Legile duminicale intr-o perioada de libertate – autor James D. Standish

           
            In timp ce scriu acest articol, John G. Roberts tocmai a fost numit presedintele tribunalului Statelor Unite. Multi adventisti trebuie sa fi observat cu interes ca se spune ca Roberts este un romano-catolic conservator. Unii vor specula ca el s-ar putea sa fie judecatorul care va aduce legea duminicala. Insa Roberts nu este primul. Deja de generatii intregi, unii adventisti au vazut in toti presedintii, incepand cu John F. Kennedy pana la Jimmy Carter, de la Ronald Reagan pana la George Bush, posibili crainici ai iminentei legi duminicale. Si totusi, iata-ne aici, la peste o suta de ani de la scrierea cartii Tragedia veacurilor,si se pare ca nu se intrevede nicio lege duminicala.
           
Trei raspunsuri
 
            Exista trei raspunsuri principale pe care le-au dat adventistii ca reactie la aceasta situatie. Prima reactie este credinta ca legea dumincala este iminenta. Exista periodic printre noi speculatii care provoaca freamat pentru perioade scurte de timp, dar care genereaza cinism atunci cand legea duminicala prezisa nu se materializeaza.      
            Al doilea grup de adventisti este convins de legile duminicale sunt deja o chestiune de trecut. Ei nu pun la indoiala neaparat interpretarea profetica prezentata in Tragedia veacurilor, dar cred ca este o profetieconditionata. Cand conditiile nu se implinesc, sustin ei, interpretarea profetica se invecheste, asa cum multe profetii biblice referitoare la Israel nu au avut loc, deoarece nu s-au implinit conditiile.
            Cei din acest grup sustin ca daca Hristos ar fi putut veni in vremea Ellenei White, si daca nu a venit, din cauza esecului copiilor Sai, asa cum declara ea, atunci probabil ca si evenimentele finale care ar fi avut loc la sfarsitul secolului XIX sunt conditionate. Cu siguranta ca Hristos va reveni, sustin ei, si profetiile din Daniel si Apocalipsa se vor implini cu siguranta, dar probabil ca intr-un mod diferit fata de felul in care s-ar fi implinit ele daca in secolul al XIX-lea poporul lui Dumnezeu ar fi indeplinit conditiile. Cei care adopta aceasta pozitie, si pe care in acest articol ii vom numi „reinterpreti“, se bizuie adesea pe diferiti factori care fac improbabila darea unei legi duminicale nationale in conditiile actuale.
            Un al treilea grup de adventisti crede ca scenariul profetic prezentat foarte clar in Tragedia veacurilor ramane valabil, dar ca sunt necesare anumite conditii inainte sa fie adoptata legea duminicala. Ei sunt de acord ca este prea putin probabil sa se dea o lege duminicala nationala in Congresul Statelor Unite si sa fie semnata de presedinte in conditiile actuale. Totusi, ei cred ca profetia a schitat conditiile pentru adoptarea unei legi nationale duminicale si ca odata ce acestea vor fi implinite, nu este putin probabil, ci mai degraba inevitabil din punct de vedere profetic sa fie data legea duminicala.
            In lumina celor pe care le cunoastem cu privire la profetie si tinand cont de starea actuala a legilor, a religiei si a politicii, autorul acestui articol sustine ca pozitia adoptata de cel de-al treilea grup de adventisti este cea mai corecta.
            Mesajul adventist, in forma lui cea mai curata, a fost intotdeauna unul care a combinat investigatia intelectuala riguroasa a unei largi varietati de discipline academice cu un studiu aprofundat al Scripturii, sub conducerea Duhului Sfant. Descoperirile noastre cele mai bune sunt exprimate cu o onestitate neclintita, pe masura ce ne straduim sa descoperim si sa intelegem adevarul suprem. Autorul se straduieste sa urmeze acesta traditie.
 
Este legea duminicala iminenta?
 
            In biserica adventista, de-a lungul generatiilor, au existat tot felul de zvonuri cu privire la miscari secrete care urmaresc adoptarea unei legi duminicale. Exista trei probleme cu privire la aceste zvonuri:
            In primul rand, toate zvonurile de pana acum nu au avut dovezi pertinente. In al doilea rand, daca legea duminicala ar fi data in secret, prin miscari secrete, asta nu ar fi implinirea profetiei, din contra, ar contrazice-o, deoarece ni se spune explicit ca legea duminicala va fi data intr-un proces democratic deschis, determinat de apeluri publice din partea clerului american. In ultimul rand, aceste zvonuri s-au dovedit a fi neadevarate. Suntem in anul 2005 si, de la evenimentele importante din 1888, nu a mai existat vreo miscare serioasa, de orice fel, in urma careia sa se fi dat o lege duminicala.
