Printr-o serie de circumstante in afara vointei sale si prin masinariile unui nobil egoist, avid de putere, Lady Jane a devenit Regina Angliei pentru 9 zile. Piesele din viata ei, ca un joc de puzzle, puse laolalta ne dezvaluie un tablou al unei femei remarcabile. Taria ei de caracter si credinta miscatoare sunt o provocare si totodata o binecuvantare pentru noi toti.
Lady Jane era stranepoata Regelui Henry al VIII-lea. Parintii ei s-au ingrijit foarte putin pentru cea mai mare fiica si au vazut in ea doar un instrument pentru indeplinirea propriilor lor ambitii de putere si prestigiu. Ei sperau ca Printul Edward, varul ei de vita regeasca, sa o ia in casatorie. In cercurile regale ale secolului al XVI-lea, oamenii aranjau casatoriile pentru a-si asigura proprii aliati si pentru a se uni impotriva dusmanilor comuni. Nu era nevoie de dragoste.
Lady Jane era inteligenta, iar parintii ei, vazand marile ei abilitati, i-au facut rost de cei mai buni profesori. Ea a invatat Scripturile, iar Cuvantul lui Dumnezeu a devenit suportul moral din viata tinerei. Ea s-a nascut in 1537, in vremea cand Reformatiunea se intindea in tara. Biblia in engleza pe care William Tyndale o tradusese a fost introdusa ilegal in Anglia si a inceput sa schimbe vietile oamenilor.
Lady Jane era una dintre persoanele care credea in mesajul Bibliei. Toate adevarurile Evangheliei erau la fel de importante pentru ea. Desi viata ei a fost lipsita de dragoste parinteasca, ea a invatat sa se increada in Dumnezeu inca de la o varsta frageda. Una dintre rugaciunile pastrate ne ajuta sa intelegem mai bine natura credintei acestei fete: “O, Dumnezeule plin de mila, Tu care cunosti totul, cerceteaza-ma; si fii Tu turnul meu puternic de scapare, aceasta Te rog cu umilinta. Ajuta-ma sa nu fiu ispitita de puterea mea, fii Tu Eliberatorul meu din pacat si da-mi harul Tau pentru a putea suporta mana Ta puternica si corectia Ta aspra.”
Cand avea aproape 15 ani, Lady Jane a fost fortata sa se marite cu Lord Gilford Dudley. Tatal lui Gilford, John Dudley, a aranjat casatoria. El avea o pozitie de suprematie ca Duce a Northumberland. El s-a inconjurat de suporteri in Consiliul de Administratie a ducatului. De asemenea, era prieten cu Regele Edward al VI-lea si l-a convins pe regele care se afla pe moarte sa scrie o dispozitie de succesiune. In ea, Edward le dezmostenea pe surorile lui, Mary si Elizabeth.
Logica pe care John Dudley a folosit-o a fost aceea ca Henry al VIII-lea, ca sa poata divorta de sotia lui, isi declarase copiii ca fiind ilegitimi. Mai mult, Dudley l-a speriat pe regele care se afla pe moarte sugerandu-i ca daca surorile lui s-ar marita cu niste straini, tara ar putea fi condusa de un rege strain, sau chiar ar putea anexa regatul propriului sau stat. Aceasta l-a condus pe habotnicul Rege Edward al VI-lea sa lase ca mostenire coroana verisoarei lui, Lady Jane, care ii impartasea convingerile.
Si asa, pe 6 iulie 1553, Lady Jane a devenit Regina Angliei. Aceasta a dus la o si mai dramatica intorsatura a evenimentelor in viata ei si la o mai mare tulburare.
John Dudley a tinut secret informatiile despre moartea Regelui Edward pana a reusit sa aranjeze evenimentele astfel incat sa conduca la proclamarea lui Jane ca regina. Nici chiar Jane nu stia ca va fi regina. Ea, alaturi de toti ceilalti cetateni ai Angliei, credea ca Mary va mosteni coroana. Dar cand Jane era aproape de Londra, stirea mortii regelui Edward a fost facuta publica.
