de Lucian Cristescu
Proverbe 11,30 u.p. „Cel … (ce fel de om?) castiga suflete.”
O calitate esentiala
Adventismul poarta in matricea ei originala nostalgia: adventismul insusi s-a nascut in nostalgia dezamagirii de dupa octombrie 1844. El este animat de nostalgia asteptarii intarziate a Mantuitorului. Si, pe deasupra, caracterizarea pe care i-o face Cuvantul (Apocalipsa 3, 14-22) vorbeste numai de neimplinire! in timp ce ne place sa credem ca nu suntem „o biserica”, ci „Biserica” (singura care are un mesaj pentru timpurile de azi), suntem tot mai frustrati de simtamantul ca pamantul ne fuge de sub picioare. in timp ce altii (iehovistii, de ex.) cresc constant, noi ne confruntam cu obstacole interne: cu declinul implicarii bisericii in misiune; cu ineficienta metodelor de comunicare clasice; cu instrainarea segmentului adolescent si tanar din biserica…
Ceva se intampla. Ce?
Niciun raspuns singular nu poate deslusi, in mod unilateral, cauza complexa a acestei stari de lucru. Exista radacini spirituale, organizatorice, strategice (de viziune si metodologie).
In aceasta prezentare am ales sa focalizam asupra unui aspect, descoperit in textul introductiv. Constat cu surpriza ca nu e destul sa fii neprihanit ca sa castigi suflete; nici doar spiritual; sau bun; sau darnic… Cuvantul spune ca „cel intelept” castiga suflete. Cum adica?
intelepciunea nu este desteptaciune. Nici sa ai cunostinte. Este „intelegerea” relatiilor ascunse care se afla inapoia lucrurilor. Este sa intelege lumea, lucrurile si indivizii in lumina cauza – efect, care asaza toate lucrurile pe linia dintre bine si rau, mai spre polul bun sau spre polul rau.
intelepciunea are doua capete. Primul se ancoreaza in Cuvantul lui Dumnezeu. Aici inveti gandirea si criteriile lui Dumnezeu. Aceasta este radacina intelepciunii.
Al doilea capat insa se intinde in sens invers. Daca primul capat – exegeza Cuvantului – reprezinta radacinile, in schimb ramurile nu privesc spre exegeza. Ele au in vedere „target”-ul, tinta menirii noastre pe pamant.
Prin exegeza, am ajuns experti in cunoasterea caracterului si psihologiei omului din epoca cezarilor augusti si a carturarilor din Templu. Avem solutii sigure pentru crizele… de atunci. Iar prin studiul Spiritului Profetic, ne familiarizam cu profilul omului secolului 18 si 19. Si cand vorbim oamenilor de langa noi, le vorbim convingator pentru mentalitati care nu mai exista printre noi… in timp ce conformatia psihologica a contemporanilor si problematica lor ne este necunoscuta. Ca urmare, tinta noastra, mirata, ramane absenta si instrainata de Dumnezeu, ca si cand noi n-am fi existat.
Lumea se schimba de la an la an, in directii surprinzatoare chiar si pentru experti. Din nefericire, schimbarile au loc ieri si le percepem abia maine, cand este deja prea tarziu. O, daca am avea intelepciunea lui Dumnezeu ca sa stim pe ce limba sa vorbim oamenilor de langa noi si ce sa le oferim nevoilor lor specifice!
… In jurul ecuatorului, flancat de-o parte si de alta de tropicele turbulente, se intinde un brau, un culoar, numit „Spatiul Zero” – moartea marinarilor. Fasia este dominata de lipsa totala de vanturi, de inertie fierbinte in mijlocul unui ocean molesit.
aaLumea in care te trezesti aruncat se dovedeste a fi un asemenea „spatiu inert” pentru Evanghelie. O misiune in acest spatiu se vesteste inutila si periculoasa. Pe tine, inceputul de veac te-a aruncat in „spatiul Zero”… Ce ai de facut?
Copilul teribil
Anii 1990 au fost martorii exploziei Internetului. Ce era el? Doar o retea de comunicare si informare extrem de rapida si globala. Sperantele primilor satrapi ai business-ului, de a gasi in Internet un mijloc de castig global si rapid, s-au dovedit nefondate. in consecinta, Internetul a ramas un mijloc de comunicatii bun doar pentru adolescenti si oameni fara treaba. Asa credeau ei!