            Acest fapt din urma a creat un scepticism crescand in biserica. Daca pastorii nostrii, profesorii de la institutele teologice, parintii si persoanele cu autoritate din biserica au gresit de repetate ori in scenariile lor speculative cu privire la legea duminicala, poate ca pur si simplu inteleg gresit toate problemele religioase.
            Asadar, speculatia in care s-au angajat unii adventisti de-a lungul generatiilor nu doar ca ignora elementele importante ale scenariului profetic adventist si s-a dovedit falsa, dar a avut si un impact negativ asupra credintei multor persoane care au legatura cu adventismul.
           
E nevoie de o noua interpretare?
 
Adventisti care cauta o noua interpretare a scenariului profetic descris in Tragedia veacurilor tind sa faca asta intr-o maniera mai linistita si mai rationala decat cei care se angajeaza in speculatii, dar si analiza lor este gresita, din trei motive:
1. Impotriva speculatiilor. Primul este ca unii din cei care adopta aceasta pozitie fac asta ca reactie la excesul de speculatii din biserica. Asa cum am spus mai sus, excesul de speculatii violeaza scenariul profetic adventist. Abandonarea scenariului in totalitate, ca reactie impotriva declaratiilor care violeaza elementele din scenariu, este o reactie exagerata si gresita. Poti sa respingi foarte bine speculatiile fara sa respingi in acelasi timp interpretarea gandita a profetiei, care, de fapt, discrediteaza scenariile speculantilor.
2. Reinterpretarea scrierilor Ellenei G. White. Al doilea motiv este ca multi din cei care adopta aceasta pozitie sceptica pretind in acelasi timp ca accepta inspiratia scrierilor Ellenei White. Daca nu apelezi la o logica fortata, cele doua pozitii se exclud reciproc.
Inspiratia este, desigur, o dezbatere in cadrul dezbaterii; dar asta trebuie sa insemne cel putin ca atunci cand un profet vorbeste despre profetie, poti sa te bazezi pe el. In cazul scenariului profetic adventist, Ellen White a continuat sa repete scenariul profetic din Tragedia Veacurilor pana la moartea sa, in 1915. Asta a avut loc la 27 de ani dupa ce incercarea senatorului H.W.Blair de a adopta legea duminicala, in 1888.
Daca scenariul profetic ar fi construit in jurul evenimentelor care sa fi dus si sa fi culminat cu anul 1888 si daca dupa acest moment scenariul ar fi putut fi reinterpretat, Ellen White ar fi avut la dispozitie aproape trei decenii pentru a comunica acest lucru. Dar ea nu a facut asta. Ellen White a continuat sa prezica faptul ca legea duminicala va fi data in viitor.
Este adevarat ca Biblia contine multe profetii conditionate, care nu s-au implinit niciodata deoarece conditiile acestora nu au fost implinite. Dar profetiile conditionate din Biblie au doua particularitati. In primul rand ele au un limbaj conditional in text sau implica anumite conditii prezentate in context. In al doilea rand, in momenul in care conditiile nu s-au implinit, Dumnezeu ofera conducere explicita.
Exemplul profetiilor neimplinite cu privire la Israel ilustreaza foarte bine acest model. Conditiile implinirii nu doar ca erau explicite, dar si timpul pentru implinirea acestora era schitat in Daniel cu secole inainte. La sfarsitul perioadei profetice, Hristos a dat indicatii clare cu privire la sfarsitul Israelului profetic si dupa ce s-a incheiat acea perioada, Pavel a scris foarte mult explicand felul in care se raporteaza profetiile vechitestamentare la biserica crestina. Pe scurt, cine studiaza Cuvantul lui Dumnezeu nu ar putea sa se indoiasca de caracterul conditional al profetiilor.
In contrast, scenariul profetic din Tragedia veacurilor nu vorbeste de nicio conditie pentru implinirea profetiei; singurul factor conditional legat de profetie este unde. Mai departe, Dumnezeu nu a oferit, prin Ellen White, niciun indiciu al vreunei schimbari, asa cum a facut, de exemplu, in cazul lui Iona. Mai mult decat atat, nu exista nicio perioada de timp oferita pentru implinirea profetica si nici nu s-a ridicat vreun alt profet care sa ofere o explicatie alternativa.
