Era o zi ploioasă din 1939. În bucătărie, băiatul își făcea temele la biologie, dar cu urechea trăgea la conversația din sufragerie: „Tii, ce-aș vrea să mai am încă o dată 15 ani, ca Johnny al vostru! Aș ști cum să-mi ordonez viața, să am un scop și să trăiesc cu adevărat…” Vocea plângătoare a unchiului îl înfioră pe Johnny. Băiatul rămase pe gânduri. Deodată, închise cartea, rupse o foaie mare din caiet și începu hotărât să scrie:
„Å¢intele vieții mele:
1. să explorez Nilul;
2. să escaladez Everestul;
3. să scriu repede la mașină;
4. să cobor cu batiscaful în fundul oceanului;
5. să învăț jujițu;
6. să vizitez Polul Nord și Polul Sud;
7. să sar cu parașuta;
8. să învăț spaniola și araba;
9. să zbor cu balonul;
10. să cânt la pian Sonata lunii;
11. să fac ocolul pământului;
12.să călăresc un elefant și un struț…” …Și tot așa, până la sfârșit:
„…125. să citesc Biblia din scoarță în scoarță;
126. să mă însor și să am copii;
127. să trăiesc ca să prind secolul XXI.”
După 5 ore, John Goddard avea țintele vieții sale pe hârtie. De-atunci, în fiecare dimineață, se oprea câteva minute în fața hârtiei prinse pe perete. Ca să devină realitate, John începu să pună termene, mai întâi, pentru țintele care-i stăteau la îndemână, apoi, pentru cele ascunse în viitor.
Și lucrul uimitor: la 61 de ani, dintre cele 127 de ținte, avea deja realizate 108! La un interviu TV, el spunea: „Ai nevoie de-un plan pentru orice lucru: fie că vrei să ridici o catedrală, fie o găinărie”…
Atunci, la 15 ani, John Goddard intra în maturitate. Trecerea de la copilărie la maturitate este marcată de apariția scopului în viață. Copiii n-au ținte. De aceea, n-au nici viitor. Ei consumă prezentul cu joaca. Dar prezentul în sine nu duce nicăieri. Ceea ce-i dă sens este tocmai viitorul care se naște doar prin apariția unui scop în viață.
Å¢inta în viață este acea forță ce transformă un băiat într-un om al destinului. La 12 ani, Steven Jobs, cel ce avea să devină fondatorul companiei „Apple Computer” (sau McIntosh), l-a sunat pe Bill Hewlett, patronul lui Hewlett-Packard, ca să-i ceară niște… componente electronice… Pe când alții se jucau de-a hoții și vardiștii, Steven avea deja o pasiune: computerul. El spune: „Cine știe încotro merge, află și cum să ajungă acolo!”
Å¢intele sunt… „vise cu termen”. Când gândim, noi creăm. Orice vis puternic are șansele să devină realitate. Definirea țintei este 50% din realizarea ei. Orice lucru care poate fi conceput și crezut de mintea ta poate fi realizat! Peter Drucker, părintele managementului, spunea: „Cel mai bun mod de a controla viitorul este de a-l crea!”
Uraganul care doarme
Cheryl, fetița de patru ani, se juca prin băcănia de țară a părinților. Zilnic, lăptarul care aducea bidoanele o alinta cu vorbele: „Ce mai face micuța mea Miss America?”. La început, Cheryl chicotea. Apoi, s-a obișnuit cu vorbele lăptarului. Pe urmă, ele au început să-i placă … Cu anii, cuvintele lăptarului au devenit fantezia copilăriei, apoi, visul adolescenței. Și, în cele din urmă, au devenit o țintă. …În 1980, fetița din băcănie era încoronată în Atlantic City ca „Miss America”.
Å¢intele au ceva fantastic în ele: au o forță care se descătușează atunci când creierul are ținte clare, specifice și o direcție în care-și canalizează energia minții. Å¢intele activează o putere unică în minte, pe care psihologii au numit-o „sistemul de rețele ale subconștientului”. Să zicem că îți dorești… o combină stereo nouă. De îndată ce ți s-a fixat ținta, în subconștient se produce un proces straniu: oriunde mergi, vezi doar combine stereo; orice ziar ai răsfoi, zărești numai combine stereo. Din orice conversație, surprinzi doar informații despre ele… Ce se întâmplă? Rețeaua subconștientului o dată activată, te trezești fără să vrei în febra vânării de date care, până atunci, nici nu știai că există.