La numai un deceniu de la debut, Internetul aduna in reteaua lui un miliard din populatia globului. Circa 70% din Americani au acces la Internet. Exista miliarde de pagini de web. Cel mai bun motor de cautare pe Internet nu ajunge decat cel mult la 20% si nici nu le cunoaste pe toate.
Dupa amploarea ascensiunii sale, Internetul arata ca este un factor nebanuit, al carui impact asupra civilizatiei trebuie sa fie urias. Dar cat de urias? Imagineaza-ti ca l-ai intreba pe Gutenberg despre consecintele inventarii tiparnitei. Nu e sigur ca tipograful ar fi prezis revolutia stiintifica si Reformatiunea…
Chiar si cei mai talentati experti sunt in deriva, cand incearca sa prezica cum va schimba Internetul omenirea.
Ca o vaga paralela, urmareste doar trei inventii care au avut un impact urias asupra omenirii:
– transportul masinilor cu aburi
– automobilul
– tiparul
(a) Transportul masinilor cu aburi a avut asupra omenirii efecte mult mai profunde. El a schimbat societatile mici si agricole in societati continentale.
(b) Automobilul a transformat complet peisajul si economia lumii, dar NU modul in care ne vedem pe noi insine.
(c) Iar Presa a avut consecinte mai mari, realizand o completa transformare a relatiei individului cu natura (stiinta) si cu Dumnezeu (Reformatiunea).
Harold Innis, expert canadian in comunicatii, spune ca exista un raport direct intre mijlocul de comunicare si viteza de schimbare a societatii. El ilustreaza in felul urmator: ca structura sociala durabila a Egiptului antic era direct legata de folosirea tablitelor de piatra drept mijloc de comunicare. Cand egiptenii au inceput sa scrie pe papirus – un mijloc de comunicare mult mai putin permanent dar mult mai portabil – societatea a inceput sa cunoasca schimbari sociale mult mai rapide.
Internetului demonstreaza ca poate sa inlocuiasca cu usurinta universul lui Gutenberg: media tiparita. Nu mai trebuie sa cumperi maldare de hartie si cerneala; ba mai mult, Internetul face informarea mult mai atractiva.
The Center for Communication Policy, de pe langa Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), fondata si sponsorizata de America on Line, Microsoft, Accenture, The Walt Disney Company, Sony, GTE, Pacific Bell, the National Cable Television Association precum si de universitati de stat, a lansat un studiu „UCLA Internet Study” in 15 tari din Europa, America de nord, America de Sud, Asia si Africa. Studiul se intinde pe o perioada de 3-5 ani.
Dar acesta nu este nici primul, si nici singurul sondaj privind impactul Internetului asupra individului si a societatii in ansamblu. „Knowledge Networks”, un alt studiu realizat de Institutul Stanford pentru studiul Cantitativ al Societatii (condus de prof. Norman Nie asupra 4.113 persoane) a scos la iveala un evantai de aspecte din cele mai semnificative, chiar tulburatoare.
Jeffrey Cole, directorul UCLA Internet Study, a declarat ca Internetul este cu siguranta cea mai importanta tehnologie de comunicatii ale generatiilor viitoare.
„A intelege cum folosesc oamenii Internetul este chiar mai important decat inetelegerea impactului televiziunii asupra lumii” , spune Cole. Cand televiziunea a explodat intrand in scena, in anii 1940-50, ea a furnizat cam aceleasi lucruri pe care le ofera Internetul astazi: distractie si informatie.
Si totusi, Internetul are cateva ascendente forte asupra TV:
(a) el asigura acces instantaneu la informatie specifica nevoii omului;
(b) Internetul este interactiv, in timp ce TV-ul nu este! El cere atentie si angajare psihica ca orice „munca”.
(c) in timp ce TV-ul are de-a face cu timpul liber, cu distractia, Internetul a penetrat toate domeniile vietii: munca, scoala, recreerea.
„Practic, orice activitate profesionala, politica si sociala va fi afectata de Internet, iar cele mai multe activitati vor fi dramatic schimbate!”, spune J. Cole.
Daca automobilul a contribuit direct la sub-urbanizarea Americii, Internetul afecteaza nu lumea obiectiva, ci comportamentul nostru individual, precum si va inspira un sir de alte schimbari radicale, din care multe sunt de neimaginat azi…
Profesorul Robert Lawrence Kuhn, profesor la UCLA, bancher si presedintele Companiilor Geneva, comenteaza: „Internetul nu este „ceva”, ci practic este „orice”. Internetul produce o asemenea schimbare profunda pentru omenire – care este comparabila cu o noua evolutie, transformand literal omenirea intr-o noua specie.”