Ca sa rezumam, cand, in trecut, profetiile erau conditionate si cand conditiile nu se implineau Dumnezeu ii spunea asta poporului Sau, in mod explicit. In ce priveste scenariul profetic oferit de catre Ellen White, Dumnezeu nu a facut vreo mentiune asemanatoare. De aceea, daca Dumnezeu a inspirat acest scenariu profetic, el este inca valabil. Altii cred ca scenariul profetic este gresit si, daca este asa, Ellen White nu a fost un adevarat profet al lui Dumnezeu. Este imposibil, totusi, sa credem ca ea a avut darul profetiei daca suntem de parere ca ea a gresit in ce priveste interpretarea centrala a profetiei.
3. Pastrarea duminicii astazi. Al treilea motiv pentru care nu este necesara reinterpretarea este ca, in timp ce darea legii duminicale pare putin probabila in anumite circumstante, aceste circumstante se vor schimba. Cand se schimba conditiile, exista fundamente sociale, legale si politice care ar putea pava calea pentru darea unei legi duminicale nationale.
Este probabil ca majoritatea adventistilor care au ajuns sa puna la indoiala scenariul profetic din Tragedia veacurilor au facut asta pentru ca pare atat de improbabil, dat fiind climatul social, economic, politic si legal.
Da, este adevarat ca s-ar putea sa existe unele indicii care sa reflecte scenariul, se argumenteaza. Dar este adevarat si faptul ca America a dezvoltat o politica de 24 de ore de munca, sapte zile pe saptamana; ca a devenit o societate mult mai diversa din punct de vedere religios; ca crestinii care pazesc duminica nu mai respecta aceasta zi ca inainte si, chiar daca ar face-o, nu au puterea pe care le-o atribuie unii; ca foarte multi adventisti au o credinta exprimata intr-o maniera diferita de cea crestina traditionala, si ca astazi legea americana le ofera mai multe drepturi decat aveau in secolul al XIX-lea. Fiecare din aceste observatii este pertinenta.
Pentru a ilustra dificultatea adoptarii unui legi nationale care sa impuna odihna in ziua de duminica, trebuie sa ne gandim doar la implicatiile economice ale unei asemenea legi. Cum ar reactiona la o asemenea lege sectoarele de productie, vanzare si distractie ale economiei? Cum ar reactiona General Motors la o lege care ar cere inchiderea uzinelor o zi din sapte? Cum ar reactiona Wal-Mart daca ar trebui sa isi inchida magazinele 14% din saptamana? Cum ar reactiona Liga Nationala de Fotbal daca s-ar interzice Super Cupa duminica?
Nu putem spune cu siguranta, pentru ca de o suta de ani nu a existat niciun efort serios de promulgare a unei legi duminicale, insa avem indicii. Nu demult s-a dat, in Congres, un proiect de lege conform caruia ar fi mai usor pentru muncitori sa isi ia timp liber pentru practica religioasa, inclusiv un Sabat saptamanal. Industria nu a reactionat pozitiv la aceasta propunere, iar opozitia ei a facut sa fie foarte dificil de adoptat acest proiect, care este sprijinita de o majoritate coplesitoare a comunitatii religioase americane.
De asemenea, structura demografica din Statele Unite difera foarte mult acum fata de anii ’80 ai secolului al XIX-lea, iar asta se reflecta in structura politica. Unul din cei doi capelani ai Congresului este adventist de ziua a saptea, in Curtea Suprema sunt doi evrei, in Congres 37 (11 in Senat si 26 in Casa Reprezentilor), iar in Camera Comunelor sunt doi adventisti. Altfel spus, 50% din capelanii Congresului sunt adventisti, evreii reprezinta 22% din Curtea Suprema si 11% din Senat, iar 6% din Casa Reprezentantilor sunt evrei si adventisti de ziua a saptea. Impactul acestui fapt este profund. In 2004, de exemplu, Curtea Suprema a decis sa nu audieze cazuri in ziua sfanta a iudeilor, din respect pentru cei doi membri evrei, iar Congresul nu mai planifica voturi in primele zile din Rosh Hasanah, Paste si Yom Kippur.
In anii ’80 ai secolului al XIX-lea adventistii de Ziua a Saptea din America s-au alaturat intereselor comerciale pentru a se opune cu succes legii nationale duminicale, desi erau o minoritatea mica si marginalizata. In ziua de azi numarul adventistilor este semnificativ, cu peste un milion de membri, peste o mie de scoli si 52 de spitale in Statele Unite. Se pune intrebarea, nu pot adventistii, impreuna cu alti pazitori ai Sabatului, cu oamenii secularizati si cu cei care au interese comerciale, sa infrunte legea duminicala nationala in circumstantele actuale?