Această funcție a creierului se cheamă „sistemul activator reticular” (SAR). Ori de câte ori apare vreun mesaj semnificativ pentru ținta stabilită, mănunchiul de neuroni trimite prin tot creierul semnale de tipul „Trezește-te!”. Ce produce această vigilență? Sistemul-rețea a subconștientului. El acționează ca o plasă imensă pe care o tragi după tine pe oriunde mergi și care lasă să scape toate datele, cu excepția celor legate de ținta ta. Acest sistem declanșează forța extraordinară ce transformă visele în realitate.
Un caz: în 1966, Lou Holtz ședea pe bordura trotuarului, șomer, fără bani și fără viitor. Mai credea totuși că avea resurse pentru ceva în viață. Visător, și-a scos pixul, o foaie de hârtie și a listat 107 ținte. Chiar când scria, multe îi păreau imposibile, ba chiar ridicole, ca de exemplu: să fie invitat la micul dejun la Casa Albă, să apară în cel mai popular talk show pe canalul 1 de televiziune… Azi, peste 90% dintre ele au fost realizate.
El spune: „Nu fii spectator; nu lăsa viața să treacă pe lângă tine! Chiar dacă n-ai nici o idee de cum vei realiza scopul, trebuie să ți-l pui totuși. O dată ce ai ținta, te trezești motivat. Și atunci găsești și căile. Inima îți spune ce ești capabil să faci. Motivația te pune pe treabă. Iar atitudinea hotărăște cât de bine o faci!”.
Scrisul cu efect magic
În 1953, o echipă de cercetători a realizat un sondaj printre absolvenții universității Yale, una dintre cele mai renumite din lume. Absolvenții au fost întrebați dacă și-au stabilit țintele lor de viață și dacă le-au așternut pe hârtie. Mai puțin de 3% aveau ținte scrise.
După 20 de ani, aceeași echipă a cercetat realizările absolvenților din 1953. Și ce să vezi? 83% câștigau un salariu mediu, cu totul sub nivelul lui Yale. 14% câștigau de 3 ori mai mult decât cei 83%. Iar ultimii 3 % câștigau de 10 ori mai mult decât ceilalți 97% la un loc.
Explicația? Cei 83% erau cei care au plecat din facultate fără ținte clare în viață; cei 14% își stabiliseră ținte, dar nu și le scriseseră; succesul aparținea exact acelei categorii de 3% care, încă din facultate, și-au fixat în scris țintele!
Cercetarea a mai arătat că aceștia din urmă erau mai bine adaptați emoțional și social. Aveau o viață de familie mult mai stabilă. Dovedeau o atitudine mai pozitivă, erau mai fericiți și mai echilibrați.
În 1976, renumitul jurnalist Steve Chandler lua cuiva un interviu la întâmplare, în sălile de așteptare din Hollywood. Respectivul se chema Arnie. Era un tip deformat de culturism, care vorbea cu un accent austriac neplăcut. La întrebarea: „Ce vrei să devii?”, Arnie a răspuns calm: „Am să devin starul nr.1 al Hollywood-ului”. Chandler s-a forțat să-și ascundă zâmbetul. Primele încercări ale lui Arnie au fost eșec total. Și totuși, tipul n-avea de gând să renunțe: „Mă bazez pe aceeași metodă pe care am folosit-o la culturism. Mai întâi, îți creezi o imagine a ceea ce vrei să devii; apoi, trăiești ca și când viziunea a devenit realitate”. Cuvintele sale sunau ridicol de simplu. Chandler și-a amintit de vorbele lui abia când Arnie a devenit Arnold Schwarzenegger.
Cazurile de mai sus sună straniu, ca o melodie uitată, în contextul nostru. Tinerii sunt blazați. În oraș, vezi doar lozinci ca „Trăiește-ți clipa!” și „Savurează momentul!” Generația de azi, auto-intitulată „generația Z”, și-au luat ca deviză: „No future” („Fără viitor”). Cu percepția unui singur timp, prezentul, ei își toacă zilele între plictis și senzații noi. Până ieri, oamenii se frământau dacă „există viață după moarte?”. Azi, ei se frământă dacă „există viață până la moarte?” Potopul de jocuri și de distracții le îneacă dorul după ținte, viitor și speranță.