Bruce Murray, fost director la NASA – Caltech Jet Propulsion Laboratory, actualmente presedinte al Societatii Planetare, spunea: „Internetul este una din acele tranzitii in structura societatii omenesti care se intampla doar odata la cateva mii de ani”…
Inca in 1982, Clubul de la Roma, prevedea: „Microelectronica, prin miniaturizare, automatizare, computerizare si robotizare, va transforma fundamental viata noastra si isi va impregna fatetele sale in toate: in lucru, acasa, in politica, in societate, in razboi si in pace!”
Pentru Clubul de la Roma, „Societatea informatizata” era o abstractiune intelectuala. Astazi, ea realitatea cotidiana, cu importante implicatii pentru societate. Din punct de vedere economic, mai mult de 50% din americani utilizeaza E-mail-ul si isi fac cumparaturile prin Internet.
John Naisbitt (1982), guru in business si autor, dezvaluie un lant al determinarilor, pornind de la fluxul rapid al informatiei si pana la stalpii societatii:
– Tehnologia computerizata stabileste un nou tip de comunicatii cu un flux ultra-rapid de informare;
– Explozia informationala provoaca aparitia de noi activitati, noi procese economice si noi produse;
– Schimbarile informatice si economice antreneaza mutatii sociale si, in cele din urma, politice…
In prezentarea celor ce urmeaza, nu desconsider valoarea extraordinara a Internetului (ignor voit gigabaitii de gunoi informational si noxe morale care inunda web-ul). Nu instrumentul este luat in discutie, ci societatea si modul in care ea se metamorfozeaza datorita acestui instrument. Studiul prezent se bazeaza pe investigatiile neutre ale diferite grupuri de analisti sub exigenta obiectivitatii.
Naufragiul Autoritatii
Intregul univers moral se intemeiaza pe conceptul de Autoritate. Conceptul acesta este prima lectie pe care o invata copilul de cum deschide ochii asupra lumii. Devenind om, el ordoneaza toate celelalte lectii ale vietii in functie de acest pol al Autoritatii.
Internetul (schimbarea rapida tehnologica) submineaza insasi temelia autoritatea morala. Cum?
Iata: Fluxul extrem de rapid al informatiilor aduce un val de schimbari, atat de vitale capitalismului. Fata de aceste schimbari, copiii dovedesc un mare avantaj fata de adulti. Nu doar prin faptul ca se orienteaza mai intuitiv si prind din mers necunoscutele. Ci mai ales prin faptul ca copiii inca n-au decis cine sunt, n-au investit capital psihologic in „eul” lor anumit.
Internetul ofera copiilor si adolescentilor o multitudine de alternative de „eu”, de „a fi”. Numai cei care n-au investit mult in vechiul lor se arunca in Internet fara scrupule sau procese de constiinta.
Adolescentul se „descopera” pe sine pe Internet… Internetul l-a invatat cat de vaga este linia dintre perceptie si realitate. Cand oamenii il vad in carne si oase, il trateaza ca pe un pusti de 14 ani. Cand nu vad decat gandurile lui cu privire la diferite domenii (in care pustiul „vede” mai multe), il trateaza ca si cand ar fi un partener serios. Pe internet, nimeni nu poate sti cine esti, si tu devii cineva!
Adolescentul foloseste Internetul in felul in care adultul isi foloseste trecutul. Trecerea timpului da o sansa celor mai batrani (care vor sa fuga de cum arata si cum sunt) sa-si aminteasca cine au fost ei – intotdeauna cu tendinta de a se arata cam cum ar fi vrut ei sa fie!
Adolescentul nu se poate bucura de acest mod de a scapa de sine insusi, pentru ca trecutul lui n-are nimic care sa innobileze prezentul. Asa ca el tinde sa apuce in sensul invers si sa se imagineze in lumea adulta a viitorului. Sentimentul lui din spatele motivatiilor sale numite „speranta, ambitie, idealism” este de fapt nostalgia, nostalgia pentru viitor. Internetul ofera posibilitatea sa actionezi in lumea fanteziei intr-o maniera nemaiintalnita.
Daca pentru un adult, a intra intr-o alta identitate reprezinta un atac asupra identitatii sale – la care raspunde cu hotararea de a nu renunta nici macar la un centimetru – pentru un copil nu e nici o problema sa se debaraseze de tot si sa intre intr-o aventura psihologica, cu atat mai mult cu cat fizic el nu incalca nici o norma conventionala: este acasa sau la un cafe-internet, unde plateste onorabil!
