Lucrare personală și Asociația tinerilor adventiști, vor fi făcute prin votul membrilor botezați ai grupei, la o adunare prezidată de conducătorul districtului sau de o persoană autorizată de comitetul conferinței/misiunii/câmpului.

Conducătorul unei astfel de grupe nu va fi hirotonit pentru acea slujbă și nu va avea autoritatea să aducă la îndeplinire acele activități care revin unui prezbiter al bisericii. Totuși, acolo unde împrejurări excepționale justifică lucrul acesta, comitetul conferinței/misiunii/câmpului poate numi o persoană cu experiență în biserică și cu capacitate de conducere pentru a servi în calitate de prezbiter în acea grupă.

Casierul grupei trebuie să păstreze o evidență atentă a tuturor banilor încasați și cheltuiți. El (ea) să trimită prompt și la timpul stabilit de conferință/misiune/câmp, toate zecimile și darurile, cu excepția de fondurilor colectate pentru nevoile locale, trezorierului conferinței/misiunii/câmpului, care este, de asemenea, trezorier al bisericii conferinței/misiunii/câmpului.

Deoarece toți membrii botezați ai grupei organizate sunt membri ai bisericii conferinței/misiunii/câmpului, grupa nu are dreptul să administreze disciplina bisericească. Toate chestiunile de acest fel vor fi încredințate comitetului conferinței/misiunii/câmpului care este, în același timp, comitetul bisericii conferinței/misiunii/câmpului, președintele fiind și prezbiterul acelei biserici.

O astfel de grupă de credincioși trebuie să crească și, în cele din urmă, să se dezvolte până va deveni biserică organizată. De aceea, conducerea grupei trebuie să promoveze și să susțină toate campaniile și activitățile bisericii, care sunt de obicei aduse la îndeplinire de bisericile obișnuite, pregătind astfel membrii pentru răspunderile mai mari care există într‑o biserică deplin organizată.

Întrebări legate de primirea și ștergerea membrilor

Primirea de membri prin mărturisire de credință – Există patru situații în care persoanele care au acceptat solia adventistă de ziua a șaptea pot fi primite ca membri în biserica locală prin mărturisire de credință:

1. Un creștin consacrat care vine dintr‑o altă biserică creștină și care a fost deja botezat prin scufundare, așa cum se practică în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

2. Un membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea care, din cauza condițiilor mondiale, nu poate primi o scrisoare de transfer din țara sa de origine.

3. Un membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a cărui cerere de transfer n‑a primit niciun fel de răspuns din partea bisericii în care este membru. În acest caz, trebuie să se ceară ajutorul conferinței/misiunii/câmpului. În cazul în care biserica solicitantă a transferului se află în altă conferință/misiune/câmp, trebuie să se ceară ajutorul ambelor conferințe/misiuni/câmpuri.

4. Un fost membru căruia această calitate i-a fost clasificată greșit sau i‑a fost retrasă din cauza absenței, dar care, în realitate, a rămas credincios legământului său creștin.

Trebuie să se manifeste multă grijă la primirea de membri, dacă au fost mai înainte membri ai vreunei alte biserici adventiste. Nu lipsesc situațiile în care persoane, cărora li s‑a retras calitatea de membru într‑o biserică, s‑au prezentat mai târziu într‑o altă biserică pentru a fi primite prin mărturisire de credință. Când o persoană solicită să fie primită prin mărturisire de credință, trebuie să se facă o cercetare serioasă cu privire la trecutul său. Slujbașii bisericii trebuie să ceară sfatul și ajutorul președintelui conferinței/misiunii/câmpului. Trebuie să se acorde timp suficient pentru a extinde investigațiile atât cât este necesar pentru a dezvălui toate faptele.

Când o persoană solicită să devină membru prin mărturisire de credință și se constată că este încă membru al unei alte biserici adventiste, nu se va întreprinde nimic pentru primirea sa ca membru, până când biserica din care face parte nu îi va acorda scrisoare de transfer. Dacă, după formalitățile de cerere a transferului, biserica refuză să‑i acorde scrisoare de transfer, membrul poate apela la comitetul conferinței/misiunii/câmpului, dacă se consideră că acea scrisoare a fost refuzată pe nedrept. Biserica al cărei membru este sau comitetul conferinței/misiunii/câmpului este organizația cuvenită să decidă dacă comportamentul său din trecut a fost de așa natură, încât aplicantul să fie îndreptățit să primească scrisoare de transfer. Urmarea unui asemenea procedeu va avea ca rezultat o apreciere mai înaltă a sfințeniei calității de membru, iar în cazul în care s-au făcut greșeli, se va face dreptate acolo unde se cere. Nicio biserică nu are dreptul să rețină transferul, în afară de cazul în care persoana se află sub disciplină.
Când o persoană a cărei calitate de membru a fost retrasă dorește să fie reprimită în biserică, o asemenea reprimire este precedată în mod normal de rebotezare.