De la scrierea cartii Tragedia Veacurilor nu doar ca s-au ridicat bariere, dar a scazut si sprijinul acordat acestor legi. Astazi majoritatea crestinilor nu mai respectaduminica asa ca inainte. Lucreaza in prima zi a saptamanii fara sa se planga. Fac sport, se distreaza si participa la o varietate de alte activitati de la care stramosii lor nu doar ca se abtineau, dar ii si persecutau puternic pe cei care nu se conformau. Nu e surprinzator ca crestinii care tin duminica nu s-au aratat prea doritori sa adopte o lege nationala care sa ii impiedice pe multi dintre ei sa se angajeze in aceasta zi in activitati pe care le-au facut toata viata.
Unii au considerat ca scrisoarea lui Papa Ioan Paul al II-lea cu privire la duminica si apelul lui pentru o legislatie civila care sa protejeze sacralitatea dumincii sunt o dovada a miscarii crescande de adoptare a legii duminicale,. S-a dat o explicatie alternativa, cum ca scrisoarea este o reactie la slaba frecventarea a bisericii in randurile celor pe care Biserica Catolica ii considera enoriasii ei. Daca astazi nicio natiune predominant crestina nu are legi dumincale, se pune intrebarea daca acesta nu este un semn ca scrisoarea Papei a fost scrisa mai degraba dintr-o pozitie de slabiciunedecat una de forta?
Mai mult chiar, uneori se exagereaza cand se vorbeste despre puterea politica a crestinilor. Din anul 1973 crestinii conservatori, de la baptisti pana la catolici, si-au concentrat atentia asupra avortului. Totusi, daca e sa dam crezare statisticilor, majoritatea legislaturilor statelor ar vota inca pentru sustinerea avorturilor legalizate. Se pune intrebarea: Daca in prezent crestinii nu pot sa hotarasca in problema avortului, ce sanse exista sa opreasca economia o zi din sapte?
Unii cred de asemenea ca America devine o natiune tot mai seculara. Este adevarat ca ramane totusi o natiune neobisnuit de religioasa in comparatie cu alte state occidentale, insa este adevarat si ca exista o tendinta crescand de indepartare de identificarea cu o anumita confesiune, catre o spiritualitate mai ambigua si ca odata cu imigrarea, America a devenit o tara extrem de diversificata din punct de vedere spiritual. Se sugereaza ca niciuna din aceste tendintenu prea prevesteste un efort incununat de succes in ce priveste adoptarea unei legi nationale care sa impuna ziua sfanta a unui grup.
In cele din urma, cei care sunt de parere ca pozitia adventista cu privire la profetia aceasta trebuie revizuita, atrag adesea atentia asupra libertatii de care se bucura varietatea de religii din aceasta natiune – libertate care este garantata de constitutiile federale si statele si de un corp destul de mare de legi statutare si bazate pe precedente.
 
Ne mentinem interpretarea
 
Chiar daca acceptam toate observatiile de mai sus cu privire la societate, religie, politica si lege, asta nu inseamna neaparat ca acceptam nevoia de a reinterpreta scenariul profetic adventist. Exista trei motive pentru asta: (1) observatiile de mai sus sunt doar o expunere partiala a societatii din ziua de azi, (2) scenariul profetic adventist prezice o schimbare radicala a societatii inainte de adoptarea legii duminicale si (3) profetii vad dincolo de ceea ce este disponibil cu ajutorul ratiunii si al observatiei.
1. Constitutia si legea duminicala. Cei care subscriu la nevoia de a ne reevalua viziunea profetica apeleaza la protectiile constitutionale ca o dovada ca adoptarea unei legi duminicale este foarte putin probabila. Este surprinzator pentru multi din cei care sustin o reinterpretare sa afle, totusi, ca in Constitutie nu exista nimic care sa interzica adoptarea unei legi duminicale.
In 1961 Curtea Suprema a decis doua cazuri care au provocat caracterul constitutional al legilor duminicale. Curtea a facut o analiza indelungata a originilor si a naturii legilor duminicale. A recunoscut ca acestea au origine religioasa, citand din diferite legi statale si coloniale care contineau referinte la „ziua Domnului“, interdictia de a „profana Sabatul“ si alte tipuri de limbaj religios asemanator si direct. Totusi, Curtea a descoperit ca pe la sfarsitul anilor ’60 motivatia din spatele legilor dumincale era protejarea drepturilor muncitorilor.
