Chemarea pocaintei
Studiem impreuna o serie de studii din domnia lui Isus Cristos privind mantuirea. In seara aceasta intram in al treilea mesaj intitulat "Chemarea la pocainta".
Natura acestor serii sunt din scripturi alese selectiv, mai degraba decat abordarea normala pe care o iau dintr-un pasaj dat. Deasemenea aceste serii sunt de natura polemica (controversiale), acesta vrea sa spuna ca sunt orientate pe anumite probleme, au tendinta de a fi argumentative in a aborda o opinie si de a se opune altei opinii gresite, in ceea ce ma priveste. Aceasta este ceva ce nu facem foarte des dar din cand in cand am simti nevoia sa predicam despre anumite lucruri care sunt invatate si care noi am simtit ca nu sunt potrivit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Asa cum am spus la inceputul acestor serii, am avut de a face cu aceasta de cativa ani. De vreo 10 ani sau mai mult, acesta a fost un mare motiv de ingrijorare pentru mine, de fapt, m-am aflat in procesul scrierii unei carti, despre acest subiect de aproximativ 4 ani, care acum este intreaga. De fapt am citit-o, am facut toate schimbarile editoriale ale manuscrisului saptamana aceasta si se gaseste acum in mainile editorului pentru revizia finala si apoi va fi scoasa pe piata in luna Mai. Are de a face cu intregul subiect, "ce este evanghelia?". Titlul acestei carti este " Evanghelia dupa Isus". Noi am ascultat prea multi oameni spunandu-ne ce este Evanghelia. Este convingerea mea ca noi ar trebui sa ascultam la Isus si sa vedem ce are El de spus.
Unul din elementele mizate in aceasta vasta dezbatere este problema pocaintei. Ce este si unde se potriveste? Este o parte esentiala a evangheliei sau nu? Si sper ca in seara aceasta in timp ce privim in Cuvantul lui Dumnezeu si luam in considerare unele din lucrurile care sunt spuse acolo de unii, sa avem o intelegere mai clara a ceea ce Biblia spune despre pocainta.
Drept sa spun, unul din cele mai clare elemente ale invitatiei biblice la mantuire este cerinta de pocainta. Daca tu doar privesti la Noul Testament si il citesti, il citesti superficial (fara un studiu adanc) ai fi presat (indemnat) sa ajungi la concluzia ca pocainta este un factor esential in prezentarea evangheliei. Ca sa-ti subliniez tie acest lucru as dori ca tu sa faci un mic studiu biblic impreuna cu mine. Ia-ti Biblia si hai sa incepem in Matei capitolul 3 si vom trece prin aceasta portiune a evangheliei, prin cartea Faptelor, cateva notite din Epistole, si apoi vom vedea care este sumarul acestor versete.
In Matei capitolul 3 facem cunostinta cu primul evanghelist al Noului Testament, nimeni altul decat Ioan Botezatorul. In versetul 1 din capitolul 3 spune: "In vremea aceea a venit Ioan Botezatorul, si propovaduia in pustia Iudeii. "
Apoi in versetul 8, mai departe Ioan spune " asadar faceti roade vrednice de pocainta voastra".
Apoi in capitolul 4 versetul 17, urmand lucrarile lui Ioan Botezatorul, a venit lucrarea lui Isus. "De atunci incolo, Isus a inceput sa propovaduiasca, si sa zica: ,,Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape".
Capitolul 9 cu versetul 13 "Duceti-va de invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa! Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi."
Haideti sa privim la Marcu capitolul 1 cu versetul 14. Si din nou Marcu ni-l introduce pe Ioan. "Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galilea, si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu."Care a fost aceasta? Marcu1:15 "El zicea: ,,S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie."
In capitolul 2 din Marcu, versetul 17 "Isus, cand a auzit acest lucru, le-a zis: ,,Nu cei sanatosi au trebuinta de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi."
Si din nou observam mesajul de pocainta dat pacatosilor.
Capitolul 6 versetul 12 din Marcu observam ca lucrarea a mers mult mai departe de Ioan Botezatorul, de la Isus, la Apostoli si ucenici, si se spune in versetul 12 "Si ei au iesit si au predicat ca oamenii sa … Ce sa faca?…. sa se pocaiasca."