„Progresul” – spunea Michael Lewis in Next, the Future Just Happened, „depinde de asemenea mici tradari morale (de identitate)!”
Cazul lui Jonathan Lebed: Intre septembrie 1999 si februarie 2000, baiatul de 14 ani, manevrand computerul sau dintr-un apartament amarat din New Jersey, SUA, arunca haosul si groaza in stock-market-ul din Wall Street. intre septembrie 1999 si Februarie 2000, Jonathan castiga, din cumparari si vanzari virtuale, cca. 800.000 $. (Cel mai mic castig al lui pentru o zi a fost de 12.000 $).
Finlanda a devenit prima natiune din lume care a recunoscut aceasta afinitate a copilului-adolescentului fata de schimbare. in consecinta, Finlanda a adoptat in mod explicit modelul de dezvoltare economica orientata dupa „copil” (child-centered). Acestui fapt se datoreaza succesul firmei Nokia: ea si-a dezvoltat telefonia celulara dupa solicitarile si cererile lansate de adolescentii de 11-14 ani: asa au aparut mesajele telefonice scrise, cuplarea la Internet prin telefoane celulare, etc…
„M-am poticnit de multe evenimente tulburatoare, legate de Internet”, scria Michael Lewis. „Copii care au folosit noua scula ca sa devina experti financiari; parinti care, datorita Internetului, au cedat copiilor responsabilitatea pentru cunoasterea lumii; tineri insingurati care s-au reinventeat pe ei insisi ca teoreticieni sociali.
In fata copiilor, adultii se simt stangaci inaintea computerului. Ei depind acum de copii-adolescenti pentru a li se traduce tehnologia comunicarii. Tehnologia a transformat parintii intr-o familie de imigranti… „Familia” a fost lovita de o inversare de autoritate!
De la modelul clasic: „autoritatea batranilor” care include notiunea de respect si compensatie, societatea se indreapta tot mai mult spre „modelul atletului”: cu cat e mai tanar, cu atat e mai cautat; iar la 30 de ani – atletul se retrage din exercitiul autoritatii…
Un adult trecut de 40 de ani a ajuns deja sa fie privit de cel ce angajeaza drept „pensionar”, om depasit…
Dinamitarea oricarei autoritati
Internetul face posibil pentru oameni sa arunce in aer tot felul de reguli si conventii. Nu doar in domeniul comercial, ci intr-o seama de domenii de autoritate care se aflau sub cheie… El a subminat vechile surse de putere: controlul asupra distributiei bunurilor, controlul asupra proprietatii intelectuale, controlul informatiei.
Internetul a subminat prestigiul exclusiv al tuturor celor al caror statut privilegiat depindea de accesul la informatie. Pana nu demult, informatia era apanajul unei elite restranse. Tehnologia Internetului a facut loc conceptului egalitarian, dupa care orice individ indoielnic poate face orice, mai ales in domenii in care „expertiza” a fost intotdeauna o chestiune invaluita in ceata. Si uite-asa, „critici literari” amatori isi publica opiniile in Amazon; cineasti amatori isi prezinta filmele direct pe Internet; jurnalisti amatori cutremura chiar si cele mai puternice ziare ale lumii.
Toate aceste lucruri pe care Internetul le-a facut ca sa submineze „autoritatea centrala” le va mai face si maine, doar ca mai bine si mai repede.
Cazul Marcus Arnold:
ca o reactie la uciderea fratelui sau mai mare, Marcus a inceput sa urmareasca dezbaterile juridice pe canalele TV. La 14 ani, cand s-a ivit prilejul, Marcus si-a permis – folosindu-se de un pseudonim si dandu-se de 20 de ani – sa ofere pe Internet (pe pagina interactiva AskMe.com) opiniile sale in materie de consiliere juridica.
Curand, adulti de toate categoriile il abordau cu tot felul de probleme. Iar baiatul, slujindu-se de un limbaj auzit in mass-media, cu toata seriozitatea de care era in stare, le dadea solutiile. in numai un an, baiatul de 15 ani a devenit consilierul cotat ca Nr. 1, inaintea juristilor de marca. Cand n-a mai putut suporta mustrarile de constiinta si si-a dezvaluit adevarata identitate si varsta, a izbucnit scandalul: expertii adulti il atacau furibund. Popularitatea insa i-a crescut, publicul considerandu-l un fel de „ucenic vrajitor”.