Astfel, deoarece astazi legile duminicale protejeaza drepturile muncitorilor mai mult decat impun doctrina religioasa, Curtea a gasit ca aceste legi nu stabilesc o credinta religioasa si de aceea nu violeaza interdictia Constitutiei cu privre la legile care ar impune o religie. Pe langa asta, Curtea a descoperit ca legile duminicale nu violeaza din Constitutie nici Clauza Protectiei Egale si nici pe cea a Exercitarii Libere a Religiei.
Judecatorii Potter Stewart si William Brennan s-au opus, declarand ca legile duminicale, atunci cand sunt aplicate la cei care pazesc ziua a saptea, le violeaza libertatea religioasa. Potter Stewart a declarat in Braunfeld versus Brown: „Cred ca aceste legi (duminicale) violeaza in mod grosolan dreptul constitutional al pazitorilor zilei a saptea de a-si exercita liber religia.“
In acelasi fel, judecatorul William O. Douglas s-a opus, declarand in McGowan versus Maryland: „Curtea isi alege cu grija limbajul, luat din mai multe decizii, pentru a sustine ca aceste legi duminicale in contextul modern sunt ‚ordonante civile’. Indiferent cat de mult se scrie, indiferent ce se spune, obarsia acestor legi este Porunca a Patra; iar ele servesc si satisfac predispozitiile religioase ale comunitatilor noastre crestine… Imi pare evident ca prin aceste legi statul il obligape cetatean, sub sanctiunea legii, sa se abtina de la munca sau distractie duminica, din cauza opiniei pe care o are majoritatea cu privire la aceasta zi.“
In timp ce acesti dizidenti sunt elocventi si multi adventisti sunt de aceeasi parere, totusi nu sunt altceva decat dizidenti. Opinia majoritatra, ca legile duminicale nu violeaza Constitutia, este lege.
Au trecut peste 40 de ani de cand au fost decise aceste cazuri. Se ridica intrebarea daca analiza Curtii Supreme cu privire la legea duminicala s-a schimbat. Nu s-a schimbat. Din contra, nu demult Curtea a confirmat ideea ca legile duminicale ar fi constitutionale. In 1990, judecatorul Anton Scalia, scriind pentru majoritatea Curtii, a folosit legile duminicale ca un exemplu al tipului de legi care au impact asupra libertatii oamenilor de a-si pune in practica credinta, dar care, cu toate acestea, sunt constitutionale. El declara:
S-au luat decizii ulterioare, cum ca libertatea religioasa nu il elibereaza pe individ de obligatia de a se supune unei „legi justificate si neutre, cu aplicabilitatea generala….“. In Braunfeld versus Brown, [de exemplu], am aparat legile dumincale, opunandu-ne celor care sustin ca ele ar ingreuna practicile religioase ale cuiva a carui religie l-ar obliga sa se abtina de la lucru in alte zile.
Conforum unei revizuiri recente a legilor duminicale in cele 50 de state, 49 dintre ele si Districtul Columbia au in momentul de fata, pe hartie, cel putin o forma de lege dumincala. Aceste legi variaza de la cerinta de a inchide anumite afaceri duminica pana la interdictia de a te angaja in anumite activitati in aceasta zi. Unele din aceste legi au fost puse in discutie, dar in marea lor majoritate au fost considerate constitutionale, chiar daca in multe jurisdictii s-ar putea sa nu mai fie impuse riguros.
2. Congresul si legislatia duminicala. Desigur, faptul ca in Curtea Suprema a Statelor Unite legile duminicale sunt considerate constitutionale nu inseamna ca trebuie si sa se adopte o lege duminicala. Inseamna doar ca nu exista nicio interdictie constitutionala in cazul in care Congresul vrea sa adopte o lege duminicala. Exista vreo dovada ca asta ar fi directia in care se indreapta Congresul?
In circumstantele actuale, nu prea exista dovezi ca legea duminicala nationala ar fi iminenta. Dar circumstantele actuale sunt intr-o schimbare dramatica. Scriind despre legile duminicale, Ellen White a declarat in mod repetat ca acestea vor fi adoptate doar dupa o serie catastrofica de dezastre:
„Satana si-a impus interpretarea asupra evenimentelor, iar ei cred, asa cum vrea el, ca aceste calamitati care umplu tara sunt rezultatul calcarii duminicii. Dorind sa domoleasca mania divina, acesti oameni influenti vor da legi care sa impunatinerea duminicii.“ (Sublinierea imi apartine.)