Hai sa privim la evanghelia lui Luca si sa vedem cum trece el in cronica prima predicare a evangheliei lui Dumnezeu. In Luca capitolul 5 suntem introdusi din nou acestui gand, in versetul 31, lucrarea lui Isus si aici el amplifica cronicile lui Matei, Marcu si in versetul 31 " Isus a luat cuvantul si le -a zis: ,,Nu cei sanatosi au trebuinta de doftor, ci cei bolnavi."
Acestea au fost subantelese de Matei si Marcu si prezentate explicit de Luca, in timp ce lucrarea lui Isus era directionata catre chemarea pacatosilor la pocainta.
Al 13 lea capitol din Luca ne duce si mai adanc in lucrarea evangheliei lui Dumnezeu.
1. In vremea aceea au venit unii, si au istorisit lui Isus ce se intamplase unor Galileeni, al caror sange il amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. ,,Credeti voi„, le-a raspuns Isus, ,,ca acesti Galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti Galileeni, pentru ca au patit astfel?
3. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece insi, peste care a cazut turnul din Siloam, si i-a omorat, credeti ca au fost mai pacatosi decit toti ceilalti oameni, care locuiau in Ierusalim?
5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel."
Acum intrebarea care este pusa aici este foarte interesanta, ceea ce oamenii voiau sa stie, este cum se face ca niste Galileeni care s-au dus sa aduca jertfa lui Dumnezeu si oamenii lui Pilat i-au omorat in timp ce ei isi aduceau jertfele lui Dumnezeu. Cum se face, spun ei, ca Dumnezeu ingaduie ca niste oameni sa-si dea viata intr-o baie de sange, atunci cand ei faceau ce era drept? De ce a ingaduit Dumnezeu una ca asta? Aceasta era intrebarea. Si Isus spune in versetul 2 " ,,Credeti voi„, le-a raspuns Isus, ,,ca acesti Galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti Galileeni, pentru ca au patit astfel?"
Apoi urmatoarea intrebare din mintile lor era: dar depre cei 18 oameni peste care s-a prabusit turnul? Acesti oameni nu se inchinau lui Dumnezeu, ei doar mergeau pe drum si turnul a cazut peste ei si i-a omorat. Credeti voi, le-a spus Isus ca erau ei mai vinovati decat oricare altul care locuieste in Ierusalim, si de aceea au murit ei? Nu, le spune El, dar daca nu va pocaiti o sa muriti si voi. Si in ambele cazuri El ii cheama la pocainta.
Lucrarea lui Ioan… pocainta. Lucrarea lui Isus … pocainta. Lucrarea ucenicilor …. pocainta.
Hai sa mergem acum la Luca capitolul 15 versetul 7, "Va spun…" Isus dupa ce descrie omul care a pierdut oaia si s-a dus dupa ea sa o caute, cand vine acasa, el se bucura si asa mai departe." Va spun ca tot asa este o mai mare bucurie in ceruri pentru un singur pacatos care… ce face? … se pocaieste decat pentru 99 de oameni neprihaniti care nu au nevoie de pocainta."
Veresetul 10 ne spune o istorisire despre o femeie care a gasit o moneda si s-a bucurat. "Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste."
Si apoi spune istorisirea despre fiul risipitor fiind un pacatos care s-a pocait si un alt pacatos care nu s-a pocait. Pacatosul care s-a pocait era risipitorul. Si pacatosul care nu avea sa se pocaiasca era fratele care a stat acasa si care nu si-a recunoscut propriul pacat.
Lucrarea lui Ioan Botezatorul era pocainta. Lucrarea lui Isus era pocainta. Lucrarea ucenicilor era pocainta. Si cerurile o recunosc si se bucura cand un pacatos .. ce face? .. se pocaieste.. se pocaieste.
