În diferite locuri în aceeași țară și cu atâtâ mai mult în diferite țări, rolul pastorului este privit diferit. Un lucru rămâne însă constant, poziția sa este privită cu respect și reprezintă un factor de creștere, stagnare sau regres al bisericii sale. Așteptările bisericii locale de la pastorul ei, diferă de la un loc la altul, dar de măsura în care aceste așteptări sunt împlinite sau nu, depinde destul de mult evoluția ei. Un lucru mai profund decât așteptările sunt nevoile reale ale bisericii. Uneori așteptările nu sunt realiste și nu exprimă exact nevoile adevărate, dar dacă pastorul poate împlini măcar suficient și pe unele și pe altele, biserica nu are de ce să se simtă nemulțumită, și va crește în mod real.
În cele mai multe biserici se așteaptă ca pastorul să îngrijască pe fiecare membru în parte. Acest lucru presupune vizite regulate, cunoașterea tuturor îngrijorărilor și confruntărilor personale de ordin material și spiritual, și ori de câte ori apare ceva nou, pastorul este căutat și solicitat să găsească soluții. Un asemenea mod de păstorire chiar dacă pare ideal, nu reprezintă formula optimă de slujire a bisericii, sau cel puțin nu reprezintă idealul. La începuturile lucrării noastre, o biserică în care pastorul era angajat doar pentru păstorire înternă, era considerată apostaziată. Sfaturile inspirate care au fost date referitor la această preocupare, descurajează supraîmpovărarea pastorului doar cu îngrijirea de rutină a membrilor bisericii. Sigur că vizitarea și îngrijirea pastorală sunt responsabilități de la care nici un conducător spiritual nu poate abdica, dar rolul pastorului este mai mult decât atât.
Unele biserici nu vor crește niciodată mai mult de 150 de mambrii pentru că acesta este numărul maxim pe care un om îl poate îngriji în maniera descrisă mai sus. Atunci, care trebuie să fie rolul pastorului pentru ca biserica să se poată dezvolta normal. Experiența arată că atunci când pastorul devine conducător autentic, biserica începe să se miște altfel. Biserica are nevoie mai degrabă de conducerea pastorului decât de îngrijirea confortabilă a fiecărui membru în parte. O bună organizare și conducere va face ca nevoile personale ale fiecărui credincios să fie mult mai bine împlinite decât poate face acelaș lucru pastorul singur.
Fără să fie neglijată vizitarea, și fără să fie pierdute suflete din cauza lipsei de asistență pastorală de cea mai bună calitate, într-o biserică sănătoasă, pastorul este omul care stă înaintea bisericii ca un promotor al vieții spirituale și al misiunii ei. El este un om al credinței și al rugăciunii, al studiului și devoțiunii personale care se va răsfrânge binefăcător peste biserica sa. Un pastor autentic este un învățător după modelul Marelui Învățător și al Păstorului cel Bun. El deschide poarta, glasul său aduce curaj, mângâiere și îmbărbătare, iar toiagul și nuiaua sa lucrează din plin. Dar cel mai important lucru este că un asemenea pastor este înconjurat de ucenici. El îi motivează și instruiește, el îi organizează și îi trimite, el îi primește și ascultă rapoarte, își ia timp să rămână cu ei deoparte pentru a se face înțeles mai bine, pentru a trage concluzii și a înceape din nou. El însuși se ocupă de lucrurile mai grele în calitate de expert în relații publice și intervenții speciale în cazuri deosebite. El deleagă pe colaboratori și intervine în sprijinul lor arătând că îi pasă și știe ce trebuie și cum trebuie făcut.
După modelul divin, pastorul eficient, este un slujitor al lui Dumnezeu în slujba oamenilor. Iubirea sa profundă pentru suflete devine molipsitoare pentru colaboratorii săi. Noblețea și corectitudinea sa îl fac să fie cel mai respectat personaj al bisericii și el nu înșeală niciodată așteptările celor care îi acordă creditul cuvenit. El este sensibil și atent cu cei împovărați de nevoi, politețea sa este mai mult decăt obligație de serviciu, ea izvorăște din compasiune și dragoste jertfitoare. Uneori poate fi întransigent cu cei care au nevoie de corectare și cărora doar confruntarea le face bine, dar nici chiar atunci nu va deveni vulgar sau ironic. El își păstrează cumpătul când este ofensat în public și nu se simte nedorit sau abandonat dacă nu se găsește imediat cineva care să-i ia apărarea. Nu se enervează și nu bate cu pumnul în amvon pentru a demonstra cine este mai mare acolo. El este mai mare tocmai prin faptul că nu ține neapărat să demonstreze acest lucru.