„Cand ingerul milei isi va intinde aripile si va pleca, Satana va face acele fapte rele pe care a dorit demult sa le indeplineasca. Furtuna si vijelie, razboi si varsare de sange – in aceste lucruri gaseste el placere si astfel isi aduna recolta. Astfel oamenii vor fi complet amagiti de el, declarand ca aceste calamitati sunt rezultatul profanarii primei zile a saptamanii. De la amvoanele bisericilor populare se va auzi declaratia ca lumea este pedepsita deoarece duminica nu este pazita asa cum ar trebui.“
In timp ce este imposibil de dovedit ca poporul american va face presiuni asupra Congresului, ca acesta sa adopte o lege duminicala, bineinteles ca lucrul acesta nu ar fi de neconceput daca s-ar confrunta cu o serie de calamitati nationale fara precedent. In fata uriasei pierderi, oamenii tind sa se intrebe de ce ingaduie Dumnezeu o asemenea tragedie. Lucrul acesta s-a intamplat dupa 9⁄11, dupa tunami si se intampla astazi in urma uraganelor Katrina si Rita. Nu este exagerat sa tragi concluzia ca Dumnezeu a ingaduit o asemenea distrugere pentru ca societatea s-a indepartat de la principiile Lui.
Dar care sunt aceste principii? Multi adventisti cred ca crestinii in general au uitat poruncile lui Dumnezeu. Totusi, cazurile recente de la Curte, care se concentreaza asupra celor zece porunci, demonstreaza exact contrariul. Multi crestini pazitori ai duminicii, ca si stramosii lor spirituali, vorbesc cu pasiune si convingere despre nevoia de o societate care sa reflecte in legile ei cele Zece Porunci. Acesta nu este o idee moarta, a unei ereapuse, ci una care nu a disparut, in ciuda multor predictii cu privire la contrariu.
Mai mult chiar, repunerea accentului pe sacralitatea duminicii in cadrul traditiei catolice, incluzand apelul Papei la o legislatie civila care sa impuna sacralitatea primei zile a saptamanii, este greu de ignorat, in contextul reaparitiei papalitatii ca cea mai proeminenta voce spirituala din lume.
De asemenea, merita observat faptul ca cresterea uniunii politice conservatoare protestant ⁄catolice in Statele Unite nu este, asa cum s-ar putea sa isi doreasca unii, respinsa usor, ca neconsistenta. Puterea acestei uniuni a facut diferenta necesara pentru alegerea actualului presedinte, George W. Bush; o majoritate in Senat si Camera Comunelor; la sfarsitul acestui an vor fi avut o influenta in alegerea a mai mult de jumatate din judecatorii de la Curtea Suprema si vor fi contribuit la controlul republican al unei majoritati a legislaturilor si conducerilor statale.
Nu vrem sa sugeram ca aceste persoane sunt suspecte, din moment ce sunt sprijiniti de credinciosii conservatori. Nici nu vrem sa sugeram ca ar fi de preferat candidatii sprijiniti de stanga. Totusi, am putea spune ca puterea politica a religiei conservatoare este imensa in America in momentul de fata si a ignora lucrul acesta inseamna a ignora realitatea politica.
3. Minoritatile religioase. Puterea crescanda si proeminenta minoritatilor care pazesc Sabatul, alaturi de religiile necrestine, in timp ce sunt semnificative, nu ar trebui exagerate. Mai intai, spre deosebire de traditia iudeo-crestina, multe religii necrestine nu pun accentul pe o zi sfanta a saptamanii, multi credinciosi necrestini intalnindu-se duminica pentru ca e mai comod asa.
Mai mult, in timp ce majoritatea iudeilor s-ar putea sa tina zilele cele mai sfinte, cei care se abtin de la munca in Sabat sunt o minoritate a minoritatii. De aceea, este greu de imaginat ca neadventistii sa reactioneze la propunerea unei legi duminicale – mai ales in vremuri de criza fara precedent – in felul in care ar face-o adventistii.
Mai mult chiar, criza pe care o prezice Biblia pentru vremea sfarsitului va produce fara indoiala ravagii in ce priveste interesele comerciale. Este putin probabil ca un sector comercial care se afla pe punctul falimentarii sa aiba posibilitatea sa blocheze legislatia duminicala, chiar daca ar dori lucrul acesta (intr-un moment de criza fara precedent, oamenii de afaceri s-ar putea foarte bine sa doreasca sa-L imblanzeasca pe acelasi Dumnezeu ca si societatea in general.)
