Istoria vietii lui Ieremia este mai bine cunoscuta decat a oricarui alt profet. El apartinea unei familii de preoti care locuia in Anatot. Ieremia fusese ales pentru slujba lui de catre Dumnezeu inca inainte de nastere (cap. 1,5) si fusese chemat sa fie profet la o varsta frageda (cap. 1,6.7). Desi termenul na’ar, "tanar" sau "copil" prin care se caracterizeaza insusi profetul (v. 6), nu da vreo indicatie cu privire la varsta exacta a lui Ieremia la momentul chemarii lui, contextul pasajului in care apare cuvantul acesta pare sa favorizeze interpretarea ca el era inca foarte tanar, poate sub douazeci de ani. Chemarea aceasta i-a fost adresata in al XIII-lea an al regelui Iosia (cap. 1,2; 25,3), in 627/26. Iosia era si el un rege inca tanar, avand varsta de numai 21 de ani la momentul acela.
Traind intr-o vreme de criza a natiunii sale, Ieremia a fost chemat sa proclame multe solii de mustrare si solemne preziceri ale condamnarii care plana asupra poporului lui datorita neascultarii lor. In cursul domniei lui Ioiachim aproape ca si-a pierdut viata din pricina soliilor sale indraznete si astfel a trebuit sa se ascunda (cap. 36,26). In cursul domniei lui Zedechia, ultimul rege al lui Iuda, Ieremia a fost aruncat in inchisoare, fiind considerat tradator de patrie (cap. 37,11-16) datorita faptului ca sfatuia poporul sau sa se predea Babilonienilor. Dupa caderea Ierusalimului in anul 586, Nebucadnetar i-a ingaduit lui Ieremia sa ramana alaturi de ramasita poporului care a fost lasata in tara (cap. 40,1-6). Dupa uciderea lui Ghedalia, noul guvernator al Iudeei, iudeii din Mitpa, temandu-se de razbunarea lui Nebucadnetar, s-au dus in Egipt si l-au luat cu ei si pe Ieremia precum si pe secretarul lui, Baruc (cap. 43,6).
In Egipt, Ieremia si-a inaltat glasul impotriva actelor de idolatrie pe care iudeii le practicau acolo (cap. 43; 44). Probabil ca a murit in tara Nilului. O legenda iudaica pretinde ca el a fost omorat cu pietre de compatriotii sai. Daca cap. 52, un apendice istoric, a fost scris de profet, trebuie ca el sa fi trait pana la anul 561, cand Ioiachin a fost eliberat din inchisoare de imparatul Evil-Merodac al Babilonului (vezi cap. 52,31). In cazul acesta a fost un octogenar. Aceia care considera ca cap. 52 a fost adaugat ca un post-scriptum inspirat de catre secretarul lui Ieremia sau de unul din ucenicii lui, considera ca el a murit cu vreo 20 de ani mai inainte, cam pe la anul 580 i.Hr. Tabelul permite ambele conceptii, indicand posibila lui slujire in cursul celor doua decenii care au precedat anul 560 i.Hr., cu ajutorul unei linii intrerupte.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