Ștergerea de nume din registrul bisericii – Numele vor fi șterse din registru numai prin votul bisericii, la acordarea scrisorii de transfer sau la retragerea calității de membru, cu excepția membrilor decedați.

Nu se păstrează evidența membrilor retrași – Fiecare biserică trebuie să aibă doar un registru de membri. În niciun caz să nu se păstreze un registru al persoanelor excluse. Registrul bisericii să conțină numele tuturor membrilor. La această listă  se adaugă nume numai pe baza votului bisericii, după ce persoana respectivă a cerut să devină membru prin mărturisire de credință, botez sau scrisoare de recomandare.

Rebotezarea

Rebotezarea este menționată în mod concret doar într-un singur pasaj biblic (Fapte 19,1-7), unde apostolul Pavel a recomandat-o unui grup de doisprezece credincioși. Botezul lor anterior a fost botezul lui Ioan, care era botezul pocăinței. Pe lângă pocăință, botezul creștin este asociat cu înțelegere clară și cu un angajament personal față de Evanghelie și învățăturile lui Isus, ca și cu primirea Duhului Sfânt. Cu această înțelegere sporită și cu acest angajament, rebotezarea acestor oameni a fost acceptată.

Persoane din alte confesiuni creștine – Pe temeiurile Bibliei, cei care vin din alte confesiuni creștine și care au adoptat mesajul adventist de ziua a șaptea și au fost anterior botezați prin scufundare, pot cere rebotezarea. Următoarele exemple sugerează că rebotezarea poate să nu fie cerută. Este evident că situația din Fapte 19 a fost un caz special, pentru că despre Apolo se raportează că a primit botezul lui Ioan (Fapte 18,25) și nu există niciun raport că ar fi fost rebotezat. Aparent, și unii dintre apostoli au primit botezul lui Ioan (Ioan 1,35-40), dar nu există niciun raport cu privire la un botez ulterior.

Pe baza acceptării unor adevăruri semnificative noi, Ellen G. White sprijină rebotezarea în măsura în care Duhul Sfânt conduce pe noul credincios să ceară lucrul acesta. Aceasta se conformează modelului de dezvoltare din Fapte 19.

Persoanele care au experimentat anterior botezul credinței trebuie să-și evalueze propria experiență religioasă și să hotărască dacă rebotezarea este sau nu de dorit. Nu trebuie să fie niciun fel de insistență. „Aceasta (rebotezarea) este o decizie pe care fiecare trebuie să o în mod personal, conform conștiinței, în temere de Dumnezeu. Acest subiect trebuie prezentat cu grijă, în spiritul amabilității și iubirii. După aceasta, datoria de a insista nu aparține nimănui decât doar singur lui Dumnezeu; dați-I lui Dumnezeu ocazia să lucreze prin Spiritul Său Sfânt asupra minții lor, încât persoana să fie perfect convinsă și satisfăcută cu privire la acest pas.” (Evanghelism pag. 373)

Apostazie și rebotezare – Deși este clar că apostazia exista în biserica apostolică (Evrei 6,4-6), Sfânta Scriptură nu se ocupă de problema rebotezării. Ellen G. White sprijină rebotezarea pentru cazurile în care membrii bisericii au căzut în apostazie și au trăit în așa fel, încât credința și principiile bisericii au fost încălcate în mod public. În cazul reconvertirii și cererii de a redeveni membri, ei trebuie să intre în biserică așa cum au intrat la început, prin botez. (Evangelism, pag. 189, 197)

„Domnul cheamă la o reformă hotărâtă. Atunci când cineva este cu adevărat reconvertit, să fie rebotezat. Să‑și reînnoiască legământul cu Dumnezeu, și Dumnezeu Își va reînnoi legământul Său cu el” (Idem, pag. 375). În mod evident, referirea de aici nu este o reînviorare spirituală repetabilă în experiența credinciosului, ci este o schimbare radicală în viață.

Rebotezarea inadecvată – Pe baza învățăturilor Bibliei și a sfaturilor inspirate date de Ellen G. White, rebotezarea ar trebui să aibă loc numai în situații speciale și să fie relativ rar întâlnită. Practicarea ei repetată sau pe bază emoțională micșorează însemnătatea botezului și reprezintă o înțelegere greșită a seriozității și importanței pe care i-o acordă Sfânta Scriptură.

Un membru al bisericii a cărui experiență spirituală s-a răcit are nevoie de un spirit de pocăință care îl va conduce spre renaștere și reformă. Acestea vor fi urmate de participarea la serviciul spălării picioarelor și apoi la Sfânta Cină, ceea ce înseamnă o nouă curățire și părtășie în Trupul lui Hristos. De aceea, rebotezarea nu este necesară.

Aplicat în mod corect, botezul devine calea de intrare în biserică. În mod fundamental, botezul este angajamentul intrării în legământul mântuitor al lui Hristos și trebuie să fie considerat ca un salut solemn de bun venit în familia lui Dumnezeu.

Sursa: www.adventist.ro