Internetul s-a folosit de Marcus sa dezvaluie ceva despre noi insine: ca am ajuns sa ne indoim de valoarea educatiei formale.
„Putina cunostinta” a fost considerat intotdeauna un lucru periculos. Acum, bruma de cunostinta a devenit un lucru respectabil. Prabusirea generala a importantei instruirii formale este simptomul vietii post-Internet. Cunostinta, ca si imbracamintea, a devenit informala, conform expresiei „Casual thought went well with casual dress”. (Gandirea necanonica si originala se potriveste cu „imbracamintea de strada” azi la moda chiar si in cercurile pretentioase).
Omul de stiinta si scriitorul Bart Kosko (autorul volumului „Nanotime”) spunea: „Internetul este sfarsitul monopolurilor profesionale in juridica, medicina, educatie.”
Criza de identitate, I.A.D.-ul
Daca pentru copiii-adolescentii lipsiti de un „eu” si de o identitate morala conturata, aventura Internetului se desfasoara aparent fara evenimente psihice violente, pentru adultii cu un „sine” recunoscut in societate, jocul de-a Internetul este traumatizant.
BBC-ul a creat un buget pentru a produce o serie TV despre consecintele sociale ale Internetului, urmarind in special identificarea indivizilor dinapoia paginilor cu perversiuni umane… Surpriza a fost ca cei dinapoia paginilor degradate moral erau cetateni de altfel respectabili.
Oamenii se folosesc de Internet pentru a-si experimenta identitati alternative, culese din pagini web. Motivul acestui „travesti”? Internetul (sfidand conventiile sociale) etaleaza utilizatorului oferte nelimitate, pana la cele mai rau-famate, drept alternative acceptabile, odata ce exista… Provocati de ele, si in lipsa de ancora morala, oamenii ajung la concluzia ca vechile identitati le sunt inadecvate.
Internetul da lumii branci intr-o directie anumita. Dar nu Internetul este principalul responsabil. El exploateaza doar o anumita directie catre care lumea deja se simte inclinata. Schimbarile din domeniul economic sau politic, oricat ar fi ele de importante, nu constituie totusi elementul definitoriu care separa modul de viata de dinainte si cel de dupa fenomenul Internet. Acest element nu este altul decat hotarul care se contureaza intre „eul” nostru real si „eul virtual” nascut in urma dialogului cu Internetul.
J. Geis: in procesul de dedublare a utilizatorului de Internet, cele doua indentitati (cea virtuala si cea reala) continua sa se disocieze tot mai mult. Recent, o scoala sociologica a lansat Teoria Rolului. Conform ei, omul n-are un „eu” propriu-zis; ci el poseda masti pe care le schimba in functie de situatiile sociale in care se afla. Va sa zica, Internetul ne imbie incontinuu cu tot felul de situatii, carora noi nu mai raspundem principial, ci alternativ, folosind masti contradictorii.
Robert Lempert in articolul Va schimba Internetul Omenirea? deplange: „Noi permitem acestui mijloc sa ne mane intr-o halucinatie colectiva”. La sfarsitul secolului trecut, dr. Ivan Goldberg, psihiatru din New York, si dr. Kimberly Young, psiholog clinic si CEO al „Centrului pentru dependenta fata de Internet” au identificat un sindrom de tulburare psihica pe care l-au numit „Internet Addiction Disorder”, prescurtat I.A.D. (tradus: Tulburare datorata Dependentei de Internet).
Dupa dr. Young, sindromul I.A.D. este o boala psihica de alienare diagnozabila, care implica o dependenta fata de utilizarea Internetului. Ea se manifesta printr-un comportament scapat de sub control care ameninta sa inabuse viata normala a individului. Ea se remarca prin alienare sociala, psihologica si demobilizare ocupationala. Ca simptome apar: izolare sociala, depresie crescanda, anxietate crescuta cand subiectul nu este „on line”, simtamantul vinovatiei pentru timpul petrecut pe Internet, incapacitate de a trai viata reala, toate care conduc la discordie familiala, esec academic, datorii financiare, pierderea slujbei.
Se recunosc 5 subtipuri de Adictie fata de Internet: (1) sexul cibernetic (site-urile porno), (2) relatiile cibernetice (conversatiile impersonale de pe Internet), (3) comertul de stocuri prin Internet, (4) „information surfing” (cautarea de noutati), si (5) jocurile pe computer. Cand cel dependent de Internet e scos din lumea virtuala si adus la realitate, el da pe fata semne de retragere si inadaptare. Desi este acasa, se simte singur si anonim. Cei mai multi isi pierd dorinta de a mai avea de-a face cu realitatea vietii lor.