Puterile generației Z dorm paralitice.
Inspirația a ridicat Speranța în rândul celor trei forțe vitale ce croiesc destinul: „Credința, speranța și dragostea” (1 Corinteni 13,13). Speranța? Nu e decât consecința unei ținte! De o țintă în viață depind și viitorul, și speranța, și fericirea ta. Lipsit de țintă, te resemnezi, te pipernicești și încetezi să mai exiști.
Psihiatrii au descoperit că cei mai mulți pacienți se află într-o stare nefericită pentru că n-au găsit un scop în viață, în momentul în care își pun o țintă – pentru un an sau cinci -, cei mai mulți se vindecă rapid! Dacă îți pui o țintă ai creat un viitor!
Totul e s-o dorești cu putere! Și-atunci, „Domnul îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalm 37,4-5). Căci „El împlinește dorințele celor ce se tem de El!” (Psalm 145.19).
Tehnica stabilirii idealurilor
Simți că parcă ai luat foc! Dorul după un sens în viață te mistuie. Te întrebi: „Cum să-mi găsesc ținta? Ce trebuie să fac?”
Å¢intele lui John Goddard, la drept vorbind, sunt ținte puerile, ca ale unui puști de „15 ani”. În viață, sunt lucruri mult mai importante decât să miroși Polul Nord sau să te bălăcești în Yang-Tze.
Atunci când îți pui ținte, decizi ce vrei să realizezi în viață. Stabilirea idealurilor îți oferă ocazia să alegi unde vrei să ajungi. Ia-ți o foaie de hârtie. Roagă-te singur în cămăruță. Apoi, scrie-ți obiectivele mari: ce vrei să realizezi în viața ta. Împarte acum aceste ținte, care se întind pe zeci de ani, în câteva etape intermediare. Acum împarte-le în arcuri mai mici… Apoi, și mai mici, și tot așa, până când ajungi să-ți faci o listă de obiective pentru astăzi. Å¢i-ai dobândit astfel o viziune pe termen lung, cât și o motivație pe termen scurt. Știi acum în ce domenii trebuie să dobândești cunoștințe; știi ce resurse ai, cum să ți le organizezi și cum să te eliberezi de „distracții” (cuvântul vine de la „a distrage”, a te abate de la țintă).
Ah, distracțiile… Când am intrat la Conservator, visam să devin cel mai bun violonist din lume. Din primul an, mi-am dat seama că, în calea realizării mele, stătea o distracție îndrăgită și irezistibilă, televizorul. Dar pentru că aveam o țintă, am avut puterea să iau hotărârea cea mai dramatică: să nu mai privesc nici un minut la el. Eu dormeam chiar în camera cu televizorul! totuși mi-am luat măsuri de rigoare: în timp ce ai mei ședeau pe pat, făcând un zid între mine și TV, eu mă întorceam cu spatele și, cu capul între perne, dormeam dus. Această biruință repetată mi-a dat putere să lupt și încredere că voi atinge ținta!
Realizarea țintelor mici, pe termen scurt, îți dă convingerea că poți atinge ținte mai înalte și mai grele.
Iată 8 reguli de succes în realizarea țintei:
1.Scrie-ți ținta cea mare pe care ți-ai pus-o. Cât timp n-o scrii, ținta rămâne doar o dorință. Iar dorințele sunt neputincioase. Expresia „aș dori să…” poartă cu sine o parte negativă nerostită: un „dar…”. Scrie ținta și pune-o la vedere, ca s-o privești cât mai des!
2.Stabilește-ți pașii pe care trebuie să-i parcurgi până la țintă. Cu alte cuvinte, „rupe” obiectivele mari în ținte mai mici, și din nou, în ținte și mai mici… până când obții obiective clare, concrete și realizabile pentru termen scurt.
3.Pune termene-limită pentru fiecare țintă mare sau mică. Stabilește-ți un orar pe ani, pe luni, pe zile… Când te disciplinezi să te miști în cadrul unui orar stabilit, scapi de simțământul poverii și al obligației.
4.Scrie-ți și motivele pentru care ți-ai pus ținta aceasta. Poți realiza orice, atâta timp cât găsești suficiente motive de a o face. Cu trecerea timpului, adaugă noi și noi motive, prin care ținta devine tot mai atrăgătoare, mai valoroasă și mai vrednică de atins.