Abia atunci Jane si-a dat seama ca va fi regina. A fost, asa cum recunoaste chiar ea, “stupefiata si nelinistita”. A refuzat coroana. A plans si chiar a lesinat. Doar insistenta lui Dudley si a parintilor ei au convins-o ca aceasta a fost dorinta regelui Edward.
Dar din momentul in care s-a decis sa accepte coroana, ea a hotarat sa guvernze pentru slava lui Dumnezeu. Asezata pe genunchi, ea a spus, “daca ceea ce mi-a fost oferit este pe drept al meu, fie ca Majestatea Ta Divina sa-mi dea acea abilitate de a guverna pentru gloria si slava Ta, pentru binele acestei imparatii.”
In ziua urmatoare, vasul regal isi croia drum spre Turnul Londrei unde in mod obisnuit monarhii asteptau incoronarea. Dar nu se auzea nici un strigat de bucurie in multime. In schimb, Londra era plina de o liniste solemna. Foarte putini oameni o cunosteau pe Jane, insa ei cunosteau faptul ca ea nu era decat jucaria lui Dudley. Poporul o dorea pe Mary ca regina.
Cei care erau de partea lui Dudley au pus la cale o cavalerie care sa o prinda pe Mary si sa o apere pe Jane. Insa, incercarea a esuat, iar in schimb Jane a fost prinsa si inchisa. Jane i-a scris repede Reginei Mary si i-a explicat evenimentele care au condus-o ca sa fie incoronata. De asemenea, ea isi cerea iertarea de la Mary.
Regina ar fi vrut sa o lase in viata pe verisoara ei, insa a primit sfat sa nu o crute nici pe ea, nici pe sotul ei. Asa ca Jane a ramas prizoniera. Cei care o prinsesera i-au luat tot in afara de cartea de rugaciuni si Biblie.
Regina Mary l-a trimis pe capelanul ei, Dr. Feckenham, pentru a incerca sa o convinga pe Jane sa accepte credinta catolica. Insa Jane a refuzat, spunand, “Eu imi intemeiez credinta pe Cuvantul lui Dumnezeu si nu pe biserica; caci daca biserica ar fi dreapta, credinta bisericii ar trebui incercata prin Cuvantul lui Dumnezeu, si nu Cuvantul lui Dumnezeu prin biserica sau prin credinta mea.”
Dupa sase luni lungi petrecute in turn, Dr. Feckenham, care incepuse intr-adevar sa o iubeasca pe Jane si incercase sa-i salveze viata, a condus-o la esafod. La sosire, ea a ingenunchiat si a inceput sa recite Psalmul 51. O tacere adanca invaluia scena, pentru ca toti stiau ca ea este nevinovata. Si-a legat o batista la ochi si a ingenunchiat lasandu-si capul pe butuc.
Intr-o clipita, viata lui Jane s-a sfarsit. Insa amintirea ei este vie.
In Galeria Nationala de Arte din Londra exista un tablou imens in ulei care infatiseaza executia ei. Te umple de emotie cand o vezi imbracata intr-o rochie alba pentru a-i arata inocenta, inconjurata de doamne care asteapta plangand si calaul muschiulos. Este una dintre cele mai celebre picturi din muzeu. Lady Jane ar fi fost o excelenta regina a Angliei, insa in schimb ea va primi o coroana a neprihanirii pe care nimeni nu i-o va putea lua.
Viata ei este deja plina de invataturi. Ea ne invata ca desi se poate ca viata sa nu fie tocmai dreapta, noi putem alege sa fim plini de amaraciune sau nu. Lady Jane a ales sa nu fie trista. De asemenea, viata ei ne arata ca, indiferent de varsta, Dumnezeu ne poate folosi. In 1 Timotei 4:12, Pavel ne indeamna, „Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.” Si tocmi aceasta a facut Lady Jane.
Culegere si aranjament de: Ionica Raceala