Intentionat sau nu, Internetul este mijlocul care promoveaza mai eficient ca TV-ul evaziunea din fata sensului vietii. Prin faptul ca ecraneaza nevoia de a avea un tel si prioritati in viata, Internetul devine un mijloc perfect pentru dezertare. Autorul Bill McKibben, autorul volumului The Age of Missing Information, (1993) scrie: „Avem impresia ca traim in „epoca informatiei” si ca asistam la o explozie de informatii. Daca intr-un sens ingust acesta este cazul, in multe aspecte esentiale lucrurile stau cu totul contrar. Traim vremuri de adanca ignoranta, cand cunostinta vitala pe care oamenii au avut-o din totdeauna cu privire la „cine suntem” si „pentru ce traim”, par sa fie dincolo de orice putinta de a le atinge. Veacul nostru este o era a intunecirii, nu a iluminarii. O epoca a informatiei-lipsa”.
…si atomizarea!
Inventia masinii cu abur a condus la crearea unei economii globale si a unor organizatii uriase. in schimb, din spusele lui Francis Fukuyama (guru in stiinte geopolitice si autor al cartii The End of History and the Last Man), Internetul isi descopera potentialul de faramitare, de atomizare a economiei, a societatii, a culturii si chiar si a constiintei umane.
Daca automobilul a nascut sub-urbanizarea Americii, Internetul afecteaza nu lumea obiectiva, habitatul nostru, ci insusi comportamentul nostru individual. Proctor & Gamle a creat un web site numit Reflect.com, care ii face pe cumparatori in stare sa creeze propriile lor produse cosmetice: exista 19 versiuni diferite de sampon Pert. Tema comuna a acestora este ca grupurile se ingusteaza si se definesc prin interese, iar ultimul interes este Eul!
Cel mai important lucru despre EU e ca omul este incurajat sa se poarte ca un copil: capata intotdeauna ce vrea, sau cel putin ce crede ca vrea… Cumparatorul „mass-market”-ului (de tip Metro) se supunea pe sine unei forme de coercitie: alegea doar din ceea ce i se oferea. Acum, cumparatorul individual trebuie sa vrea sa fie vandut. El trebuie sa accepte sa ofere informatie, nu doar sa primeasca mesaje de la centru. Acesta este pretul pentru a ramane inauntrul capcanei.
Aceasta este un soi de determinism economic, reversul celui descris de Marx. Mijloacele de consum, nu mijloacele de productie, sunt motoarele vietii economice moderne. Numai daca consumatorul accepta sa i se masoare si evalueze neuronii poate sa primeasca exact ce doreste. Daca aceasta este o conspiratie, atunci este o conspiratie de un tip cu totul nou. Consumatorul trebuie sa conspire in favoarea, dar si impotriva lui insusi!
Raul moral cel mai mare generat de Internetul, este ca exacerbeaza individualismul. Iar individualismul solicita un nou tip de societate.
Tehnologia a dovedit ca poate desira colectivitatea. Aceasta reprezinta una din schimbarile radicale ale caror consecinte nici nu ni le putem imagina azi…
Studiul „Knowledge Networks” condus de Institutul Stanford pentru studiul Cantitativ al Societatii, privitor la efectele Internetului, a scos la iveala urmatoarele:
– cu cat petrece cineva mai multe ore pe Internet, cu atat mai putin timp petrece el in contact cu fiinte umane reale.
(Cazul Daniel:
baietanul de 14 ani dintr-un orasel cenusiu englez, era intrebat de Michael Lewis cu privire la tovarasii lui de dialog de pe Internet:
„Ai intalnit vreodata pe unii din ei?”
„Nu”.
„Ai dori vreodata sa-i intalnesti?”
„Nu… As vrea mai degraba sa-i am impersonal”.)
– 25% din cei care utilizeaza regulat Internetul si-au imputinat timpul de acasa, continuand sa rezolve in camin problemele de serviciu.
– E-mail-ul, chiar daca este o cale de a sta in contact, nu substituie partasia la un pahar de vorba, si fura ocazia de a oferi o strangere de mana sau o imbratisare.
– Internetul poate fi ultima tehnologie cauzatoare de izolare care reduce pana la extrem participarea individului in grupul social.