5.Implică-i pe cât mai mulți în planurile tale. Împărtășește cât mai multor persoane ce ai tu de gând. În acest fel, crește nivelul tău de dedicare pentru ținta respectivă. Faptul că și alții știu țintele tale aproape că te forțează să fii perseverent în atingerea lor.
6.Nu-ți dispersa forțele către prea multe ținte. Nu patina pe toate planurile deodată. Stabilește-ți trei sau cinci priorități pentru anul acesta. Una dintre trăsăturile-cheie de caracter pe care trebuie să le dezvolți este să devii o persoană „ținto-centrică”.
7.Identifică obstacolele în calea țintei. Listează-le. Apoi, alcătuiește pentru fiecare obstacol câte o strategie de depășire a lui. Așa se nasc țintele pe termen scurt.
8.Ajustează-ți din mers țintele și termenele, ori de câte ori constați că există alternative mai bune pentru realizarea țintei finale. Nu te sfii să-ți rescrii întregul plan mai cristalizat și mai realist. Este normal ca dezvoltarea personalității tale să se reflecte în strategia ta de viață.
Stabilirea idealurilor este cea mai bună metodă de a-ți clarifica prioritățile în viață, de a te rupe de tot ce te distrage, de a te motiva pentru izbândă și de a-ți consolida încrederea în Dumnezeu și în tine, robul Lui.
Ah, obstacolele!
Toți știm să visăm. Doar că unii sunt favorizați de soartă, în timp ce majoritatea sunt dezavantajați prin naștere, educație, lipsuri materiale… Așa crezi. Este însă surprinzător că biografiile celor care au schimbat lumea ne descoperă oameni cu posibilități de rând, ba chiar sub media contemporanilor. Ceea ce i-a transformat au fost tocmai țintele în care au crezut și în care au investit totul! Un autor spunea: „Toți oamenii sunt creați egali, dar ambiția de a realiza o țintă sau lipsa ei îi desparte curând: de-o parte, biruitorii – cei care și-au stabilit niște ținte clare. De cealaltă parte, învinșii – consumatorii, fără ținte și ineficienți în toate.”
Cei mai mulți dintre oamenii mari ai lumii au pornit cu handicapuri pe un drum cu obstacole de netrecut. George Washington era un general fără armată și boicotat de parlament; sărăcia, lipsa de educație și nenorocirile nu i-au obstrucționat lui Abraham Lincoln visul; paralizia infantilă nu l-a împiedicat pe Franklin D. Roosevelt să devină președintele SUA, nici pe Ițhak Perlmann să devină violonist celebru; originea nenorocită și surzenia nu l-au oprit pe Beethoven să compună, așa cum nici mizeria unei familii cu 18 copii,pe Enrico Caruso să devină tenorul lumii; incapacitatea mentală din timpul școlii nu l-a doborât pe Albert Einstein. Dimpotrivă, dificultățile au stimulat saltul înainte. E ca și cu broasca țestoasă: înaintează doar dacă își împinge gâtul înainte.
Cunosc istoria a doi copii defavorizați (negri și handicapați), cu soartă asemănătoare: Glenn Cunningham și Wilma Rudolph. În pruncie, ambii au fost loviți de cele mai crunte nenorociri: Glenn a suferit arsuri extreme care l-au infirmizat pe viață, iar Wilma a fost atinsă de paralizie. Urma să devină cerșetori. Dar ambiția de a redeveni oameni normali a declanșat în ei forțe extraordinare. Mai întâi, târându-se, apoi mergând în 4 labe, apoi în cârje sau ținându-se de gard, ambii reușesc să umble scâlciat, apoi să alerge caraghios. Și, incredibil, Glenn și Wilma devin doi dintre cei mai formidabili atleți: în 1934, Glenn Cunningham bate recordul mondial la alergare la 1 milă; iar, în 1960, Wilma Rudolph devine prima atletă din lume care câștigă 3 medalii olimpice consecutiv: 100 m, 200m și ștafeta 4x100m alergare. E incredibil! Dar este adevărat și posibil pentru oricine!