De asemenea, e dificil de ignorat faptul ca exista pasi semnificativi, care fac scenariul Tragediei veacurilor mult mai probabil astazi decat atunci cand a fost scrisa cartea. De exemplu, anticatolicismul intens care a caracterizat societatea americana in mare parte a istoriei ei, din fericire, a incetat in mare masura. Asta le permite catolicilor si protestantilor sa lucreze impreuna, predictie care trebuie sa fi fost greu de conceput in secolul al XIX-lea. Pe langa asta, in ziua de azi America este capabila sa influenteze natiunile lumii intr-un mod care ar fi fost de neconceput in secolul al XIX-lea, cand isi revenea dupa Razboiul Civil, timp in care alte puteri mondiale, in special Marea Britanie, aveau o influenta globala mult mai mare.
4. Profetii sunt demni de incredere. In cele din urma, chiar daca observatiile pe care se bazeaza cei care sunt in favoarea unei reinterpretari ar fi pertinente, rolul profetului este sa patrunda dincolo de lucrurile pe care le putem vedea noi prin observatia si rationamentul pur umane. Cand Daniel a prezis puterile care aveau sa domine in anii care urmau, nu exista nicio dovada obiectiva cu privire la veridicitatea viziunii. In acelasi fel, daca credem ca viziunea profetica a lui Ellen White vine de la Dumnezeu, putem fi siguri ca se va si implini.
Rezumand cele de mai sus, putem sa respingem speculatiile fara sa respingem insa scenariul profetic.. Nu exista niciun mesaj profetic textual sau ulterior care sa indice ca scenariul profetic ar fi conditionat. In timp ce exista multe elemente care indica faptul ca in circumstantele actuale darea unei legi duminicale ar fi imposibila, exista tendinte juridice si politice semnificative, care pregatesc drumul exact pentru o asemenea lege. Mai mult chiar, scenariul profetic adventist sustine ca in America va avea loc o serie de crize fara precedent, care vor schimba fundamental societatea. In cele din urma, daca credem ca Ellen White este un profet adevarat, viziunea ei profetica elimina orice concluzii pe care le-am putea trage doar cu ajutorul observatiilor noastre.
 
Concluzie
 
A devenit la moda in adventism parerea ca punerea sub semnul intrebarii a doctrinelor, a practicilor si a intepretarilor din trecut inseamna deschidere intelectuala. In timp ce inaintarea invataturii este un semn al urmasului lui Dumnezeu, inainte de a abandona ideile celor care au fost inainte de noi, trebuie sa privim cu atentie la eruditia si inspiratia care a dus la aceste idei.
In cazul scenariului profetic adventist, in special legea duminicala, un numar tot mai mare de adventisti, de ambele parti, gresesc. Cei care speculeaza gresesc deoarece separa un aspect singular de contextul profetic al acestuia. Adeptii reinterpretarii gresesc deoarece presupun ca circumstantelor actuale vor ramane aceleasi, se concentreaza asupra fatadei societatii si, in consecinta, subestimeaza sau neaga inspiratia Ellenei White.
Cei care raman statornici in credinta in validitatea intregii noastre interpretari profetice sunt pe calea cea buna, deoarece este singura pozitie compatibila cu credinta in descoperirea treptata a lui Dumnezeu, fundamentul pentru scenariu fiind in lege si societate si implinindu-se in circumstantele unor evenimente fara precedent care vor transforma societatea.
Acceptarea celei de-a treia abordari are cel putin trei subdiviziuni foarte practice. In primul rand, in timp ce trebuie sa fim atenti la legile duminicale, nu ar trebuie sa fin preocupati sa cautam semne ale iminentei acestora. Ni s-a spus ca ele vor fi adoptate printr-un proces democratic, precedate de o dezbatere publica deschisa. Pe scurt, vom sti cand se vor intoarce legile duminicale pe agenda nationala.
In al doilea rand, daca am invatat ceva din istoria speculatiilor, asta ar trebui sa fie ca este neintelept si gresit sa avem idei preconcepute despre canditatii pentru posturile nationale de conducere, bazandu-ne pe angajamentul lor religios personal. De la presedintele John F. Kennedy pana la judecatorul Curtii Supreme, William Brennan, au fost si continua sa fie multi catolici puternici, care au un impact pozitiv asupra libertatii religioase. In natiuni in care majoritatea populatiei este catolica, adventistii de ziua a saptea si alte minoritati religioase au parte de multa libertate religioasa. Apartenenta religioasa nu este un bun indicator al inimii persoanei respective si daca presupunem altceva, s-ar putea sa ajungem la concluzii si opinii care nu doar ca sunt pur si simplu nedrepte, dar sunt si fanatice. Trebuie sa privim mult mai profund, dincolo de apartenenta religioasa, pentru a hotari care este dispozitia cuiva catre libertatea de constiinta.