Cazul celor 2 copii dintr-o familie romaneasca din SUA:
In timp ce cautam prin cele mai stimulatoare povestiri sa le castig participarea si prezenta psihica, ei se uitau la mine fara sa ma perceapa ca pe o existenta personala… Nu-mi raspundeau la semnalele mimicii si nici tentativelor mele staruitoare de a ma apropia de ei… Ba inca manifestau o oarecare frustrare ca nu ma puteau butona pe alte canale…
– Computerul niveleaza si „globalizeaza” din punct de vedere cultural populatia lumii. Norman Nie, directorul Institutului Stanford, spunea: „Cei care au acces la Internet, fie ei albi sau negri, educati sau ne-educati, tineri sau mai putin tineri, tind sa se omogenizeze in comportament si in maniera lor de gandire.
Robert L.Kuhn spunea: „Internetul ameninta sa fragmenteze societatea, sa izoleze comunitatile, sa depersonalizeze relatiile, sa distorsioneze intimitatea, sa erodeze spatiul privat, sa sacrifice reflectia in favoarea adictiei pentru infulecarea informatiilor.
Iata omul
Viitorul furat
Bill Joy, poreclit „Edison al Internetului”, a scris in prestigioasa revista Wired, din Aprilie 2000, un articol: „De ce viitorul n-are nevoie de noi”: Articolul s-ar putea reduce la urmatoarea idee:
Dezvoltand masini inteligente care pot face lucruri mai bune decat noi si care sa ia decizii fara interventia omeneasca… rasa omeneasca va ajunge la cheremul masinilor. Cu multa usurinta, rasa umana poate permite sa fie aruncata intr-o asemenea pozitie de dependenta incat nu va mai avea nici o alta alegere posibila decat sa accepte deciziile masinii. Caci in stadiul acela, oprirea masinilor atat de complexe va insemna practic sinuciderea rasei.
in cazul ca omul isi va pastra totusi dreptul de decizie si de control asupra masinilor, acestea vor deveni atat de complexe incat doar o elita tehnocrata va fi in stare s-o manuie, iar masele vor deveni o povara inutila pentru sistemul social care… va fi sau (a) eliminata; sau (b) redusa la o stare de sclavie blanda si privilegiata, bucurandu-se poate de placeri, dar nu de libertate!
Filozoful John Leslie a analizat posibilitatea extinctiei rasei umane si a ajuns la concluzia ca riscul este de cel putin 30%. Dintr-o alta perspectiva, Ray Kurzweil sustine ca n-avem mai mult de 2% sansa de a iesi din impas.
Iar Bill Joy, autorul articolului din Wired, nu mai gasea decat o singura solutie finala: puterea de stat sa interzica in continuare cercetarea si progresul…. Ceea ce (el insusi recunostea) este cu totul imposibil: oricand se va gasi un copil sau un adolsecent frustrat care sa zgandare necunoscutul pana va declansa avalansa fatala…
Spatiul Zero
De ce toata aceasta calatorie prin teritoriile Internetului? De ce aplecarea asta unilaterala si selectiva doar spre aspectele innegurate ale acestui instrument, Internetul, cu atatea posibilitati extraordinare pentru cauza buna? Cu siguranta, nu de dragul lui. Ci pentru omul de langa tine.
Arhanghelii informaticii si ai viitorologiei vestesc inimaginabilele transformari pe care le strabate societatea. Ele cer sa fie recunoscute si intelese de „pescarii de oameni”, care trebuie sa-si lepede sculele traditionale, sa nascoceasca instrumente noi si sa-si potriveasca priceperea dupa noul narav al pestelui.
Calatoria noastra s-a sfarsit in fata „portretului robot” al omului de langa tine, tinta misiunii tale. El nu traieste in spatiul Zero. El insusi este spatiul Zero. Cele 4 coordonate fundamentale ale conditiei umane:
(1) autonomie (sau libertate); (2) identitate; (3) apartenenta; si (4) „privacy” (domeniul privat, intimitatea) sunt afectate profund de existenta Internetului. Aceste 4 coordonate sunt insasi temelia moralei.
Tocmai pe acestea le-a lovit Internetul:
(1) a alterat identitatea omului;
(2) apoi i-a rapit apartenenta;
(3) i-a invadat „privacy”-ul. Si, ca raul sa fie si mai rau,
(4) i-a dat libertate fara limite de vreun fel, mai cu seama fara limite morale.