Capitolul 16 din Luca, cunoasteti aceasta relatare despre omul bogat si Lazar. Bogatul a murit care a mers in Locuinta mortilor fiind in chinuri. Lazar, cersetorul, a murit si s-a dus in sanul lui Avraam. Si bineanteles, bogatul a spus "da-mi drumul de aici ca sa pot sa merg la fratii mei si sa ii avertizez ca sa nu ajunga si ei aici". Dar Avraam ii spune in versetul 29, "Ei il au pe Moise si pe profeti, sa asculte de ei." Dar el i-a spus: "Nu, Tata Avraame , dar daca va merge cineva la ei dintre morti , ei .. ce anume vor face? … se vor pocai."
Acum ceea ce incepeti sa prindeti aici este ca acest concept de pocainta este chiar esenta invitatiei evangheliei. Este o chemare la pocainta. Cand bogatul i-a spus lui Avraam .. "ei se vor pocai" el spune de fapt " ei se vor pocai si vor crede adevarul". Acestea sunt toate implicite. Dar pocainta este asa de evident ingermanata pana in punctul in care intreaga evanghelie poate fi insumata in cuvantul "pocainta". Ioan a predicat pocainta. Isus a predicat pocainta. Ucenicii au predicat pocainta. Si pacatosul de aici a inteles pocainta.
Ajungand la concluzia evangheliei dupa Luca, si aplicand-o intr-un mod foarte personal noua, in capitolul 24 versetul 46, Isus rezuma evanghelia. "Este scris," Luca 24:46,47 "Si le -a zis: ,,Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Hristos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti.
Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim."
Cu alte cuvinte, noi suntem chemati sa predicam, ce? Pocainta. Eu aud o gramada de oameni spunand ca vor sa isi impartaseasca credinta. Eu nu aud foarte multi oameni spunand ca vor sa mearga si sa predice pocainta. Dar la aceasta suntem chemati. Noi suntem chemati sa predicam evanghelia pentru iertarea pacatelor, sa o proclamam tuturor neamurilor.
Acum hai sa vedem ce a facut biserica primara. Deschideti la cartea Faptelor. Au continuat ei lucrarea lui Ioan si Isus, si a ucenicilor? Au urmat ei instructiunile marii insarcinari, si anume ca pocainta pentru iertarea pacatelor trebuia sa fie predicata tuturor neamurilor? Hai sa-l ascultam pe Petru, Fapte 2:38. Petru se ridica in ziua Cinzecimii, aceasta este prima predica a unei noi ere; biserica este pe cale sa se formeze si sa se nasca dupa inviere. Si care este mesajul, care de fapt este invitatia ce da nastere bisericii? Petru spune in versetul 38 "Pocaiti-va… pocaiti-va". Si el continua in aceeasi mare trasatura specificand lui Ioan, Isus si ucenicilor, apoi urmeaza in ascultare trimiterea din Luca 24: 47, pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus Hristos. Si pocainta, bineanteles, se ingrijeste de iertarea pacatelor noastre si de darul Duhului Sfant.
Capitolul 3 din Fapte, mergem mai departe in lucrarea bisericii primare. Si din nou il avem pe Petru care predica. Aceasta este a doua predica a lui. El le spune evreilor care il asculta in versetul 14, "Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit, si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas."
Acum versetul19 :
"Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina dela Domnul vremile de inviorare"
Din nou mesajul evangheliei este chemarea la pocainta.
Capitolul 11 ne duce mai departe in expansiunea bisericii. Si gasim din nou in capitolul 11 pe Apostolul Petru ca fiind personajul principal. Datoria lui aici este sa dea socoteala Evreilor din Ierusalim, despre ceea ce el a vazut ca Dumnezeu a facut in Neamuri, mai exact depre Corneliu si casa lui. Si in versetul 18 se spune,
"Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu, si au zis: ,,Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata."
Acum incepeti sa prindeti ideea ca pocainta este un sinonim pentru credinta mantuitoare, acesta fiind un ingredient si element esential.
Hai sa mergem si mai departe. Fapte 17, acum intram in lucrarea Apostolului Pavel. Si Pavel se afla in Fapte 17, in capitala filozofiei Eleniste a lumii, anume in orasul Atena. El se afla pe dealul lui Marte, sau Aeropagului. Si discuta cu filozofii, eruditii orasului. El le da urmatorul mesaj in versetul 30. "Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni … ce anume sa faca?… sa se pocaiasca, sa se pocaiasca pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea.." Ai face bine sa te pocaiesti pentru ca El va judeca lumea. El o va judeca dupa dreptate. El o va judeca printr-un Om pe care El l-a randuit, un Om care s-a dovedit vrednic prin faptul ca a fost inviat din morti. Deci Pavel a predicat pocainta.