Naturalistul Michael Grinard a publicat o știre care a intrat în Guiness Book: în fundul unui puț de mină, el a descoperit o plantă care a încolțit și care, în strădania ei de a ajunge sus la lumină a crescut 40 de metri înălțime, cu toate că specia ei nu poate depăși 15 cm. E incredibil, dar e adevărat. Și e posibil și pentru tine!
Å¢inte – Da! Dar de care?
„Să fii cap de afiș!” „Să conduci cea mai bogată firmă din lume!” „Să înconjuri pământul de 10 ori!” „Să fii cel mai puternic bărbat!” „Să fii cea mai admirată fată!” Å¢inte fascinante, nu?
Cu puțin timp înainte de a muri, pe când juca cu prietenii o partidă de „Ce-ai face dacă…”, umoristul și dramaturgul George Bernard Shaw a fost pus să răspundă la întrebarea: „A cui viață ți-ai dori s-o trăiești, dacă ți s-ar mai da ocazia?”. Trist, el a zis: „Aș alege să fiu omul care ar fi putut fi George Bernard Shaw, dar care n-a fost niciodată…” Ce fel de om?
Toată viața lui, marele Albert Einstein a cultivat o admirație fără hotar pentru modelele sale, Newton și Maxwell. Portretele lor atârnau de-o parte și de alta a biroului său. Către sfârșitul vieții, Einstein le-a înlocuit cu alte două portrete: Gandhi și Albert Schweitzer. „De ce, maestre?” l-a întrebat cineva. Și bătrânul a replicat încet: „A venit vremea să înlocuiesc fața succesului cu imaginea slujirii!”
Å¢inte – sunt multe de jur împrejur. Dar în ziua socotelilor, vor rămâne doar acelea care se aliniază unei singure direcții: Hristos!
Marele Goethe spunea că ar trebui să ne străduim pentru binele cel mai înalt. Isus Hristos, în schimb, ne îndeamnă să ne străduim pentru cea mai umilă slujire. Aceia care I-au călcat pe urme, au găsit împlinirea supremă.
„Un lucru știu” – spunea doctorul Albert Schweitzer – „că singurii dintre noi care ajung cu adevărat fericiți sunt cei care au căutat și au găsit cum să slujească!”. Era prin anii ’50, în Viena. Elita orașului se strânsese să-l asculte pe Albert Schweitzer vorbind despre leproșii săi din Lambarene. În sală era și o epavă la jumătatea vieții, celebra Marion Mill. Pacientă a spitalului de nebuni, fosta actriță și soția vestitului Otto Preminger și-a ruinat viața cu petrecerile, alcoolul și drogurile. Mișcată de cele auzite, Marion l-a implorat pe doctor s-o lase să meargă cu el la leproși… Spre mirarea tuturor, Schweitzer o acceptă. Curând, cea născută în mătase a învățat să spele puroiul, să lege răni fioroase, să-i slujească pe ultimii oameni. Acolo, lângă leproși, Marion s-a vindecat pe deplin și a trăit încă mult în Africa, unde a scris cartea: „Tot ce-am vrut eu e Totul!”
Revista Time îi citează un pasaj: „Există doar două feluri de oameni: cei ce-ajută și cei ce n-ajută. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a îngăduit să devin o slujitoare. Și, ajutându-i pe alții, am găsit Totul!”. Slujirea – ținta neștiută de lume, cea care poate umple viața de fericire! Singura ce rămâne!
Între masaii evanghelizați din Kenia, trăiește Kimiti Ole Rerente. N-a fost niciodată la școală, dar știe pe de rost cam jumătate din Scriptură. Omul predică prin sate, îi învață pe copii adevărul și a câștigat pe mulți pentru Hristos. Misionarii îl caută ca traducător și sfetnic. Kimiti trăiește numai ca să slujească. Dar am scăpat un amănunt: omul e orb!
…Oricât ar fi de fascinant, nici o țintă nu poate motiva ca slujirea! Nici una nu face dintr-un handicapat o dinamită! Aș dori, dragul meu, acum când te așezi înaintea foii albe, să-L fixezi bine pe Isus cel Unic! Vrei să fii fericit și să realizezi lucruri mari? E bine! Atunci, nu uita: „Cine va voi să-și scape viața o va pierde. Dar cine-și va pierde viața, pentru Mine și pentru Evanghelie, o va câștiga!”
sursa: http://www.bisericaonline.ro/