Acesta este „omul post-internet”:
– pierdut in virtual;
– incapabil sa relationeze cu oameni reali;
– strain de notiunea de „autoritate”;
– ignorant fata de normele sociale si de valorile milenare;
– in criza de identitate – pana la dedublare;
– vegetand in deriva, fara sa mai caute sensul vietii;
– inspaimantat de realitate;
– deschis fata de tot felul de perversiuni;
– cu comportamentul copilului rasfatat care confunda binele cu placerea si necesitatea cu poftele…
Acesta este „targetul” tau. Lui esti chemat sa-i transmiti (nu: sa-i „predici”) Evanghelia. Esti pregatit? Te va asculta el pana la capat?
Viziunea si metodologia misiunii se cere reformata in consecinta, dupa criteriile urmatoare:
– in loc de slujba colectiva, pentru mase, el prefera o abordare individuala, dupa cum este el insusi este atomizat.
– in loc de servicii formale, el raspunde la contacte informale, libere si intr-un cadru intamplator.
– in loc de experti – pastori, el agreeaza amatori – laicii.
– in loc de oameni respectabili si cu peri albi, el recunoaste mai degraba tineri.
– in loc de lectii de teologie, el are nevoie de lectii de viata.
– in loc de consiliere si indemnuri, el asimileaza doar modelul, prin imitare.
Sa nu zici ca statisticile nu privesc Estului Europei. Chiar daca mai pastrezi inca in vizor adultii croiti dupa tiparele „demodate” ale anilor ’60, afla ca generatiile „rock” (12 la 30 ani) – forta dinamica a societatii deja de azi, nu doar de maine, sunt calchiate la copiatorul „Internet”. Chiar si tineretul bisericii sta in cumpana intre biserica si „circul cel mare”.
Biserica din abis
Mai exista inca un spatiu Zero: chiar in inima uraganului. Cand totul din jur se da de ceasul mortii, cand lumea este ravasita cu josul in sus si se invarteste bezmetic… in deplina liniste, pe un diametru de cativa km, viata se deruleaza intr-o nemiscare absoluta.
Exista zone abisale, unde lumina nu mai patrunde si unde viata inceteaza. Cu cateva decenii in urma, cercetatorii au descoperit in aceste zone generatii bizare cu totul diferita de lumea vietuitoarelor care se pescuiesc. Aceste aratari, protejate de intemperiile de suprafata, ignorand framantarile „lumii”, isi duc existenta netulburat.
Biserica, aparatoare de standarde, se simte cel mai bine in abis, in lumea ei imperturbabila. Aici isi petrece laudele si inchinarea. Aici se consoleaza cu privilegiul de a fi „aleasa” si de a nu face parte din lumea de mai sus. Aici asteapta, cu indelunga rabdare, aratarea Mantuitorului si a Vesniciei.
Societatea de azil: – toti batranii pastreaza aceeasi cultura, aceleasi idealuri, in „lumea lor” de mult depasita si se consoleaza ca mai exista cineva – vecinul de pat – care-i intelege… Trist destin!
Misiunea in zona Zero trebuie sa inceapa cu o alta misiune, intr-o alta „zona Zero”. Biserica trebuie sa redescopere chemarea Mantuitorului: „Iesi din casa ta, din rudenia ta, din mentalitatea cu care te-ai obisnuit”; „Vino dupa Mine”; „Mergeti in lume, in toata lumea”!…
Omul timpului asteapta sa fie tratat cu propriul sau chip lui privit in oglinda:
– la adictia lui pentru virtual, el asteapta o terapie cu o lume supra-reala, dupa chipul celui din cer (Matei 6,10) incomparabila cu imaginile alb-negru ale realitatii urate
– la incapacitatea lui de relationare, el asteapta sa invete prin imitare (1 Cor. 11,1)
– la instrainarea sa fata de autoritate, el are nevoie s-o descopere in consecventa supunerii noastre fata de Domnul (Col. 2,6)
– in criza lui de identitate, asteapta un altoi din adevarata vita (Ioan 15,4)
– lipsa lui de sens nu se vindeca decat de marturia bucuriei sensului gasit, care convinge (1 Tes. 5,18)
– iar multitudinea de pervertiri ale unei vieti dominata de firea pamanteasca nu poate fi vindecata decat de infuzia bucuriilor curate care vin din deprinderea ascultarii si a slujirii (Iacov 4,7).
Cu doua conditii: ca chipul sau, acela din oglinda, sa fie viu, sa fii tu… si sa coboare pana in dreptul privirilor sale pierdute!