Sa mergem la capitolul 20. Aici Pavel da instructiuni batranilor bisericii din Efes. Batranii bisericii din Efes
aveau cea mai mare responsabilitate ca lideri ai bisericilor din Asia Mica. Ei erau conducatorii cheie. Si Pavel le reaminteste in versetul 21 ca lucrarea lui era sa fie o marturie solemna atat pentru Iudei cat si pentru Greci, despre pocainta inaintea lui Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos. Pavel a predicat conducatorilor bisericii despre pocainta, stiind pe deplin ca ei la randul lor vor predica pocainta altora.
Si apoi deschide-ti la capitolul 26 versetul 20. Aici Pavel este inaintea Imparatului Agripa. Si el ii spune in versetul 19 din capitolul 26, "De aceea, imparate Agripa, n-am vrut sa ma impotrivesc vedeniei ceresti.
Ci am propovaduit intai celor din Damasc, apoi in Ierusalim, in toata Iudea, si la Neamuri, sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, si sa faca fapte vrednice de pocainta lor."
Acum oameni buni, aceasta a fost definitia clasica a lui Pavel a predicarii evangheliei. Este predicarea pocaintei. Si tocmai pentru ca a predicat pocainta, ei l-au oprit, in versetul 21 spune, si au incercat sa ma omoare. Asa ca sa vedeti ca biserica primara a inteles predicarea lui Isus, continuand predicarea lui Ioan, a ucenicilor si au fost credinciosi in a proclama pocainta de pacate…intoarcerea de la pacate la Dumnezeu.
Pavel le scrie in Romani 2:4 "Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? " Acum notati-va aceasta. Notati-o. Predicarea lui Ioan a fost focalizata pe pocainta. Predicarea lui Isus a fost focalizata pe pocainta. Predicarea ucenicilor a fost focalizata pe pocainta. Predicarea bisericii primare a fost focalizata pe pocainta. Si chiar lucrarea lui Dumnezeu este focalizata spre a produce pocainta. De ce? Pentru ca scrie in 2 Petru, din nou capitolul 3 versetul 9, "Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei lui cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara ci toti sa vina la .. ce? … la pocainta."
Draga prietene, pot sa-ti spun asta? Ca in versetul acela pocainta este sinonim cu ce? Cu Mantuirea. Nu poate fi nici un fel de credinta fara pocainta. Nu poate exista mantuire fara pocainta. Pocainta este un sinonim. Este un element in lucrarea lui Dumnezeu si care este asa de esential ca lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu se poate numi de fapt, Pocainta, intoarcere.
Exista alte invitatii la acelasi lucru in N.T dar care nu foloseste acest cuvant. De exemplu, priviti la Marcu 8:34 si aici este data o invitatie de catre Domnul Isus. El indeamna multimile sa se apropie impreuna cu ucenicii deja prezenti, si El se adreseaza intregii adunari, acelei multimi de oameni, "Daca cineva vrea sa vina dupa Mine"….daca vreti sa fiti ucenicii Mei, daca vreti sa Ma urmati … "sa se lepede de sine, sa-si ia crucea"… aceasta este dorinta sa moara, sa-si dea viata…" si sa Ma urmeze". Acum aceasta este o chemare la intoarcere, la intoarcere de la sine, de la pacat la o intoarcere la Hristos.
Priviti la Luca capitolul 9 si din nou doar la doua versete acolo, 23 acelasi gand, "Apoi a zis tuturor: ,,Daca voeste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze.
Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va mantui."
Acesta este o invitatie. Este o invitatie pentru un pacatos sa se intoarca de la a-si controla singur viata, la al urma pe Hristos.
Spui tu, "Esti sigur ca asta este spusa pacatosilor? Esti sigur ca El nu o spune unei persoane deja mantuite sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa fie un urmas mai devotat? Esti sigur ca El nu spune de fapt ca s-ar putea sa mori in pedeapsa daca nu renunti la viata ta? Esti sigur ca vorbeste necredinciosilor?"