In ultimul rand, pana cand legea duminicala va deveni din nou o problema aici, in Statele Unite, mai sunt multe de facut in ce priveste libertatea religioasa. De exemplu:
– Chiar acum, in timp ce cititi acest articol, in Coreea de Nord barbati, femei si copii mor in lagare, pentru crima de a-L fi acceptat pe Isus.
–  In ziua de astazi exista natiuni, ca Arabia Saudita, in care raspandirea Evangheliei este interzisa prin lege.
–  In medie, in Statele Unite in fiecare zi trei din fratii si surorile noastre de credinta sunt concediati pentru crima de a pastra Sabatul.
 
Iar libertatea religioasa este doar o parte a lucrarii publice. Printre problemele in care suntem implicati noi se numara:
–   femeile si copiii care sunt vanduti peste hotare, ca proprietate, pentru industria sexului;
–  genocidul din Sudan;
–  implicarea crescanda a unor natiuni occidentale in practica tot mai raspandita a torturarii prizonierilor;
–  faptul ca in fiecare an companiile de tigari cheltuiesc 34,1 milioane (12,4 miliarde anual) de dolari pe publicitate doar in Statele Unite, pentru a-i ademeni pe tineri sa devina dependenti de produsele lor mortale;
–  faptul ca societatea noastra se confrunta cu probleme suparatoare, de la avort si alte probleme medicale cu implicatii etice pana la provocarea de a alina saracia; de la decizia de a promova familii stabile pana la asigurarea accesului la serviciile sanitare si educatia de calitate; de la grija pentru mediul inconjurator pana la promovarea responsabilitatii personale.
Listele acestea nu fac altceva decat sa arate putin din problemele publice pentru care ar trebui sa existe o voce adventista. Si totusi, in ziua de azi multi adventisti sunt cu totul deconectati de aceste probleme critice, alegand in schimb sa isi iroseasca timpul si energia vanand legi duminicale fantome si sa ii sprijine financiar pe cei care au scenariile cele mai spectaculare, chiar daca speculative. Nu asta inseamna adventismul.
Pionierii credintei noastre si-au canalizat activismul spiritual in piata publica in privinta problemelor, pe masura ce acestea se ridicau, de la sclavagism pana la legi duminicale, de la reforma in imbracaminte pana la cea in temperanta. Fiind crestini adventisti de ziua a saptea si dedicati Evangheliei, unei credinte puternice in profetie, iubirii pentru umanitate si angajamentului pentru libertatea oferita de Dumnezeu creaturii Sale, putem si trebuie sa facem acelasi lucru.
Legile duminicale vor veni, iar atunci cand vor incepe sa fie date va trebui sa ne opunem asa cum suntem instruiti sa o facem. Pana cand miscarea va reaparea, problemele publice cu care sa ne ocupam mintea, sa ne folosim talentele si in care sa ne investim resursele sunt mai mult decat suficiente. Rugaciunea autorului este ca noi, ca popor, sa urmam exemplul pionierilor adventisti si sa ne angajam in problemele de azi, in timp ce ramanem atenti la cele de maine, fiind constienti ca ziua de maine s-ar putea sa soseasca mai repede decat ne imaginam vreunul.
[Pentru mai multe informatii despre cum sa sprijiniti si sa va implicati activ in problemele publice care sunt pe inima crestinilor adventisti de ziua a saptea, vizitati www.religiousliberty.info]
 
Despre autor
James Standish si-a obtinut titlul de doctorat, cum laude, la Universitatea Georgetown, unde a fost presedinte al Forului Legislativ Stat-Biserica din Georgetown si editor al publicatiei Georgetown Journal on Poverty Law &Policy (Revista Legilor si Politicii Privitoare la Saracie); are un master in administrarea afacerilor la Universitatea Virgina, unde a fost redactor de stiri la publicatia Darden News si diploma de licenta la Colegiul Newbold, Anglia, unde a fost redactor la ziarul colegiului si mai tarziu presedinte al asociatiei studentesti. Este director la Departamentul de Relatii Publice si Libertate Religioasa, din cadrul Conferintei Generale, reprezentand Biserica Adventista in Guvernul Statelor Unite. In plus, este director executiv al Asociatiei de Libertate Religioasa din America de Nord: www.religiousliberty.info 
 
Adventists Affirm – Cu permisiune
Traducere de Monica Constantinescu