Atunci când stă în fața poporului prezentând Cuvântul el este însoțit de o solemnitate plină de pasiune care face ca audiența să știe că Dumnezeu vorbește. Manifestarea pasiunii sale este adaptată atât stilului personal cât și publicului care ascultă. Cuvintele sale vindecă, întăresc, îmbărbătează , câștigă interesul și pun pe gânduri pe cei greșiți. Apelurile sale sunt luate în serios și oamenii iau decizii sau își verifică poziții luate deja. Nimeni nu poate adormi la această predică nu din cauza soneriei cu care predicatorul încearcă să mențină atenția ascultătorilor, ci din cauza Duhului lui Dumnezeu care Se manifesta vizibil la întrunirea de față.
Cu un asemenea pastor, biserica se dezvoltă. Dacă nu mai poate crește local, va deschide alta sau altele unde noii veniți să se simtă acasă.
„N-ar trebui să se ceară pastori permanenți pentru bisericile noastre, ci să lăsăm ca puterea dătătoare de viață a adevărului să impresioneze pe membrii să trecă la acțiune și să facă eforturi misionare eficiente în fiecare localitate.” (Atlantic Union Gleaner, 8 ianuarie 1902)
Felul în care arată un loc de închinare și zona unde este amplasat poate fi sau poate deveni un factor de reglare a numărului de închinători care se adună. Confortul fizic sau chiar și numai estetic poate fi o sursă care să atragă participanții. Lipsa unor anumite facilități poate limita sau face să scadă audiența. Sigur că pot fi și alți factori de mativare a oamenilor să participe la sericiile divine, dar arhitectura, deși nimeni nu vine doar să o admire, poate contribui la reușita efortului de a aduce pe oameni la Hristos. Dacă numărul locurilor de parcarea este insuficieant, în unele părți ale lumii, acesta reglează numărul participanților.
Atunci când se proiectează un nou lăcaș de adunare, este important ca beneficiarii să-și facă foarte bine socotelile. Dimensiunile avute în vedere vor funcționa ca factori determinanți ai creșterii bisericii. Există și riscul supra-dimensionării unei capele. Efectul va fi la fel de negativ. Unele comunități se adună iarna într-una din dependințe. Efortul financiar de a încălzi sala mare sunt peste puterile grupului care se adună. Efectul este devastator. Sentimentul de neputință este la fel de distrugător ca și cel de sufocare din lipsă de spațiu. Oamenii vor fi descurajați să participe.
Dincolo de dimensiunile exterioare ale unui imobil, mai sunt și alte elemente care-l pot face primitor sau respingător. Calitatea și culorile finisajului, mobilierul, iluminatul, încălzirea și aerisirea precum și mulți alți factori pot contribui la atragerea sau respingerea celor interesati. Existența și folosirea echipamentelor de amplificare, audio, video contribuie la succesul efortului misionar.
In Filipine, țară aflată într-o categorie apropiată de țara noastră, a fost condus un experiment privind rolul mijloaoacelor audio-video în stabilirea numărului de participanți la întrinirile de evanghelizare. Mărimea și stabilitatea numărului de persoane interesate a fost în mod încurajator mai mare în cazul folosirii echipamentului de proiecție. De zece ori mai mulți oameni au participat și de zece ori mai multe suflete s-au hotărât să continue să se pregătească în clasa de botez, în urma întâlnirilor care au beneficiat de echipament. În ultimă instanță Duhul Sfânt este Cel care influențează sufletele oamenilor pentru adevăr, dar facilitățile au rolul lor specific în propovăduirea adevărului.
In concluzie, pastorul si clădirea bisericii sunt factori care pot dimensiona cât de mare va fi adunarea bisericii locale. Aici mai trebuie menționat ceva. Mutarea unui pastor prea des are un efect demobilizator asupre stabilității vieții de biserică. După experiența mea în domeniu, abea după trei ani un pastor începe să dea randament, iar completarea din practica plantatorilor de biserici este că nici un pastor n-ar trebui să fie mutat mai repede de cinci ani. Porunca Mântuitorului de a merge în toată lumea este adresată tuturor urmașilor Săi și nu trebuie aplicată fără discernământ în transferul irațional al pasatorilor. El are nevoie de un timp optim de ședere în același loc pentru a putea aduce roade pentru împărăție.