Ei bine din versetul 25 stim pentru ca imediat El zice, "Caci ce ar folosi unui om sa castige toata lumea si sa-si piarda sufletul sau?" sau in traducerea autorizata (in limba Engleza versiunea King James), " isi pierde propiul… ce anume? suflet" El vorbeste despre faptul de a-ti pierde sufletul sau nu, si daca iti vei pierde rasplata sau binecuvantarea. Deci aceasta este o chemare de a te intoarce de la o viata ego-centrista, o viata indulgenta cu sine, o viata pacatoasa, la al urma pe Hristos.
Luca 14:26, ,,Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insa viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Ce mai afirmatie! Apoi urmeaza :
Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu."
Exista un pret. Este o intoarcere. Este o intoarcere de la propria voie, de la propria cale, de la lucrurile care-ti sunt dragi, de la relatiile care te tin de la al urma pe Hristos cu orice pret. Si ai face bine sa iei in considerare costul, versetul 28:
"Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca?
Pentruca nu cumva, dupace i-a pus temelia, sa nu-l poata sfirsi, si toti ceice-l vor vedea, sa inceapa sa rida de el, si sa zica: ,Omul acesta a inceput sa zideasca, si n’a putut ispravi.’
Sau care imparat, cind merge sa se bata in razboi cu un alt imparat, nu sta mai intii sa se sfatuiasca daca va putea merge cu zece mii de oameni inaintea celuice vine impotriva lui cu douazeci de mii?
Altfel, pe cind celalt imparat este inca departe, ii trimete o solie sa ceara pace.
Apoi urmeaza aceasta, "Tot asa oricare dintre voi care nu se leapada .. de ce?… de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."
Este o intoarcere de la propria viata, de la propria voie, de la propria cale, de la propriul pacat la a-L urma cu orice pret. Este o schimbare a mintii. Este o schimbare a inimii. Este o viata noua de lepadare de sine si de pacat de cautare a Mantuitorului ca Domn si Imparat in locul Eu-lui.
Cat de important este sa te pocaiesti? Isus a spus-o in Luca 13:3 si 5, "Daca nu va pocaiti toti veti pieri la fel".
Preaiubitilor, doar din acesta privire sumara la evanghelii si Fapte, un verset din Romani si 2 Petru, vedem ca primii predicatori au predicat pocainta. Si I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indrepte atentia asupra pocaintei in predicile mele, pentru ca subiectul acesta a fost asa de ignorat, in mod tragic ignorat. Unde este tipul acesta de predicare astazi?
Unde auzi astfel de evanghelizare astazi? Nu este la moda sa predici evanghelia care cere oamenilor sa renunte la tot ceea ce au. Evanghelia pe care o auzi astazi este, vino la Isus si vei fi bogat. Evanghelia din ziua de astazi este, crede in Isus si El iti va ierta toate pacatele tale si iti va da cerurile iar tu nu-ti fa griji despre a renunta la ceva. Asta nu este ceea ce Isus a predicat. Pocaiti-va, intoarceti-va de la pacatele voastre si de la egoismul vostru.
Acum cum se face ca acest element esential al predicarii evangheliei a devenit asa de evitat? Unde l-am pierdut? Pentru ca nu mai este in jurul tau. Abia daca mai auzi cuvantul.
Ne putem intoarce la 1937, Dr. Harry A Ironside, un mare om a lui Dumnezeu, un invatator al Bibliei. Dr. Ironside in 1937 a notat ca doctrina biblica a pocaintei a fost in mod sistematic diluata, de aceea care au dorit sa o excluda din mesajul evangheliei, 1937… acum 50 de ani. Ironside a spus ca ei incercau sa o excluda din mesajul evangheliei.
Lasati-ma sa va citez din cartea pe care el a scris-o intitulata "Daca nu va pocaiti". El era un campion pentru pocainta si pe drept cuvant era. El a scris urmatoarele: "Doctrina pocaintei este partea care lipseste astazi, din multe grupuri care din alt punct de vedere au o intelegere fundamental sanatoasa si ortodoxa." Aceasta nu este o batalie noua. Acesta este o batalie veche. Oamenii de astazi predica o evanghelie care zice, "Uite cum e, tu crede numai, nu te ingrijora de pacatul tau, nu te ingrijora de trecutul tau, tu crede numai si restul vine mai tarziu." Ironside a luptat batalia in 1937.
