Ceea ce se ascunde dupa o masca
"Strigatul de la miezul noptii " Martie 2001
In articolul urmator Ulrich Skambraks va prezinta originea carnavalului si primejdiile care se ascund in spatele mastilor de carnaval.
Ce se ascunde in spatele Carnavalului? Astazi, cercetatorii stiu foarte bine care este originea «Carnavalului». Ipoteza ca originea carnavalului ar fi ritualurile de fertilitate ale popoarelor pagane este considerata deja depasita. Etnografi, cum ar fi profesorul Werner Mezger din Freiburg, au demonstrat limpede ca «slujbele de nebuni» si Carnavalul isi au originea in crestinism. Astfel, in Evul Mediu, in ajun de «Lasatul secului», oamenii se intalneau pentru a se distra si pentru a manca inca o data din belsug. A doua zi incepea perioada de post. Termenul carnaval provine din proverbul latin «carnivale dicere», care inseamna «la revedere carne» (se refera la trup). Astfel in secolul al XIII-lea calugarii franciscani au inceput sa le prezinte oamenilor piese de carnaval. Purtand masti de animale si jucand scene nebunesti ei incercau sa imite lumea, spectatorii fiind astfel avertizati de cele sapte pacate principale pe care le invata Biserica Romano-Catolica. Carnavalul si Biserica Romano-Catolica au o legatura foarte stransa. Acest obicei este practicat in toate tarile catolice. De aceea nu ne mira faptul ca episcopul Reinhard Lettmann din Münster tine in fiecare an o slujba divina festiva pentru «nebunii carnavalului».
Astazi insa carnavalul se sarbatoreste cu totul altfel decat in Evul Mediu. Intentia franciscanilor de a prezenta pacatul ca pe un lucru foarte rau s-a transformat in ceva total diferit: pacatul este sarbatorit zile la rand in cadrul unor petreceri populare insotite de deghizari. In aceste «zile de sarbatoare» multi «nebuni» fac lucruri urate, ceea ce duce la cresterea imoralitatii cu urmarile corespunzatoare. «Nebunia» a ruinat deja multe casnicii si familii. De asemenea, Carnavalul este si o mare afacere. In Germania tranzactiile anuale legate de petrecerile de carnaval se ridica la 7,5 miliarde de marci germane.
Trebuie sa privim si sa analizam sarbatoarea Carnavalului din perspectiva biblica pentru a intelege adevarata trasatura a acestui obicei. Elementele carnavalului sunt stimulate de o energie anticristica. Figura principala a acestuia este nebunul. In Biblie cuvantul mebun» este primul care urmeaza dupa cuvantul «Satan» (Luca 12:20; Matei 5:22). In Psalmul 14:1 nebunul spune: «Nu este Dumnezeu!» Diavolul, demonii si vrajitoarele nu sunt fara motiv personajele principale ale carnavalului.
«Consiliul celor unsprezece», care este de fapt Comitetul de Conducere al Uniunii Carnavalului are un simbol anticristic: cifra unsprezece reprezinta depasirea celor zece porunci. Un lucru care caracterizeaza in mod deosebit carnavalul este tocmai mastile. Daca privim in istoria mastilor, se evidentiaza in general doua tipuri de masti: fetele de demoni si cele de fiare. Din cele mai vechi timpuri mastile se purtau nu doar pentru deghizare, ci si in cadrul diferitelor ritualuri. Mastile ii ajuta pe oameni sa intre in legatura cu lumea celor carora li se potriveste masca. Astfel in «Lexiconul pentru monstri, duhuri si demoni» este scris: «In prezent, chiar purtarea mastilor in timpul carnavalului este mult mai mult decat o chestiune exterioara … Deoarece o masca adesea are trasaturi demonice, iar demonul intruchipeaza trairea din plin a instinctelor sale, masca de carnaval ofera celui deghizat posibilitatea de a lua parte la natura desfranata a demonilor si trairea mult mai intensa a propriilor instincte si pofte decat in starea normala. "Cetateanul cumsecade" din spatele mastii devine un demon al poftei».
Preotul evanghelic Traugott Fränkle a sarbatorit carnavalul ani de zile din plin. Insa Fränkle a renuntat categoric la acest obicei, predandu-si viata lui Isus Cristos. El afirma: «Chiar in acel moment am vazut dintr-o data in spatele mastii noaptea de post. Aici de fapt nu este vorba despre morala, ci despre Dumnezeu! Noaptea de post nu este o chestiune de buna-cuviinta, ci de credinta. Altfel carnavalul de mult nu mai este o problema de "cuviinta sau necuviinta", ci de "servicii divine" idolatre, unde idolii nu sunt sexul sau materialismul, ci diavolul si stapanitorii intunericului. In multe locuri s-a depasit de mult limita ocultismului cu prilejul carnavalului».