Mai departe el spune asta, el a vorbit despre, citat:
"Asa zisii predicatori ai harului, care la fel ca antinomianii (erau acei oameni credeau in doctrina teologica prin care credinta si harul lui Dumnezeu un crestin este eliberat de toate legile (inclusiv de standardele morale ale cultului)) din vechime, denunta necesitatea pocaintei ca sa nu para ca nesocotesc libertatea harului, si aceasta era miezul problemei."
Erau unii care au zis ca daca chemi la pocainta, nesocotesti libertatea harului si harul este asa de generos si asa de liber ca nu mai trebuie sa faci nimic altceva decat sa crezi. Ironside a recunoscut in zilele lui pericolele unei credinte usoare si imperfecte.
Mai departe el spune, "Predicarea superficiala care nu are de a face cu starea teribila de vinovatie si pacatosenie a omului, chemand pe toti oamenii de pretutindeni sa se pocaiasca, rezulta in intoarceri superficiale. Si asa avem astazi, o multime de prefacuti cu limbi ascutite, care nu arata nici o dovada de regenerare. Palavragind de mantuire prin har, ei nu manifesta nici un har in propria lor viata. Declarand sus si tare ca sunt indreptatiti doar prin credinta, ei esueaza in a-si aminti ca credinta fara fapte este moarta si ca justificarea prin fapte inaintea oamenilor nu trebuie ignorata de parca ar fi in contradictie cu indreptatirea prin credinta inaintea lui Dumnezeu."
Harry Ironside in 1937 a fost o tinta de bataie in aceeasi batalie. Si daca mergem inapoi de acolo in istoria bisericii, notam deasemenea ca istoria bisericii inregistreaza marturiile liderilor lui Dumnezeu cu privire la natura esentiala a pocaintei. Lasati-ma sa va duc la bun inceput.
Ce parere aveti de parintii bisericii primare in 150 D.C., bine? La cinzeci de ani dupa ce apostolul Ioan a murit, este destul de devreme. Dati-mi voie sa va citesc din a doua epistola a lui Clement datata 150 D.C., aceasta spune el, "Haideti nu numai sa-L numim Domn, caci asta nu ne va mantui, caci El spune "Nu orisicine imi spune Doamne, Doamne va fi mantuit, ci cel ce face ce este drept." Astfel, fratilor, hai sa-L recunoastem pe El prin faptele noaste. Acesta lume, si lumea care o sa vina, sunt doi dusmani; acesta inseamna adulter, coruptie, lacomie, inselaciune in timp ce cealalta renuta la ele. Nu putem fi deci prieteni cu amandoua. Ca sa avem pe una trebuie sa renuntam la cealalta." Acesta este pocainta… acesta este pocainta.
Aceasta este tocmai ce Iacov a spus. Prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. (Iacov 4:4). Tu esti fie prietenul lumii fie prietenul lui Dumnezeu si nu amandoua… aceasta este pocainta.
Ce ziceti de Martin Luther? In 1517, Martin Luther a tras un foc care s-a auzit in toata lumea atunci cand el a atasat pe usa bisericii din Wittenberg cele Nouazeci si cinci de Teze ale sale. El a promovat 95 de principii, gandindu-se ca Biserica Romano-Catolica ar trebui sa le recunoasca. Nu stiu daca sunteti constienti de ceea ce cele 95 de teze erau, dar dupa seara aceasta veti fi constienti, ce insemnau primele trei, pentru ca acestea sunt.
Numarul 1, acesta era pe usa de la Wittenberg.
"Domnul si Stapanul nostru Isus Hristos spunand "Pocaiti-va" vrea sa zica ca intreaga viata a credinciosului sa fie un act de pocainta."
Numarul 2 din cele Nouazeci si cinci de Teze,
"Aceasta vorba nu poate fi inteleasa drept un ritual al penitentei, de exemplu, de marturisire si absolvire de pacate, care sa fie administrata de preotime."
